Biotraxon pulb./sol. inj. 1 g N1

BIOTRAXON

pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ

Biotraxon

DCI-ul SUBSTANŢEI ACTIVE

Ceftriaxonum

COMPOZIŢIA

1 flacon conţine:

substanţa activă: ceftriaxonă sodică, echivalent cu 1000 mg sau 2000 mg ceftriaxonă.

FORMA FARMACEUTICĂ

Biotraxon 1000 mg: pulbere pentru soluţie injectabilă.

Biotraxon 2000 mg: pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie, uşor higroscopică.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaţia a III-a; J01DD04.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Ceftriaxona este un antibiotic din grupul cefalosporinelor de generația a III-a, cu un spectru larg de acţiune, fiind activ faţă de majoritatea bacteriilor gram-pozitive, gram-negative şi unele anaerobe. Mecanismul principal de acţiune constă în inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, ce provoacă moartea bacteriei. Ceftriaxona este rezistentă la acțiunea majorităţii β-lactamazelor (penicilinaze sau cefalosporinaze de origine plazmidică sau cromozomială). Totodată, este hidrolizată de β-lactamazele cu spectru larg de substrat de acţiune (ESBL) şi cele derepresate. Ceftriaxona acţionează sinergic cu aminoglicozidele (în particular cu amicacina) şi este utilizată în terapia antibacteriană combinată la pacienţii oncologici imunosupresaţi. În tratamentul pacienţilor febrili, cu neutropenie, deseori se utilizează în monoterapie. Acţiunea sinergică a ceftriaxonei cu aminoglicozidele, piperacilina, carbenicilina, azlocilina este utilizată în terapia infecţiilor, provocate de Pseudomonas aeruginosa. În tratamentul infecţiilor provocate de bacteriile anaerobe, ceftriaxona poate fi combinată cu metronidazol sau vancomicină. Ceftriaxona este un antibiotic sigur în tratamentul empiric al meningitei cerebrospinale la copii şi sugari.

Spectrul de acțiune al ceftriaxonei include:

-Bacterii gram-negative: Escherichia coli, Haemophilus influenzae (inclusiv tulpinele rezistente la ampicilină), Haemophilus parainfluenzae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Morganella morganii, Moraxella catarrhalis,

Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Serratia marcescens, Shigella spp. , Salmonella spp. , Citrobacter spp. , Enterobacter aerogenes*, Enterobacter cloacae*, Acinetobacter spp. *.

-Bacterii gram-pozitive: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus agalactiae, Streptococcus viridans, Streptococcus bovis, Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae.

-Bacterii anaerobe: Clostridium spp. , Bacteroides spp. , Peptostreptococcus spp.

-Altele: Borellia burgdorferi, Pasteurella multocida. * unele tulpini sunt rezistente la ceftriaxonă.

In vitro ceftriaxona este activă faţă de:

-Bacterii gram-pozitive: Streptococcus agalactiae.

-Bacterii gram-negative: Citrobacter diversus, Providencia spp. (inclusiv Providencia rettgeri), Salmonella spp. (inclusiv Salmonella typhi), Shigella spp.

La ceftriaxonă sunt rezistenţi: stafilococii meticilinorezistenţi, majoritatea tulpinelor streptococilor grupei D, enterococii, inclusiv Enterococcus faecalis. De asemenea, preparatul nu este activ faţă de Listeria monocytogenes.

Proprietăţi farmacocinetice

Datorită proprietăţilor farmacocinetice, preparatul poate fi administrat o dată în zi. Perioada de înjumătăţire plasmatică: la adulţi-de la 5,8 până la 8,7 ore, indiferent de doza administrată; la copii şi sugari-4,6 ore; la vârstnici-aproximativ 8,9 ore. La pacienţii cu dereglări ale funcţiei hepatice, perioada de înjumătăţire alcătuieşte 8,8 ore; cu dereglări ale funcţiei renale-creşte până la 12,4-15,7 ore, în funcţie de clearence-ul creatininei. Concentraţia maximă a ceftriaxonei în sânge, după administrarea unei doze de 2,0 g prin perfuzie intravenoasă timp de 30 min, alcătuieşte 257 mg/L. Concentraţia maximă se atinge la tmax de 30 min; peste 24 ore concentraţia plasmatică alcătuieşte 15 mg/L. Volumul aparent de distribuţie constituie 5,8-13,5 litri. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 85 şi 95%, în funcţie de concentraţia ceftriaxonei în plasma sanguină. Ceftriaxona penetrează bine din sânge în ţesuturile şi lichidele organismului, atingând concentraţii terapeutice care depăşesc concentraţia minimă inhibitoare a patogenilor susceptibili în lichidul cefalorahidian, pulmonar, sinovial, lacrimi, exsudate, bilă şi vezică biliară, oase, prostată, miometriu şi mucoasa uterină, mucoasa auriculară, amigdale. Ceftriaxona trece bariera placentară şi se elimină în laptele matern. Eliminarea ceftriaxonei din organism are loc pe cale renală (60% din doza administrată, sub formă neschimbată) şi prin bilă (40%). La pacienţii cu insuficienţă renală este înregistrată o rată mai mare de eliminare a preparatului prin bilă, iar la pacienţii cu insuficienţă hepatică-o rată mai mare de eliminare a preparatului prin urină. Doar în caz de insuficienţă hepatică şi renală concomitentă este posibilă acumularea preparatului în organism. În prima săptămână de viaţă 80% din doza administrată este eliminată prin urină; în prima lună de viaţă cantitatea de preparat eliminată renal scade până la valori comparabile cu adulţii. La nou-născuţii cu vârsta până la 8 zile, perioada de înjumătăţire a ceftriaxonei de obicei este de 2-3 ori mai mare decât la adulţi.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Biotraxon este indicat în tratamentul infecțiilor severe, cauzate de microorganisme susceptibile:

