Omeprez caps.20mg N30 (Omeprazol)

OMEPREZ

capsule gastrorezistente

DENUMIREA COMERCIALĂ

Omeprez

DCI-ul substanţei active

Omeprazolum

COMPOZIŢIA

substanţă activă: omeprazol-20 mg;

excipienți: conţinutul capsulei: sfere de zahăr, sucroză, manitol, fosfat disodic, carbonat de calciu, amidon, laurilsulfat de sodiu, amidonglicolat de sodiu, povidona K30, hipromeloză (HPMC E5), copolimer de acid metacrilic (L-30D), talc, dietilftalat, polisorbat 80, hidroxid de sodiu, dioxid de titan; învelişul capsulei: capac-indigotină (E132), dioxid de titan (E171), tartrazină (E102), albastru patent V (E131), gelatină.

FORMA FARMACEUTICĂ

Capsule gastrorezistente.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Capsule cu capac de culoare albastru opac, corp de culoare verde deschis opac, întregi, închise complet şi cu aspect lucios, care conţin granule sferice de culoare albmat sau alb-crem, acoperite cu un film polimeric enterosolubil.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Medicamente pentru tratamentul ulcerului peptic și refluxului gastroesofagian. Inhibitori ai pompei protonice, A02BC01.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Mecanism de acţiune Omeprazolul scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de acţiune foarte selectiv. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celulele parietale. Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o dată pe zi. Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima H+K+ATP-aza -pompa de protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul. Efectele farmacodinamice pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide. Efectul asupra secreţiei gastrice acide: administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficace a secreţiei acide gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie de cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare. Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o elasticitate medie de 17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal. Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de reducere / normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţi cu boală de reflux gastroesofagian. Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba în funcţie de timp (ASC) a concentraţiei plasmatice a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat. Efectul asupra H. pylori: Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe termen lung a ulcerelor peptidice.

Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide

În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile. Scăderea acidităţii gastrice, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de bacterii din stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.

Utilizarea la copii

Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu 0,5, 1,0 sau 1,5 mg de omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.

Eradicarea H. pylori la copii:

Un studiu clinic tip dublu-orb randomizat, (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii cu gastrită, cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinicprivind simptomele dispeptice.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Omeprazolul este instabil în mediu acid, de aceea se administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la administrarea unei doze. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Biodisponibilitatea omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.

Metabolizare

Omeprazolul este metabolizat complet de către sistemul citocromului P450 (CYP). Cea mai mare parte din metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În plus omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP. La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP2C19 funcţională iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi). De asemenea media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare, de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nici o importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.

Excreţie

Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară. ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o corelaţie non-lineară doză-ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi de clearance-ului sistemic, determinat probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau de către metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit nici un metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.

Insuficienţă hepatică

Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi. Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta cuprinsă între 75-79 de ani).

Insuficienţă renală

Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea şi rata de eliminare, este nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.

Copii

În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii începând de la vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Omeprez 20 mg omeprazol, capsule gastrorezistente este indicat pentru :

Adulţi

- Tratamentul ulcerelor duodenale.

- Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale.

- Tratamentul ulcerelor gastrice.

- Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice.

- În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic.

- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS.

- Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut.

- Tratamentul esofagitei de reflux.

- Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată.

- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian.

- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.

Copii şi adolescenţi

Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg

- Tratamentul esofagitei de reflux.

- Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.

Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi

În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Doze la adulţi

Tratamentul ulcerelor duodenale

Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.

Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale

Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.

Tratamentul ulcerelor gastrice

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea are loc în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.

Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice

Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe zi.

Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic

Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu ghidurile de tratament.

- 20 mg omeprazol + 500 mg claritromicină + 1000 mg amoxicilină, fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau

- 20 mg omeprazol + 250 mg claritromicină (alternativ 500 mg) + 400 mg metronidazol (sau 500 mg metronidazol sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână, sau - 40 mg omeprazol o dată pe zi cu 500 mg amoxicilină şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg metronidazol sau 500 mg tinidazol), ambele de trei ori pe zi, timp de o săptămână. După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată. Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.

Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc crescut Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate AINS la pacienţii cu risc crescut (vârsta> 60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea are loc în 4 săptămâni. La acei pacienţi care nu s-au vindecat complet după cura iniţială, vindecarea are loc în următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de obicei obţinută în 8 săptămâni.

Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată

Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de 10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20-40 mg omeprazol o dată pe zi.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian

Doza recomandată este de 20 mg omeprazol pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison

La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual, şi tratamentul trebuie continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuti pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.

Doze la copii şi adolescenţi

Copii cu vârsta de peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg

Tratamentul esofagitei de reflux Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastroesofagian. Dozele recomandate sunt următoarele:

≥1 an -10-20 kg -10 mg o dată pe zi.

Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 20 mg o dată pe zi

≥2 ani >20 kg -20 mg o dată pe zi.

