Indalong comp.elib.prel. 1,5 mg N10x3

INDALONG

comprimate filmate cu acţiune prelungită

DENUMIREA COMERCIALĂ

Indalong

DCI-ul substanţei active

Indapamidum

COMPOZIŢIA

1 comprimat conţine:

substanţa activă: indapamidă-1,5 mg;

excipienţi: hidroxipropilmetilceluloză, stearil fumarat de sodiu, aerosil, talc, lactoză monohidrat, Opadry II verde (alcool polivinilic, dioxid de titan, talc, polietilenglicol, indigocarmină (E 132), galben de chinolină (E104), hidroxid de aluminiu).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate cu acţiune prelungită

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare verde-deschis.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС

Diuretice. Sulfonamide, C03BA11.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Indapamida face parte din grupa drivaţilor sulfonamidei şi după proprietăţile farmacologice este apropiată de diureticele tiazidice. Creşte excreţia urinară de sodiu şi clor şi, în măsură mai mică, excreţia de potasiu şi magneziu, ceea ce este însoţit de creşterea diurezei. Indapamida are efect antihipertensiv la doze la care nu manifestă efect diuretic pronunţat. Mai mult decît atît, indapamida este eficientă la pacienţii cu un singur rinichi.

Mecanismul de acţiune al indapamidei, ca şi a altor medicamente diuretice, include:

- modificarea fluxului transmembranar de ioni (în principal - calciu), ceea ce duce la relaxarea celulelor musculare netede vasculare;

- intensificarea sintezei prostaglandinei PGE2 şi prostaciclinei PGI2 (vasodilatator şi inhibitor al agregării trobocitelor). Indapamida, ca şi alte diuretice tiazidice, reduce hipertrofia ventriculară stîngă. În plus, în timpul curei de tratament de durată scurtă, medie şi lungă cu indapamidă:

- nu se modifică parametrii metabolismului lipidic, inclusiv nivelul trigliceridelor, colesterolului, lipoproteinelor cu densitate mică şi lipoproteinelor cu densitate mare;

- nu se modifică parametrii metabolismului glucidic, inclusiv la pacienţii cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială.

Proprietăţi farmacocinetice

Preparatul se prezintă sub o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe o matrice în care substanţa activă este dispersată astfel încît să permită eliberarea controlată, treptată a indapamidei în tractul gastrointestinal.

Absorbţie

Indapamida eliberată este absorbită rapid şi complet din tractul gastrointestinal. Aportul de alimente încetineşte puţin timpul de absorbţie al substanţei active, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 12 ore, după o doză unică administrată pe cale orală. La administrarea repetată, variaţiile concentraţiilor plasmatice între 2 prize se reduc. Există o variabilitate individuală a parametrilor de absorbţie a preparatului.

Distribuţie

Aproximativ 79% din doza administrată se leagă de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire este de 14-24 ore (în medie 18 ore). Concentraţia la starea de echilibru este atinsă după 7 zile de tratament. Administrarea repetată nu determină acumularea indapamidei în organism.

Metabolizare

Indapamida se elimină sub formă de metaboliţi in activi , în principal prin urină (70% din doza administrată) şi materiile fecale (22%). La pacienţii cu insuficienţă renală, proprietăţile farmacocinetice ale indapamidei nu se modifică.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul hipertensiunii arteriale.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Se administrează intern.

Cîte 1 comprimat pe zi, preferabil dimineaţa. Medicamentul poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi zdrobite sau mestecate, cu un pahar de apă. În cazul tratamentului pacienţilor cu hipertensiune arterială, mărirea dozelor de medicament nu determină creşterea acţiunii antihipertensive, dar intensifică efectul diuretic.

REACŢII ADVERSE

În continuare, frecvenţa reacţiilor adverse a fost determinată utilizînd următoarea clasificare: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100),rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Majoritatea reacţiilor adverse (parametrii clinici şi de laborator) sunt dependente de doză. Incidenţa reacţiilor adverse scade atunci cînd se utilizează doza minimă eficientă.

Tulburări hematologice şi limfatice: foarte rare - trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică.

Tulburări ale sistemului nervos: rare - ameţeli, oboseală, cefalee, parestezii.

Tulburări cardiace: foarte rare - tulburări de ritm cardiac.

Tulburări vasculare: foarte rare - hipotensiune arterială.

Tulburări gastrointestinale: rare - vomă, greaţă, constipaţie, xerostomie; foarte rare - pancreatită.

