Adenuric® comp. film. 80 mg N14x2

Cod produs: 45659
Divizarea: 28
Doza concentratia: 80
Forma: comp. film.
Producator: Menarini International Operations Luxembourg SA (prod.: Berlin-Chemie AG, Germania)
Tara: Luxemburg
Stoc: suficient
530 47 lei
(-3%)
512 65 lei
Beneficii:
51 puncte de loialitate
Livrare gratuită
Caută în farmacii



ADENURIC® 80 mg

ADENURIC® 120 mg

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Adenuric® 80 mg Adenuric® 120 mg

DCI-ul substanţei active

Febuxostatum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: febuxostat 80 mg sau 120 mg;

excipienţi: nucleul: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu, hidroxipropilceluloză, croscarmeloză sodică, dioxid de siliciu coloidal hidratat;

filmul: Opadry II galben, 85F42129: alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, oxid galben de fer (E 172).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Adenuric® 80 mg: comprimate filmate oblongi, de culoare galben pal până la galben, marcate cu „80” pe o faţă.

Adenuric® 120 mg: comprimate filmate oblongi, de culoare galben pal până la galben, marcate cu „120” pe o faţă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Preparate antigutoase. Medicament care inhibă producerea de acid uric, M04AA03.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Acidul uric este produsul final al metabolismului purinei la om şi este generat în cascada hipoxantină → xantină → acid uric. Ambele etape ale transformărilor de mai sus sunt catalizate prin xantinoxidază (XO). Febuxostatul este un derivat 2-ariltiazolic care îşi atinge efectul terapeutic de scădere a concentraţiei serice de acid uric prin inhibarea selectivă a XO. Febuxostatul este un inhibitor puternic, selectiv, nepurinic al XO (NP-SIXO), cu o valoare in vitro a constantei inhibitorii Ki mai mică decât 1 nM. Sa demonstrat că febuxostatul inhibă puternic atât forma oxidată a XO, cât şi pe cea redusă. La concentraţii terapeutice, febuxostatul nu inhibă alte enzime implicate în metabolismul purinic sau pirimidinic, şi anume guanindezaminaza, hipoxantin-guaninfosforibozil-transferaza, orotat-fosforibozil-transferaza, orotidin-monofosfatdecarboxilaza sau purin-nucleozid-fosforilaza.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Febuxostatul se absoarbe rapid (tmax de 1,0-1,5 ore) şi în proporţie mare (cel puţin 84%). După doze unice sau repetate de 80 şi 120 mg administrate oral o dată pe zi, Cmax este de aproximativ 2,8-3,2 μg/ml, respectiv 5,0-5,3 μg/ml.

După administrarea orală a unor doze repetate de 80 mg o dată pe zi sau a unei doze unice de 120 mg cu o masă bogată în grăsimi, a existat o scădere a Cmax cu 49%, respectiv 38% şi o scădere a ASC cu 18%, respectiv 16%. Cu toate acestea, în timpul studierii nu au fost observate modificări semnificative clinic ale reducerii procentuale a concentraţiei serice de acid uric (doze repetate de 80 mg). De aceea, febuxostatul poate fi administrat fără legătură cu orarul meselor.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie al febuxostatului la starea de echilibru (Vss/F) variază între 29 şi 75 L după administrarea orală a unor doze de 10-300 mg. Legarea febuxostatului de proteinele plasmatice este de aproximativ 99,2% (în principal de albumină) şi este constantă în intervalul concentraţiilor atinse la doze de 80 şi 120 mg. Legarea metaboliţilor activi de proteinele plasmatice variază între aproximativ 82% şi 91%.

Metabolizare

Febuxostatul este metabolizat în proporţie mare prin conjugare prin sistemul enzimatic uridină difosfat glucuronoziltransferază (UDPGT) şi prin oxidare prin sistemul citocromului P450 (CYP). Au fost identificaţi patru metaboliţi hidroxil activi farmacologic, dintre care trei apar în plasma umană. Studiile in vitro cu microzomi hepatici umani au arătat că aceşti metaboliţi oxidativi s-au format în principal prin intermediul CYP1A1, CYP1A2, CYP2C8 sau CYP2C9, iar febuxostatul glucuronoconjugat s-a format în principal prin UGT 1A1, 1A8 şi 1A9.

