ADEP 30 mg
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Adep 30 mg
DCI-ul substanţei active
Mirtazapinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: mirtazapină 30 mg;
excipienţi: nucleu: lactoză monohidrat, amidon de porumb, hidroxipropilceluloză, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu; film: hipromeloză, polietilenglicol 8000, dioxid de titan (E171), oxid galben de fier (E172), oxid negru de fer (E172), oxid roșu de fier (E172).
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate oblongi, biconvexe, de culoare bej, cu incizie pe una din părţi.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte antidepresive N06AX11
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Mirtazapina este un α2-antagonist presinaptic, activ la nivel central, care creşte nivelul neurotransmisiei noradrenergice şi serotoninergice centrale. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată în mod specific prin intermediul receptorilor 5-HT1, deoarece receptorii 5-HT2 şi 5-HT3 sunt blocaţi de către mirtazapină. Se consideră că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la acţiunea antidepresivă a acesteia, prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT2 de către enantiomerul S (+) şi prin blocarea receptorilor 5-HT3 de către enantiomerul R (-). Activitatea antihistaminică, de tip H1-antagonist, a mirtazapinei, este asociată cu proprietăţile sedative ale acesteia. Nu are, practic, nici o activi tate anticolinergică şi, la doze terapeutice, nu are practic niciun efect asupra sistemului cardiovascular. Mirtazapina este un antidepresiv, care se administrează în tratamentul episoadelor de depresie majoră. Prezența de simptome cum ar fi anhedonia, inhibiția psihomotorie, tulburări de somn (trezirea devreme), și pierderea în greutate crește șansele de un răspuns pozitiv. Alte simptome: lipsa de interes, gânduri de sinucidere, și modificări ale dispoziției (dispoziţie bună seara decât dimineața). Afectul terapeutic al mirtazapinei de regulă se înregistrează după 1-2 săptămâni de tratament.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a comprimatelor de mirtazapină, substanţa activă este absorbită rapid şi în bune condiţii (biodisponibilitate de aproximativ 50%), atingând valorile maxime ale concentraţiei plasmatice după aproximativ 2 ore. Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85 %. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore; timpi de înjumătăţire mai mari de până la 65 de ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de înjumătăţire mai mici au fost observaţi la bărbaţii tineri. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este suficient pentru a justifica administrarea dozei o dată pe zi. Starea de echilibru este atinsă în 3-4 zile, după care nu mai există acumulare. Mirtazapina prezintă o farmacocinetică liniară în limita dozelor recomandate. Ingestia de alimente nu are efect asupra farmacocineticii mirtazapinei. Alimentaţia nu are nici o influenţă asupra parametrilor farmacocinetici ai mirtazapinei. Mirtazapina este metabolizată extensiv şi eliminată pe cale urinară şi prin fecale în câteva zile. Căile principale de biotransformare sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că enzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale citocromului P450 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce CYP3A4 este considerată a fi responsabilă pentru formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul dimetil este activ farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic cu compusul de bază. Clearance-ul mirtazapinei poate scădea ca rezultat al insuficienţei renale sau hepatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul episoadelor de depresie majoră.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează oral, se înghit întregi, fără a fi mestecate, la necesitate cu lichid.
Adulţi
În mod obişnuit, doza zilnică eficace se situează între 15 - 45 mg; doza iniţială este de 15 sau 30 mg (doza mai mare se va administra seara).
Vârstnici
Doza recomandată este similară ca aceea a adulţilor. La pacienţii vârstnici, creşterea dozei trebuie să se facă sub atentă supraveghere, pentru obţinerea unui răspuns satisfăcător şi în condiţii de siguranţă.
Copii şi adolescenţi cu vârstă sub 18 ani
Mirtazapina nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi cu vârstă sub 18 ani. Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie mirtazapină la această categorie de pacienţi. Mirtazapina are un timp de înjumătăţire prin eliminare de 20-40 ore şi de aceea mirtazapina este adecvată pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrată într-o singură doză seara la culcare. De asemenea, mirtazapina poate fi administrată în două prize egale pe parcursul zilei (o dată dimineaţa şi o dată seara, doza mai mare trebuie să fie luată seara). Pacienţii cu depresie trebuie trataţi o elasticitate suficientă de timp, de cel puţin 4-6 luni, pentru a fi sigur că nu mai prezintă simptome. Se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu mirtazapină. Tratamentul cu o doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. La un răspuns insuficient, doza poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după alte 2-4 săptămâni, tratamentul trebuie oprit.