Tulburări hepatobiliare: foarte rare - tulburări ale funcţiei hepatice; cu frecvenţă necunoscută-posibilitatea de dezvoltare a encefalopatiei hepatice pe fondal de insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente - erupţii maculopapulare; mai puţin frecvente-purpură.

Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rare - edem vasomotor şi/sau urticarie, eritem exudativ malign (sindrom Stevens-Johnson) şi necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), cu frecvenţă necunoscută-posibilitatea de exacerbare a lupusului eritematos sistemic.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: foarte rare - insuficienţă renală. Investigaţii diagnostice: reducerea concentraţiei potasiului şi dezvoltarea hipokaliemiei, foarte gravă, în special la pacienţii din grupul de risc. Datele clinice arată că hipokaliemia (concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l) a fost observată la 10% dintre pacienţi şi 3,2 mmol/l la 4% dintre pacienţi după 4-6 săptămîni de tratament. După 12 saptămîni de tratament, concentraţia plasmatică a potasiului a fost de 0,23 mmol/l; cu frecvenţă necunoscută - reducerea concentraţiei plasmatice a ionilor de sodiu, însoţită de hipovolemie, deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea simultană a ionilor de clor poate duce la alcaloză metabolică compensatorie, dar incidenţa şi severitaea alcalozei este mică. Majorarea conţinutului glucozei plasmatice: indapamida trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu gută şi diabet zaharat.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la indapamidă şi la alţi derivaţi de sulfonamidă;

- insuficienţă renală severă;

- encefalopatie hepatică;

- hipokaliemie. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a indapamidei cu medicamente care prelungesc intervalul QT.

SUPRADOZAJ

Indapamida chiar la concentraţii foarte mari (pînă la 40 mg, adică de 27 de ori mai mari decît doza terapeutică) nu este toxică. Simptomele intoxicaţiei acute, în primul rînd, sunt legate de tulburarea echilibrului hidro-electrolitic (hiponatremie, hipopotasemie). Simptome: greaţă, vomă, reducerea semnificativă a tensiunii arteriale, convulsii, ameţeli, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie cu anurie finală (cauzată de hipovolemie). Tratament: lavaj gastric şi/sau administrarea de cărbune activat, urmate de restabilirea echilibrului hidro-electrolitic.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Acest medicament se administrează cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală, tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic, cu mărirea intervalului QT pe electrocardiogramă, hiperparatiroidism, diabet zaharat, concentraţie plasmatică mărită a acidului uric.

Din cauza insuficienţei datelor clinice, preparatul nu este recomandat pentru administrare la copiii cu vîrsta sub 18 ani.

Tulburări ale funcţiei hepatice

La indicarea diureticelor tiazidice la pacienţii cu insuficienţă hepatică este posibilă dezvoltarea encefalopatie hepatice. În acest caz, administrarea medicamentului trebuie întreruptă imediat.

Echilibrul hidro-electrolitic

Concentraţia plasmatică de sodiu Înainte de iniţierea tratamentului este necesară determinarea concentraţiei plasmatice a ionilor de sodiu. În timpul tratamentului aceasta trebuie măsurată cu regularitate. Orice tratament diuretic poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte grave. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, de aceea, este esenţială monitorizarea la intervale de timp regulate, chiar mai frecventă în cazul pacienţilor vîrstnici şi cu ciroză hepatică Concentraţia plasmatică de potasiu Depleţia de potasiu cu instalarea hipokaliemiei este unul din riscurile majore ale tratamentului cu diuretice tiazidice. Riscul de instalare a hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut: pacienţii vîrstnici, slăbiţi sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii cu ciroză hepatică cu edeme şi ascită, boală ischemică a cordului şi cei cu insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipopotasemia creşte toxicitatea glicozidelor cardiace şi riscul de apariţie a aritmiilor. De asemenea, în grupul de risc sunt incluşi şi pacienţii cu interval QT prelungit pe ECG, indiferent dacă originea acesteia este congenitală sau iatrogenă. Hipopotasemia, precum şi bradicardia, sunt factori predispozanţi pentru debutul unor aritmii severe, în special ventriculare, de tipul torsadei vîrfurilor, potenţial letală. În toate cazurile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a concentraţiei plasmatice a potasiului. Primul control a concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie efectuat în prima săptămînă după începerea tratamentului. În caz de hipokaliemie, se recomandă instalarea tratamentului corespunzător. Concentraţia plasmatică de calciu Diureticele tiazidice şi cele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia manifestată se poate datora preexistenţei unui hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul trebuie întrerupt înainte de investigarea funcţiei paratiroidiene.