- infecţii ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonii, provocate de Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Proteus mirabilis, Serratia marcescens;

- infecţii ale cavităţii abdominale, inclusiv peritonită, colangită, infecţii ale tractului gastrointestinal, provocate de Escherichia coli, Klebsiella pneumonia;

- infecţii ale căilor urinare şi infecţii renale, provocate de Escherichia coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii, Klebsiella pneumoniae;

- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, provocate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae, Emerobacter species;

- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (inclusiv plăgi infectate), provocate de Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Escherichia coli, Enterohacter cloacae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Morganella morganii, Pseudomonas aeruginosa. Serratia marcescens, Acinetobacter calcoaceiicus, Bacteroides fragillis, Peptostreptococcus species;

- inflamaţii ale meningelui, provocate de Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae;

- sepsis, provocat de Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumonia;

- otită medie acută, provocată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis;

- infecţii ale organelor sexuale, inclusiv gonoreea (Neisseria gonorrhoeae);

- borelioză (în perioada apariţiei simptomelor neurologice severe, simptomelor cardiologice sau artitei), provocată de Borrelia burgdorferi;

- profilaxia infecțiilor preoperatorii;

- infecţii la bolnavii imunosupresivi, inclusiv pacienţii oncologici şi cu neutropenie.

La selectarea agentului antimicrobian trebuie luate în consideraţie recomandările locale privitor la rezistenţa microorganismelor.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Preparatul trebuie administrat exclusiv la indicarea şi sub supravegherea medicului, în condiţii de staţionar sau ambulator, dacă este necesară continuarea tratamentului, în special, al infecţiilor grave.

Regimul de dozare, modul de administrare şi durata tratamentului va fi prescris de către medic în funcţie de tipul infecţiei, intensitatea simptomelor, vârsta, masa corporală şi funcţiei renale a pacientului.

Preparatul se administrează parenteral: intramuscular sau intravenos. Biotraxon se administrază o dată în zi, însă doza poate fi divizată în 2 prize, administrate la interval de 12 ore. Durata tratamentului depinde de severitatea infecţiei şi alcătuieşte de obicei 7-14 zile. După dispariţia simptomelor este recomandată administrarea preparatului încă timp de 2-3 zile. În caz de infecţii cu Streptococcus pyogenes preparatul va fi administrat nu mai puţin de 10 zile.

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani

Doza uzuală, în funcţie de severitatea infecţiei, alcătuieşte 1000 mg sau 2000 mg o dată în zi. În cazuri foarte grave este posibilă administrarea a 4 g de preparat pe zi, divizate în 2 prize a câte 2 g la fiecare 12 ore.

Copii cu vârsta între 2 luni până la 12 ani (masa corporală până la 50 kg)

Doza uzuală alcătuieşte de la 20 până la 50 mg/kg masă corporală, o dată în zi (la fiecare 24 ore). În cazuri foarte grave doza recomandată este de 80 mg/kg masă corporală (doza nictimerală maximă-2000 mg). Dozele mai mari de 50 mg/kg masă corporală vor fi administrate sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de minim 30 min. În caz de meningită, doza recomandată este de 100 mg/kg masă corporală (doza nictimerală maximă-4000 mg). După identificarea microorganismului şi determinarea sensibilităţii, doza poate fi micşorată corespunzător.

Nou-născuți

Se indică doze de la 20 mg/kg masă corporală până la maxim 50 mg/kg masă corporală, administrate sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata minimă de 60 minute. Copiilor cu vârsta până la 2 luni preparatul va fi administrat doar intravenos.

Pacienţi cu dereglări ale funcţiei renale sau hepatice

În caz de insuficienţă renală şi funcţie hepatică nealterată, nu este necesară ajustarea dozelor. În caz dacă clearence-ul creatininei este mai mic de 10 ml/min, doza maximă nictimerală va fi până la 2 g de preparat. În insuficienţa hepatică, cu funcţia renală nealterată, nu este necesară ajustarea dozelor.

Pacienţii care au concomitent insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală, necesită monitorizarea concentraţiei plasmatice a ceftriaxonei şi, la necesitate, ajustarea dozelor. În acest caz, doza maximă nictimerală de ceftriaxonă va fi până la 2 g.