REACŢII ADVERSE
Pacienţii depresivi prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu boala însăşi. De aceea, uneori este dificil de spus care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care sunt datorită tratamentului cu mirtazapină.
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: rare-deprimarea acută a funcţiei măduvei osoase (eozinofilie, granulocitopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, trombocitopenie).
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente-creştere în greutate, creşterea apetitului alimentar.
Tulburări psihice: rare-coşmaruri/vise neobişnuite, manie, agitaţie, confuzie, halucinaţii, anxietate*, insomnie*, nelinişte psihomototie / acatizie; cu frecvenţă necunoscută-ideaţie suicidară, comportament suicidar. **
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente-somnolenţa (poate determina reducerea concentraţiei) în general se dezvoltă în primele săptămâni de tratament (N. B. Reducerea dozei în general nu conduce la reducerea somnolenţei/sedării, dar poate compromite eficacitatea antidepresivă), ameţeli, cefalee; rare-crampe, tremor, mioclonie, parestezie, picioare neliniştite.
Tulburări vasculare: rare-hipotensiune arterială (ortostatică) / sincopă.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente-greaţă; rare-xerostomie, diaree.
Tulburări hepatobiliare: rare-creşterea activi tăţii transaminazelor serice.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: rare-exantem.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: rare-artralgie, mialgie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frecvente-edem generalizat sau local şi cu creşterea concomitentă în greutate; rare-fatigabilitate.
* În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi insomnia (care pot fi simptome ale depresiei).
A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină.
** Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină sau imediat după întreruperea tratamentului.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
SUPRADOZAJ
Experienţa acumulată până în prezent privind supradozajul numai cu mirtazapină indică faptul că simptomele sunt, de obicei, uşoare. A fost raportată deprimarea sistemului nervos central, cu dezorientare şi sedare prelungită, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune uşoară. Cu toate acestea, există posibilitatea unor evoluţii mai severe (inclusiv cu sfârşit letal) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în special în cazurile de supradozaj mixt. Cazurile de supradozaj trebuie să beneficieze de tratament simptomatic şi de susţinere corespunzător, care să vizeze funcţiile vitale.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Mirtazapina nu trebuie utilizată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârstă sub 18 ani. În cadrul studiilor clinice, comportamentele de tip suicidal (tentative de suicid sau ideaţie suicidară) şi ostilitatea (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) au fost observate mai frecvent la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei trataţi cu placebo. În cazul în care, sub imperativul necesităţilor clinice, se ia totuşi decizia instituirii tratamentului, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a detecta apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date pe termen lung privind siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi din punct de vedere al creşterii, maturizării şi dezvoltării cognitive şi comportamentale.
Depresia măduvei osoase
A fost raportată apariţia depresiei măduvei osoase în cursul tratamentului cu mirtazapină, exprimată de obicei prin granulocitopenie sau agranulocitoză. Aceste condiții apar cel mai frecvent după 4-6 săptămâni de tratament și sunt în mod normal reversibile după finalizarea tratamentului. Agranulocitoza reversibilă a fost raportată ca o reacţie adversă cu frecvenţă rară de apariţie în studiile clinice cu mirtazapină. Medicul trebuie să fie atent la simptome precum febra, durerile în gât, stomatita şi alte semne de infecţie; când asemenea simptome apar, tratamentul trebui oprit şi trebuie efectuat controlul hemogramei.
Este necesară o dozare atentă şi o monitorizare minuţioasă şi regulată în cazul pacienţilor cu:
- epilepsie şi sindrom organic cerebral. Experienţa clinică indică faptul că, în timpul tratamentului, crizele epileptice datorate mirtazapinei sunt rare;
- insuficienţă hepatică şi renală;
- boli cardiace precum tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic recent, cazuri în care trebuie luate măsurile de precauţie normale iar medicaţia concomitentă trebuie administrată cu prudenţă;
- scăderea tensiunii arteriale.
Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:
- tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată (deşi nu sunt de aşteptat probleme, deoarece mirtazapina are doar o foarte slabă activi tate anticolinergică);
- la pacienţii cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (riscul este mic, deoarece mirtazapina are doar o foarte slabă activi tate anticolinergică);
- diabet zaharat.
În caz de icter tratamentul trebuie întrerupt. Mai mult decât atât, ca și în cazul altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:
- Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la pacienţii cu schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide;
- când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală.
- doar un număr limitat de comprimate de mirtazapină trebuie administrate la astfel de pacienți, din cauza riscului de suicid, mai ales la începutul tratamentului;
- chiar dacă antidepresivele nu determină dependenţă, întreruperea rapidă a tratamentului după administrarea pe termen lung poate duce la greață, cefalee, disconfort, anxietate și agitație;
- pacienţii vârstnici sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale antidepresivelor. În timpul studiilor clinice cu mirtazapină, reacţiile adverse nu au fost raportate mai frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă. Experiența la aceşti pacienţi este, totuși, limitată.
- sindromul serotoninergic poate apărea când inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu acţiune serotoninergică; din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu mirtazapină în monoterapie sau mirtazapină în asociere cu ISRS.
Suicid/ideaţie suicidară şi agravare clinică
Depresia se asociază cu un risc crescut de idei suicidare, episoade de autovătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisii semnificative. Întrucât este posibil ca ameliorările să nu apară în cursul primelor câteva săptămâni de tratament sau după o elasticitate iniţială mai lungă, pacienţii trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia unei asemenea ameliorări. Experienţa clinică generală arată că riscul de suicid creşte în stadiile precoce ale procesului de recuperare. Pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului sunt cunoscuţi ca prezentând un risc sporit de gânduri cu caracter suicidar sau tentative de suicid, ei trebuind să beneficieze de o monitorizare atentă pe durata tratamentului. O metaanaliză cuprinzând studiile controlate cu placebo referitoare la tratarea cu medicamente antidepresive a pacienţilor adulţi cu tulburări psihice a indicat o creştere a riscului de comportament suicidar în cazul tratamentului cu antidepresive, comparativ cu cel cu placebo, la pacienţii cu vârste mai mici de 25 de ani. Tratamentul medicamentos trebuie să fie însoţit de o supraveghere atentă a pacienţilor, îndeosebi a celor cu un grad crescut de risc şi în mod special în fazele precoce ale tratamentului şi în urma modificărilor de doză. Pacienţii (şi aparţinătorii acestora) trebuie să fie avertizaţi cu privire la necesitatea monitorizării pentru detectarea fie a oricărei agravări clinice, fie a comportamentului sau ideaţiei cu caracter suicidar precum şi a modificări neobişnuite de comportament, şi să solicite imediat asistenţă medicală în cazul apariţiei acestor simptome. Preparatul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Chiar dacă studiile pe animale nu a demonstrat efecte teratogene de orice semnificație toxicologică, siguranţa mirtazapinei în sarcină la om nu a fost stabilită. În sarcină se administrează doar în cazul când este absolut necesar. Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici. Au existat rapoarte cu privire la copiii alăptați, care au documentat lipsa de efecte adverse și concentrații plasmatice mici sau absente ale mirtazapinei la aceşti sugari. Aceste rapoarte sugerează că utilizarea mirtazapinei în perioada de alăptare doar cu condiţia siguranţei pentru sugar. Cu toate acestea, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu mirtazapină trebuie să fie luată ţinând cont de beneficiile alăptării la sân pentru copil şi de beneficiile terapiei cu mirtazapină pentru femeie.