Eliminare

Febuxostatul se elimină atât pe cale hepatică, cât şi renală. După administrarea orală a unei doze de 80 mg febuxostat marcat radioactiv cu 14C, aproximativ 49% din doză s-a regăsit în urină sub formă de febuxostat nemodificat (3%), acilglucuronoconjugat al substanţei active (30%), metaboliţii săi oxidativi cunoscuţi şi conjugaţii acestora (13%) şi alţi metaboliţi necunoscuţi (3%). În plus faţă de excreţia pe cale urinară, aproximativ 45% din doză s-a regăsit în materiile fecale sub formă de febuxostat nemodificat (12%), acil-glucuronoconjugat al substanţei active (1%), metaboliţii săi oxidativi cunoscuţi şi conjugaţii acestora (25%) şi alţi metaboliţi necunoscuţi (7%).

Insuficienţă renală

După administrarea de doze repetate de Adenuric® 80 mg la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă, Cmax al febuxostatului nu s-a modificat, comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. ASC medie totală a febuxostatului a crescut de aproximativ 1,8 ori de la 7,5 μgh/mL la grupul cu funcţie renală normală la 13,2 μg- h/mL la grupul cu disfuncţie renală severă. Cmax şi ASC ale metaboliţilor activi au crescut până la de 2 ori, respectiv de 4 ori. Cu toate acestea, nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Insuficienţă hepatică

După administrarea de doze repetate de Adenuric® 80 mg la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară (Child-Pugh clasa A) sau moderată (Child-Pugh clasa B), Cmax şi ASC ale febuxostatului şi metaboliţilor săi nu au suferit modificări semnificative comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală. Nu s-au efectuat studii la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C).

Vârsta

Nu au fost observate modificări semnificative ale ASC ale febuxostatului sau metaboliţilor săi după administrarea orală de doze repetate de Adenuric® la pacienţii vârstnici, comparativ cu subiecţii sănătoşi mai tineri.

Sexul

După administrarea orală de doze repetate de Adenuric®, Cmax şi ASC au fost cu 24%, respectiv 12% mai mari la femei decât la bărbaţi. Cu toate acestea, Cmax şi ASC corectate în funcţie de greutate au fost similare la ambele sexe. Nu este necesară modificarea dozei în funcţie de sex.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul hiperuricemiei cronice în bolile associate cu depunerea de uraţi (inclusiv tofus gutos şi/sau artrită gutoasă în antecedente sau în prezent). Adenuric® este indicat pentru adulţi.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Doze:

Doza orală recomandată de Adenuric® este 80 mg o dată pe zi, fără legătură cu orarul meselor. Dacă concentraţia serică de acid uric este > 6 mg/dL (357 μmol/L) după 2-4 săptămâni, poate fi luată în considerare administrarea de Adenuric® 120 mg o dată pe zi. Adenuric® acţionează suficient de rapid, astfel încât să permită retestarea concentraţiei serice de acid uric după 2 săptămâni. Scopul terapeutic îl reprezintă reducerea şi menţinerea concentraţiei serice de acid uric sub 6 mg/dl (357 μmol/l). Se recomandă o profilaxie a episoadelor acute de gută timp de cel puţin 6 luni.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Insuficienţă renală

Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate complet la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 mL/min). Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Insuficienţă hepatică

Eficacitatea şi siguranţa febuxostat nu au fost studiate la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child Pugh clasa C). Dozajul recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară este 80 mg. Sunt disponibile doar informaţii limitate privind pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea Adenuric® la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită. Nu există date disponibile.

Mod de administrare

Adenuric® se administrează intern, cu sau fără alimente.

REACŢII ADVERSE

Rezumat al profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate in studiile clinice (4072 de subiecţi trataţi cu cel puţin o doză de 10 mg până la 300 mg) şi experienţa de după punerea pe piaţă sunt crizele acute de gută, funcţionarea anormală a ficatului, diaree, greaţă, cefalee, erupţii cutanate tranzitorii şi edeme. Aceste reacţii adverse au fost în general uşoare sau moderate ca gravitate. Reacţii rare de hipersensibilitate severă, la febuxostat, unele dintre ele asociate cu simptome sistemice, au fost raportate după punerea pe piaţă. Reacţiile adverse frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi <1/1000) care au apărut la pacienţii trataţi cu febuxostat sunt prezentate mai jos. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: pancitopenie, trombocitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii anafilactice*, hipersensibilitate medicamentoasă*.

Tulburări endocrine

Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale TSH.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente: atac acut de gută.