Dacă este necesar doza poate fi crescută până la 40 mg o dată pe zi

Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4-8 săptămâni. Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastroesofagian: Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.

Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi

Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementarile oficiale naţionale, locale şi regionale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist. Dozele recomandate sunt următoarele:

15-30 kg -În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi 7,5 mg/kg claritromicină, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână

31-40 kg -În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, 750 mg amoxicilină şi 7,5 mg/kg claritromicină, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână

> 40 kg -În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, 1000 mg amoxicilină şi 500 mg claritromicină, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1 săptămână

Grupuri speciale de pacienţi

Disfuncţie renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu disfuncţie renală Disfuncţie hepatică La pacienţii cu disfuncţie hepatică, poate fi suficientă o doză zilnică de 10-20 mg omeprazol Vârstnici (>65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici

Mod de administrare

Se recomandă administrarea capsulelor de omeprazol dimineaţa, înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate. Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide Pacienţii pot desface capsulele iar conţinutul acestora se poate dispersa într-o lingură de apă plată şi dacă se doreşte, se poate amesteca cu suc de fructe sau compot de mere. Pacienţii pot fi avertizaţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă. Pacienţii nu trebuie să utilizeze lapte sau apă carbogazoasă. Microgranulele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.

REACŢII ADVERSE

Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie, diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături. În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: Leucopenie, trombocitopenie

Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Rare: Hiponatremie

Foarte rare Hipomagneziemie

Tulburări psihice

Mai puţin frecvente: Insomnie Rare: Agitaţie, confuzie, depresie Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Cefalee Mai puţin frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă

Rare: Tulburări ale gustului

Tulburări oculare

Rare: Vedere înceţoşată

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puţin frecvente: Vertij Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Rare: Bronhospasm

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături Rare:

Uscăciunea cavităţii bucale, stomatită, candidoză gastro-intestinală

Tulburări hepato-biliare

Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter Foarte rare:

Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie Rare: Alopecie, fotosensibilitate Foarte rare:

Eritem poliform, sindrom StevensJohnson, necroliză epidermică toxică (NET)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Rare: Artralgii, mialgii Foarte rare: Slăbiciune musculară

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: Nefrită interstiţială

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Foarte rare: Ginecomastie

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: Stare de rău, edeme periferice

Rare: Hipersudoraţie

Copii

Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung, provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol timp de până la 749 zile în timpul unui studiu clinic pentru esofagita eroziv severă. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazolul asupra pubertăţii şi creşterii.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţi. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni, omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir sau nelfinavir.

SUPRADOZAJ

Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de ingestie de doze unice care au atins 2400 mg omeprazol (de 120 de ori doza clinică recomandată uzuală). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie. Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Viteza de eliminare nu s-a modificat (cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul. Nu se recomandată administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni. Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu monitorizarea încărcăturii virale), împreună cu creşterea a dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol. Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină), din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B12. Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol. Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată. Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat. Omeprez, capsule gastrorezistente conţine zahăr. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să ia acest medicament. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter. Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul

sarcinii. Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburările vizuale. Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active.

Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH

Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.

Nelfinavir, atazanavir

Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu omeprazol. Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată. Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.

Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi 300 mg atazanavir /100 mg ritonavir la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu 400 mg atazanavir /100 mg ritonavir la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu 300 mg atazanavir/100 mg ritonavir o dată pe zi.

Digoxină

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu 10% a biodisponibilitaţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.

Clopidogrel

Într-un studiu clinic încrucişat, clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de doza de 75 mg/zi clopidogrel) singur şi în asociere cu omeprazol (80 mg omeprazol administrat concomitent cu clopidogrel) au fost administrate timp de 5 zile. Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Valoarea medie a inhibării agregării plachetare (IAP) a fost redusă cu 47% (24 ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Într-un alt studiu s-a observat că administrarea clopidogrelului şi omeprazolului la diferite perioade de timp nu a împiedicat interacţiunea lor care este probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare majore.

Alte substanţe active

Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi, astfel, eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.

Substanţe active metabolizate de CYP2C19

Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP2C19 poate fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazolul, diazepamul şi fenitoina.

Cilostazol

Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat creşterea Cmax şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv 69%.

Fenitoină

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă ajustare a dozei de fenitoină la terminarea tratamentului cu omeprazol.

Mecanism necunoscut

Saquinavir

Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.

Tacrolimus

În cazul administrării concomitente de omeprazol cu tacrolimus s-a raportat o creştere a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.

Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.

Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4

Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.

PREZENTARE, AMBALAJ

Capsule gastrorezistente 20 mg. Câte 10 capsule în blistere. Câte 3 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra în ambalaj original, la temperaturi intre 15-25ºC. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

S. C. Rompharm Company S. R. L. , România.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

S. C. Rompharm Company S. R. L.

Strada Eroilor nr. 1A, Otopeni, judeţul Ilfov, Ro