Glicemia

La pacienţii cu diabet zaharat, în timpul tratamentului este posibilă modificarea concentraţiei plasmatice a glucozei în special în prezenţa hipokaliemiei.

Acid uric

La pacienţii cu hiperuricemie, în timpul tratamentului poate creşte incidenţa atacurilor de gută.

Funcţia renală şi diureticele

Diureticele tiazidice şi înrudite au eficacitate maximă numai cînd funcţia renală este normală sau doar uşor alterată (creatininemia sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l pentru un adult). La vîrstnici, valorile creatininemiei trebuie corectate în funcţie de vîrstă, greutate şi sex după formula Cockcroft:

Clcr = (140 - vîrsta) x masa corporală/0,814 x creatininemia plasmatică

vîrstă - în ani

greutatea corporală - în kilograme

creatininemia plasmatică - în mmol/L

Această formulă este folosită pentru a calcula concentraţia creatininei la pacienţii vîrstnici de sex masculin; la femei rezultatul final trebuie înmulţit cu 0,85. Trebuie luat în consideraţie că la începutul tratamentului, pacienţii pot prezenta o reducere a filtrării glomerulare determinată de hipovolemie, care, la rîndul său, este cauzată de pierderea de apă şi ioni de sodiu la pacienţii trataţi cu medicamente diuretice. Aceasta poate duce la creşteri ale concentraţiilor plasmatice de uree şi creatinină. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are nici o consecinţă la pacienţii cu funcţie renală normală, dar poate agrava o insuficienţă renală preexistentă.

Administrarea în combinaţie cu alte medicamente antihipertensive

La administrarea concomitentă cu alte medicamente antihipertensive doza de Indalong trebuie redusă, cel puţin, la începutul tratamentului.

Administrarea în combinaţie cu preparatele litiului

Dacă este necesar, diuretice pot fi utilizate în combinaţie cu medicamentele cu conţinut de litiu, dar doza trebuie selectată atent, este necesar controlul permanent al concentraţiei plasmatice a litiului. Administrarea în combinaţie cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei (ECA) La pacienţi cu hipertensiune arterială şi concentraţia ionilor de sodiu redusă în rezultatul administrării diureticelor, este necesară întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu inhibitor al ECA (în continuare, dacă este necesară administrarea diureticului tratamentul poate fi reluat), administrarea iniţială de doze mici de inhibitor al ECA şi apoi, creşterea treptată a dozei. În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică, tratamentul se începe cu doze mici de inhibitor al ECA, eventual după o reducere a dozei diureticului. În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (concentraţia plasmatică a creatininei) în cursul primelor săptămîni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Persoane care practică sport de performanţă

Substanța activă, conţinută în produsul Indalong poate da rezultat pozitiv la controlul antidoping la sportivi. Conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

Administrarea produsului ca diuretic pentru tratamentul edemelor şi hipertensiunii în perioada de sarcină nu este justificată, deoarece acest lucru poate duce la ischemie fetoplacentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.

Alăptarea

Dacă există necesitatea administrării medicamentului în timpul lactaţiei, alăptarea la sân trebuie întreruptă, deoarece indapamida se excretă în laptele matern.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Substanţele din compoziţia Indalong nu conduc la tulburări ale reacţiilor psihomotorii. Cu toate acestea, la unele persoane, ca răspuns la scăderea tensiunii arteriale, se pot dezvolta diverse reacţii individuale, în special la începutul tratamentului sau în cazul asocierii mai multor medicamente antihipertensive. În acest caz, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ŞI ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNIAsocieri nerecomandate

Litiu

Asocierea diureticelor tiazidice cu preparatele de litiu determină creşterea concentraţiei plasmatice a litiului cu semne de supradozaj. Dacă este necesar, diureticele pot fi utilizate în combinaţie cu preparatele de litiu, dare este necesară ajustarea dozei medicamentului şi monitorizarea permanentă a concentraţiei plasmatice a litiului.

Medicamentele care nu fac parte din clasa medicamentelor antiaritmice care determină aritmii de tip torsada vîrfurilor (astemizol, eritromicină intravenos, pentamidină, sultoprid, terfenadină, vincamină, halofantrină, bepridil)

La administrarea concomitentă a acestor medicamente şi diureticelor tiazidice se pot dezvolta aritmii, cum ar fi torsada vîrfurilor (factori declanşatori: hipokaliemia, bradicardia sau intervalului QT prelungit). În caz de hipokaliemie este necesară administrarea medicamentelor care nu cauzează aritmii, inclusiv torsada vîrfurilor.