Mai puţin frecvente: diabet zaharat, hiperlipidemie, scăderea apetitului alimentar, creştere ponderală.

Rare: creştere ponderală, creşterea apetitului alimentar, anorexie.

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: scăderea libidoului, insomnie.

Rare: nervozitate.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee.

Mai puţin frecvente: ameţeală, parestezie, hemipareză, somnolenţă, modificări ale simţului gustativ, hipoestezie, hiposmie.

Tulburări oculare

Rare: vedere înceţoşată.

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tinitus.

Tulburări cardiace

Rare: fibrilaţie atrială, palpitaţii, modificări ale ECG.

Tulburări vasculare

Mai puţin frecvente: hipertensiune arterială, eritem facial, bufeuri.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Mai puţin frecvente: dispnee, bronşită, infecţie a căilor respiratorii superioare, tuse. Tulburări gastrointestinale

Frecvente: diaree**, greaţă.

Mai puţin frecvente: durere abdominală, distensie abdominală, boală de reflux gastroesofagian, vărsături, xerostomie, dispepsie, constipaţie, scaune frecvente, flatulenţă, disconfort gastrointestinal.

Rare: pancreatită, ulceraţie a mucoasei bucale.

Tulburări hepatobiliare

Frecvente: tulburări ale funcţiei hepatice**.

Mai puţin frecvente: colelitiază.

Rare: hepatită, icter*.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: erupţie cutanată tranzitorie (inclusiv alte tipuri de erupţii raportate cu frecvenţă mai scăzută).

Mai puţin frecvente: dermatită, urticarie, prurit, decolorarea pielii , leziuni cutanate, peteşii, erupţie maculară, erupţie maculopapulară, erupţie papulară .

Rare: sindrom Stevens-Johnson*, angioedem*, erupţie generalizată (severă)*, eritem, erupţie exfoliativă, erupţie foliculară, erupţie veziculară, erupţie pustulară, erupţie pruritică*, erupţie eritematoasă, erupţie morbiliformă, alopecie, hiperhidroză.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: artralgie, artrită, mialgie, dureri musculo-scheletice, slăbiciune musculară, spasme musculare, întindere musculară, bursită.

Rare: rabdomioliză, rigiditate articulară, rigiditate musculo-scheletică.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Mai puţin frecvente: insuficienţă renală, litiază renală, hematurie, polakiurie, proteinurie. Rare: nefrită tubulointerstiţială*, micţiune de urgenţă.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Fecvente: edeme.

Mai puţin frecvente: fatigabilitate, durere toracică, disconfort toracic.

Rare: sete.

Investigaţii diagnostice

Frecvente: creşterea amilazemiei, scăderea numărului de trombocite, scăderea numărului de leucocite, scăderea numărului de limfocite, creşterea creatinemiei, creşterea creatininemiei, scăderea valorii hemoglobinei, creşterea ureei sanguine,

creşterea trigliceridelor sanguine, creşterea colesterolului seric, scăderea hematocritului, creşterea dehidrogenazei lactate sanguine, creşterea kaliemiei.

Rare: creşterea glicemiei, prelungirea timpului de tromboplastină parţial activat, scăderea numărului de hematii, creşterea fosfatazei alcaline.

*Reacţii adverse raportate după punerea pe piaţă

**Diareea neinfecţioasă şi modificările testelor funţionale care au apărut în timpul tratamentului în studiile de fază 3 combinate sunt mai frecvente la pacienţii trataţi concomitent cu colchicină.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Rare reacţii severe de hipersensibilitate la febuxostat care includ sindromul StevensJohnson, reacţie anafilactică/şoc au apărut după punerea pe piaţă. Sindromul Stevens-Johnson este caraterizat prin erupţie cutanată progresivă asociată cu pustule sau leziuni ale mucoasei şi iritaţie oculară. Reacţiile de hipersensibilitate la febuxostat pot fi asociate cu următoarele simptome: reacţii cutanate caracterizate prin erupţie maculopapulară infiltrativă, erupţie cutanată generalizată sau exfoliativă, dar şi leziuni cutanate, edem facial, febră, anomalii hematologice cum este trombocitopenia şi afectarea unuia sau mai multor organe (ficat şi rinichi inclusiv nefrita tubulointerstiţială). Crizele de gută au fost raportate la scurt timp după începerea tratamentului şi în timpul primelor luni. Ulterior, frecvenţa episoadelor de gută scade în timp. Se recomandă profilaxia episoadelor de gută.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii produsului.