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Mirtazapina poate afecta concentrarea şi atenţia. Pacienţii, care administrează antidepresive, trebuie să evite activi tăţile potenţial periculoase, care necesită atenţie şi o bună concentrare, cum ar fi conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Datele in vitro indică faptul că mirtazapina este un inhibitor competitiv foarte slab al CYP1A2, CYP2D6 și CYP3A4. Mirtazapina se metabolizează extensiv prin intermediul CYP2D6 și CYP3A4, și într-o măsură mai mică de CYP1A2. Un studiu de interacțiune cu voluntari sănătoși nu a arătat nici un efect cauzat de paroxetina, un inhibitor al CYP2D6, cu privire la starea de echilibru a farmacocineticii mirtazapinei. La administrarea concomitentă de cimetidină cu mirtazapina, biodisponibilitatea medie de mitazapină poate creşte cu mai mult de 50 %. Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte concentraţia plasmatică maximă şi ASC de mirtazapină cu aproximativ 40 % şi respectiv 50 %. Doza poate necesita reducere când se administrează concomitent mirtazapină cu cimetidină sau inhibitor al CYP3A4, sau creşte la întreruperea tratamentului cu cimetidină sau inhibitor al CYP3A4. Este necesară prudenţă la administrarea concomitentă de mirtazapină cu inhibitori puternici de CYP3A4, precum inhibitori de protează HIV (ritonavir şi indinavir), antifungice azolice, eritromicină şi nafazodonă. Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape două ori, ceea ce conduce la o scădere de 60 % şi respectiv 45 % a concentraţiilor medii plasmatice ale mirtazapinei. Când este adăugată la terapia cu mirtazapină carbamazepina sau alt inductor al metabolizării hepatice (cum ar fi rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de mirtazapină. Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară reducerea dozei de mirtazapină. Studiile de interacţiune in vitro nu au arătat nici un efect farmacocinetic relevant în tratamentul concomitent cu mirtazapină şi paroxetină sau risperidonă (substrat al CYP2D6), carbamazepină şi fenitoină (inductori CYP3A4), amitriptilină sau cimetidină. Mirtazapina la doze de 30 mg o dată pe zi determină creşteri mici dar semnificative statistic ale raportului normalizat internaţional (INR) la subiecţii trataţi cu warfarină. Deoarece la doze mai mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat, este recomandată monitorizarea INR-ului în cazul tratamentului concomitent al warfarinei cu mirtazapină. La om, nu au fost observate efecte clinice relevante nici modificări ale farmacocineticii la administrarea concomitentă de mirtazapină și litiu. Mirtazapina poate amplifica efectul alcoolului etilic de deprimare a SNC. Prin urmare pacienţii trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină. Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor. Trebuie avută o atenţie sporită când sunt prescrise astfel de medicamente împreună cu mirtazapina. La administrarea concomitentă a medicamentelor serotoninergice (de exemplu ISRS şi venlafaxină) cu mirtazapină, există riscul de interacțiuni care ar putea duce la apariția sindromului serotoninergic. Din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu mirtazapină în monoterapie sau mirtazapină în asociere cu ISRS sau venlafaxină. Dacă asocierea este considerată necesară terapeutic, modificările de dozare trebuie să se facă cu prudență și se va monitoriza minuţios pentru semne de apariție a suprastimulării serotoninergice menținute.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 30 mg.
Câte 10 comprimate în blistere. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE INREGISTRARE
Welfar United LTD, Marea Britanie
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Combino Pharm Malta Ltd
Hf 60, Hal Far Industrial Estate, Hal Far BBG 3000, Malta/ sub licența de
Combino Pharm. S. L
Fructuos Gelabert 6-8, 08970 Sant Joan Despi, Barselona, Spain
Atenționare! Nu trebuie să folosiți informațiile prezente în aceste pagini, în scopul diagnosticării sau tratării oricăror probleme de sănătate sau de înlocuire a medicamentelor și a tratamentelor prescrise de personalul medical autorizat. Toate informațiile din acest site sunt publicate cu scop informativ și pot conține unele erori, vă rugăm să vă ghidați doar după informația din prospect! Rareori informația de pe pagină poate conţine inadvertenţe: fotografia are caracter informativ şi poate, fi modificat de către producător fără preaviz sau pot conţine erori.