Asocieri de medicamente care necesită o atenție specială

Antiinflamatoare nesteroidiene (la administrare sistemică)

La o pierdere semnificativă de lichide se poate dezvolta insuficienţa renală acută (din cauza scăderii filtrării glomerulare). Pacienţii trebuie rehidrataţi în mod adecvat, iar la începutul tratamentului este necesară monitorizarea cu atenţie a funcţiei renale.

Alte medicamente care pot determina hipokaliemie cum ar fi: amfotericina B (administrată intravenos), gluco- şi mineralocorticoizii (la administrarea sistemică), tetracozactoida, preparatele care stimulează motilitatea intestinală pot mări riscul de hipokaliemie (efect aditiv).

Se recomandă monitorizarea continuă a concentraţiei plasmatice a potasiului, şi, dacă este necesar se administreză tratament corespunzător. O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor care administrează concomitent glicozide cardiace.

Baclofen

Creşte efectul hipotensiv. Pacienţii trebuie rehidrataţi în mod adecvat, iar la începutul tratamentului este necesară monitorizarea cu atenţie a funcţiei renale.

Digitalice

Hipokaliemia creşte toxicitatea glicozidelor cardiace. La administrarea concomitentă a diureticelor tiazidice şi glicozidelor cardiace, concentraţia plasmatică a potasiului şi ECG trebuie monitorizate cu atenţie.

Diureticele care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren)

Această combinaţie de medicamente este eficientă la o anumită categorie de pacienţi, dar acest lucru nu exclude posibilitatea de hipokaliemie sau hiperkaliemie, în special la pacienții cu diabet zaharat şi pacienţii cu insuficienţă renală. Concentraţia plasmatică a potasiului şi ECG trebuie monitorizate cu atenţie şi, dacă este necesar, se va reevalua tratamentul.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)

Există un risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută cînd tratamentul cu un inhibitor al ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu stenoza arterei renale). În cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială şi concentraţie plasmatică redusă a sodiului în rezultatul tratamentului cu diuretice administrate anterior, este necesară întreruperea administrării diureticului cu 3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu un inhibitor al ECA. Dacă este necesar, tratamentul cu diuretic poate fi reluat, cu administrarea iniţială a dozelor mici de inhibitor al ECA cu creşterea treptată a dozelor. În cazul insuficienţei cardiace cronice, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici de inhibitori ai ECA, eventual după o reducere a dozei de diureticului. În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (concentraţia plasmatică a creatininei) în cursul primelor săptămîni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Medicamente care pot determina "torsada vîrfurilor"

Medicamentele antiaritmice care pot provoca aritmii de tipul torsada vîrfurilor: medicamentele antiaritmice clasa 1a (chinidina, hidrochinidina, disopiramida), amiodarona, bretilium, sotalolul), factori de risc-hipokaliemia, bradicardia şi intervalul QT prelungit. Se va monitoriza kaliemia şiintervalul QT, modificând, la necesitate regimul de tratament.

Metformina

Risc crescut de acidoză lactică determinată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale funcţionale asociată cu utilizarea diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină atunci cînd creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la barbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate

Deshidratarea determinată de diuretice creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special cînd sunt administrate doze mari de substanţă de contrast iodată. Înaintea administrării substanţei de contrast iodate se recomandă rehidratarea pacientului.

Asocieri de medicamente, care necesită o atenţie specială

Antidepresive triciclice, antipsihotice

Medicamentele din această clasă cresc efectele antihipertensive ale diureticelor tiazidice şi riscul de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Săruri de calciu

La administrarea concomitentă poate creşte concentraţia plasmatică a ionilor de calciu ca urmare a reducerii excreţiei urinare.

Ciclosporina

Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei la o concentrație constantă circulantă a ciclosporinei. Efectul se observă chiar şi la o hidratare şi concentraţie normală a ionilor de sodiu.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică)

Scade acţiunea hipotensivă (retenţie de fluide şi ioni de sodiu datorită acţiunii corticosteroizilor).

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate cu acţiune prelungită 1,5 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină la temperatura sub 25 °С. A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Lekfarm SRL, Republica Belarus

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Lekfarm SRL str. Minskaya 2a, or. Logoysk 223110, Republica Belarus