SUPRADOZAJ

La pacienţii cu supradozaj trebuie instituit tratament simptomatic şi de susţinere.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Tulburări cardiovasculare

Tratamentul cu febuxostat la pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau cu insuficienţă cardiacă congestivă nu este recomandat. O incidenţă mai mare din punct de vedere numeric a evenimentelor APTC cardiovasculare raportate de investigator (criteriile de evaluare stabilite de APTC care includ decesul de cauză cardiovasculară, infarctul miocardic non letal, accidentul vascular cerebral non-letal) a fost observată la întregul grup tratat cu febuxostat în comparaţie cu grupul tratat cu alopurinol în studiile APEX şi FACT (1,3 faţă de 0,3 evenimente la 100 pacienţi-ani (PA)), dar nu şi în studiul CONFIRMS. Incidenţa evenimentelor cardiovasculare APTC raportate de investigator în studii de fază 3 combinate (studiile APEX, FACT şi CONFIRMS) a fost 0,7 faţă de 0,6 evenimente la 100 pacienţi -ani. În studiile de extensie pe termen lung incidenţa evenimentelor APTC raportate de investigator a fost 1,2 şi 0,6 evenimente la 100 pacienţi-ani pentru pacienţii trataţi cu febuxostat şi, respectiv alopurinol. Nu au fost constatate diferenţe semnificative din punct de vedere statistic şi nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate cu febuxostat. Factorii de risc identificaţi în rândul acestor pacienţi au fost boală aterosclerotică şi/sau infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă congestivă în antecedente.

Alergie medicamentoasă / hipersensibilitate

Raportări rare de reacţii alergice/de hipersensibilitate severe, inclusiv cele care pun viaţa în pericol, cum este sindromul Stevens-Johnson şi a reacţiilor anafilactice acute/şoc au fost raportate în experienţa de după punerea pe piaţă. În cele mai multe cazuri aceste reacţii au apărut în timpul primei luni de tratament cu febuxostat. O parte din aceşti pacienţi au raportat insuficienţă renală şi/sau hipersensibilitate în antecedente, la alopurinol. Reacţii de hipersensibilitate severe au fost asociate cu implicarea renală sau hepatică, în unele cazuri.

Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu semnele şi simptomele şi monitorizaţi cu atenţie pentru simptomele de reacţii alergice/hipersensibilitate. Tratamentul cu febuxostat trebuie întrerupt imediat dacă apar reacţii alergice grave/hipersensibilitate, inclusiv sindromul Stevens-Johnson deoarece întreruperea din timp este asociată cu un prognostic mai bun. Dacă pacientul a prezentat reacţii alergice/hipersensibilitate, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi reacţie acută anafilactică/şoc tratamentul cu febuxostat nu trebuie niciodată reînceput la acest pacient.

Crize gutoase acute (episoade acute de gută)

Tratamentul cu febuxostat nu trebuie iniţiat până când criza gutoasă acută nu s-a rezolvat complet. Pot apărea episoade acute de gută la începerea tratamentului, datorită modificării concentraţiilor serice de acid uric care determină mobilizarea uraţilor din depunerile tisulare. La începerea tratamentului cu febuxostat, se recomandă profilaxia episoadelor acute de gută timp de cel puţin 6 luni cu un medicament antiinflamator nesteroidian sau cu colchicină. Dacă în timpul tratamentului cu febuxostat apare un episod acut de gută, tratamentul nu trebuie întrerupt. În acelaşi timp, episodul acut de gută trebuie abordat terapeutic după cum este necesar pentru fiecare pacient în parte. Tratamentul continuu cu febuxostat reduce frecvenţa şi intensitatea episoadelor acute de gută.

Depunerea de xantină

La pacienţii la care viteza de formare a uraţilor este mult crescută (de exemplu patologie malignă şi tratamentul acesteia, sindrom Lesch-Nyhan), concentraţia absolută de xantină în urină poate creşte, în cazuri rare, suficient de mult astfel încât să permită depunerea la nivelul tractului urinar. Deoarece nu există experienţă cu febuxostat, utilizarea la aceste grupuri de pacienţi nu este recomandată. Mercaptopurină/azatioprină

Utilizarea febuxostatului nu se recomandă la pacienţii trataţi concomitent cu mercaptopurină/azatioprină. În cazul în care asocierea nu poate fi evitată pacientii trebuie să fie monitorizati cu atentie. O scădere a dozei de mercaptopurină sau azatioprină, se recomandă, în scopul de a evita posibile efecte hematologice. Pacienţi la care s-a efectuat un transplant de organ Deoarece nu există experienţă la pacienţii la care s-a efectuat un transplant de organ, utilizarea de febuxostat la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Teofilină

Febuxostatul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu teofilină, iar concentraţiile de teofilină trebuie urmărite la pacienţii care încep tratamentul cu febuxostat.

Tulburări hepatice

În cadrul studiilor clinice combinate de fază 3, s-au observat valori uşor anormale ale testului funcţiei hepatice la pacienţii trataţi cu febuxostat (5,0 %). Se recomandă efectuarea testului funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului cu febuxostat şi ulterior periodic, la recomandarea medicului.

Tulburări ale glandei tiroide

S-au observat valori crescute ale TSH (>5,5 μUI/mL) la pacienţii care urmează tratament pe termen lung cu febuxostat (5,5%) în cadrul studiilor deschise extinse, efectuate pe termen lung. Este necesară prudenţă în cazul utilizării febuxostatului la pacienţii cu modificări la nivelul funcţiei glandei tiroide.

Lactoză

Comprimatele de febuxostat conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

febuxostatului în cursul unui număr foarte limitat de sarcini nu a indicat reacţii adverse ale febuxostatului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nounăscutului. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau

indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale sau naşterii. Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Febuxostat nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă febuxostatul este excretat în laptele matern. Studiile la animale au arătat excreţia acestei substanţe active în laptele matern şi afectarea dezvoltării puilor alăptaţi. Nu poate fi exclus riscul pentru sugar. Febuxostat nu trebuie utilizat în timpul alăptării. Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Au fost raportate somnolenţă, ameţeli parestezie şi vedere înceţoşată la utilizarea febuxostat. Pacienţii trebuie să fie prudenţi înainte de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a participa la activi tăţi periculoase, până în momentul în care sunt absolut siguri că Adenuric® nu le afectează negativ performanţele.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNIMercaptopurină/azatioprină

Pe baza mecanismului de acţiune al febuxostatului asupra inhibării XO, utilizarea concomitentă nu este recomandată. Inhibarea XO de febuxostat poate provoca aparitia de concentratii plasmatice crescute ale acestor medicamente care să conducă la toxicitate. Studiile de interactiune ale febuxostatului cu medicamente care sunt metabolizate de către XO nu au fost efectuate. Nu au fost efectuate studii de interacţiune ale febuxostatului cu chimioterapia citotoxică. Nu sunt disponibile date privind siguranţa febuxostatului în timpul terapiei citotoxice.

Teofilină

Cu toate că nu au fost efectuate studii de interacţiune cu febuxostat, inhibarea XO poate determina o creştere a concentraţiei de teofilină (inhibarea metabolizării teofilinei a fost raportată la alţi inhibitori ai XO). De aceea, se recomandă prudenţă dacă aceste substanţe active se administrează concomitent, iar concentraţia de teofilină trebuie monitorizată la pacienţii care încep tratament cu febuxostat.

Naproxen şi alţi inhibitori ai glucuronoconjugării

Metabolizarea febuxostatului depinde de enzimele uridin glucuronosiltransferaze (UGT). Medicamentele care inhibă glucuronoconjugarea, cum sunt medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene şi probenecidul, pot teoretic să afecteze eliminarea febuxostatului. La subiecţii sănătoşi, utilizarea concomitentă de febuxostat şi naproxen 250 mg de două ori pe zi a fost asociată cu o creştere a expunerii la febuxostat (Cmax 28 %, ASC 41 % şi t1/2 26 %). În cadrul studiilor clinice, utilizarea de naproxen sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene/inhibitori COX-2 nu a fost asociată cu o creştere semnificativă clinic a frecvenţei evenimentelor adverse. Febuxostat poate fi administrat în asociere cu naproxen, fără a fi necesară modificarea dozei de febuxostat sau de naproxen.

Inductori ai glucuronoconjugării

Inductorii puternici ai enzimelor UGT pot determina o metabolizare crescută şi o eficacitate redusă a febuxostatului. De aceea, se recomandă monitorizarea concentraţiei serice de acid uric timp de 1-2 săptămâni de la începerea tratamentului cu un inductor puternic al glucuronoconjugării. În mod similar, încetarea tratamentului cu un inductor poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de febuxostat.

Colchicină/indometacin/hidroclorotiazidă/warfarină

Febuxostat poate fi administrat în asociere cu colchicină sau indometacin, fără a fi necesară modificarea dozei de febuxostat sau de substanţă activă administrată concomitent. Nu este necesară modificarea dozei de febuxostat în cazul administrării în asociere cu hidroclorotiazidă. Nu este necesară modificarea dozei de warfarină în cazul administrării în asociere cu febuxostat. La subiecţii sănătoşi administrarea de febuxostat (80 mg sau 120 mg pe zi) în asociere cu warfarina nu are efect asupra farmacocineticii warfarinei. Activitatea

INR şi a factorului VII nu au fost, de asemenea, influenţate de administrarea concomitentă cu febuxostat.

Desipramină/substraturi CYP2D6

S-a demonstrat că febuxostat este un inhibitor slab al CYP2D6 in vitro. În cadrul unui studiu efectuat la subiecţi sănătoşi, 120 mg Adenuric® zilnic a determinat o creştere medie de 22 % a ASC a desipraminei, un substrat CYP2D6 indicând un posibil efect inhibitor slab al febuxostatului asupra enzimei CYP2D6 in vitro. Astfel, nu este de aşteptat ca administrarea concomitentă de febuxostat şi alte substraturi CYP2D6 să necesite modificarea dozei acestor compuşi.

Antiacide

S-a demonstrat că ingerarea concomitentă a unui antiacid care conţine hidroxid de magneziu şi hidroxid de aluminiu întârzie absorbţia febuxostatului (cu aproximativ 1 oră) şi determină o scădere cu 32 % a Cmax, dar fără a se observa modificări semnificative ale ASC. De aceea, febuxostat poate fi administrat fără a se ţine cont de utilizarea de antiacide.

PREZENTARE, AMBALAJ Comprimate filmate 80 mg şi 120 mg. Câte 14 comprimate în blister, câte 2, 4 sau 6 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

Nu necesită condiţii speciale de păstrare.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Menarini International Operations Luxembourg S. A.

1, Avenue de la Gare,

1611 Luxembourg

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Menarini - Von Heyden GmbH, Germania

Leipziger Straße 7-13,

01097 Dresden

Patheon France, Franta

40 Boulevard de Champaret

38 300 Bourgoin-Jallieu




Vezi descrierea completă
Acest produs este disponibil în următoarele farmacii
Top sezon
Top sezon
Preț produs în pct: 395
Cod produs: 37956
Top sezon
Preț produs în pct: 243
Cod produs: 45061
Top sezon
Preț produs în pct: 6
Cod produs: 42957
Top sezon
Preț produs în pct: 12
Cod produs: 50430
Top sezon
Cod produs: 20455
Top sezon
Preț produs în pct: 5
Cod produs: 42956
Top sezon
Cod produs: 54013
Top sezon
Preț produs în pct: 23
Cod produs: 51209
Top sezon
Preț produs în pct: 95
Cod produs: 36144
Top sezon
Preț produs în pct: 7
Cod produs: 11434
Oferte Speciale
Promoție
Preț produs în pct: 1943
Cod produs: 51944
Promoție
Preț produs în pct: 1250
Cod produs: 57655
Promoție
Preț produs în pct: 638
Cod produs: 57315
Promoție
Preț produs în pct: 464
Cod produs: 55597
Promoție
Preț produs în pct: 1868
Cod produs: 55241
UN LABORATOR FRANȚUZESC DE EXCEPȚIE
Deshidratarea pielii se manifestă printr-o pierdere a strălucirii și confortului, plus o senzație intensă și persistentă de ținere a pielii. Pielea are senzația de ținere mai ales după demachiare și curățare, iar pe suprafața tenului se pot observa scuame (mici porțiuni de piele care se desprind de suprafață).O dată ce apar simptomele deshidratării, este indispensabilă oferirea de elemente esențiale pentru a îmbunătăți senzația de discomfort. Este esențială rehidratarea filmului hidrolipidic deteriorat și hidratarea în profunzime pentru a îndepărta pierderea de apă din țesuturi.UTILIZAREA SUBSTANȚELOR ACTIVE PATENTATELaboratoarele Eric Favre cercetează cele mai bune substanțe pentru a oferi femeilor produse de cea mai înaltă calitate.