Vârstnici

În caz de administrare a preparatului pacienţilor vârstnici care nu manifestă dereglări ale funcţiei renale sau hepatice, nu este necesară ajustarea dozelor.

Borelioză

Doza recomandată pentru copii şi adulţi este de 50 mg/kg masă corporală, o dată în zi (maxim 2000 mg), timp de 14 zile.

Profilactica infecţiilor preoperatorii

În funcţie de riscul de infectare, se va administra o doză unică de 1000-2000 mg cu 30-90 min înainte de intervenţia chirurgicală. La efectuarea intervenţiei chirurgicale asupra intestinului gros, este necesar de administrat concomitent preparate active faţă de bacteriile anaerobe.

Gonoreea

Este recomandată o doză unică de 250 mg, administrată intramuscular.

Dacă injecţia sau perfuzia nu au fost efectuate la timp, doza omisă trebuie administrată cât mai curând posibil. Dacă trebuie administrată deja următoarea doză, doza omisă nu se va administra, iar tratamentul va urma conform regimului prestabilit. Nu trebuie administrată o doză dublă de preparat.

Mod de administrare

Preparatul, după reconstituire, se administrează intravenos sub formă de injecţie timp de 2-4 minute sau intramuscular, adânc în cadranul superior al muşchilor fesieri sau în partea laterală a coapsei. La administrarea Biotraxon în doză de 2000 mg intramuscular, injecţia va fi efectuată cel puţin în două locuri distincte. Reconstituirea şi diluarea soluţiei de ceftriaxonă se efectuează conform tabelului de mai jos:

1000 mg -3,5 ml -10 ml -40-50 ml

2000 mg -7,0 ml -20 ml -40-50 ml

Înainte de administrarea preparatului este necesar de a verifica dacă soluţia este transparentă şi nu conţine incluziuni mecanice.

Pentru injecţia intramusculară: preparatul va fi administrat după o dizolvare prealabilă în apă pentru injecţii sau soluţie de lidocaină 1%. Soluţia de preparat dizolvat cu lidocaină nu trebuie administrat intravenos.

Pentru injecţia intravenoasă: preparatul va fi administrat după o dizolvare prealabilă în apă pentru injecţii. Se va administra lent, timp de 2-4 min.

Pentru perfuzia intravenoasă: pentru a obţine soluţia de ceftriaxonă cu concentraţia cuprinsă între 10 mg/ml şi 40 mg/ml, preparatul va fi dizolvat în apă pentru injecţii. Soluţia obținută va fi diluată cu unul dintre următorii solvenţi:

-soluţie clorură de sodiu 0,9%;

-soluţie glucoză 5%;

-soluţie glucoză 10%;

-soluţie dextran 6% în soluţie glucoză 5%;

-soluţie clorură de sodiu 0,45% în soluţie glucoză 2,5%.

Soluţia obţinută poate fi incoloră sau slab-gălbuie, în funcţie de tipul solventului şi concentraţia ceftriaxonei. Timpul de perfuzare: 20-30 min. Nu sunt admisibile pentru dizolvarea preparatului soluţiile care conţin ioni de calciu.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse sunt indicate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu pote fi estimate din datele disponibile). Au fost raportate cazuri rare de dezvoltare a reacţiilor adverse severe, inclusiv câteva cazuri letale la administrarea preparatului copiilor nou-născuţi la termen şi prematuri (cu vârsta până la 28 zile), care au urmat tratament cu ceftriaxonă şi calciu. Riscul înalt de precipitare a preparatului la nou-născuţi este determinat de volumul circulant mic şi perioada de înjumătăţire mare.

Infecţii şi infestări: rare-candidoză, infecţii fungice la nivelul organelor sexuale, infecţii cauzate de tulpini bacteriene rezistente sau drojdii.

Tulburări hematologice şi limfatice: rare - neutropenie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, anemie (inclusiv anemie hemolitică), creşterea timpului protrombinic; foarte rare-tulburări de coagulare, scăderea numărului de granulocite (la administrare timp de 10 zile a unei doze de 20 g ceftriaxonă sau mai mult).

Tulburări ale sistemului imunitar: rare - reacţii anafilactice (inclusiv cu bronhospasm), reacţii anafilactoide.

Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-cefalee, vertij.

Tulburări gastrointestinale: frecvente-diaree, scaun lichid, greaţă, vomă; rare-dereglări gustative, stomatită, glosită; foarte rare-inflamaţia intestinului gros (similar altor antibiotice se poate dezvolta colita pseudomembranoasă, provocată de Clostridium difficile), pancreatită.

Tulburări hepatobiliare: frecvente-creşterea activi tăţii enzimelor hepatice în sânge (AsAT, AlAT, fosfataza alcalină); rare-precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei (pseudocolelitiază).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente-erupţii cutanate, urticarie, dermatită medicamentoasă, prurit, edeme şi dermatită alergică; foarte rare-eritem polimorf, sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell, necroliza epidermică toxică.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: mai puţin frecvente-creşterea creatininemiei, oligurie, glucozurie, hematurie; rare-formarea depunerilor în rinichi (au fost raportate cazuri de anurie şi dereglarea funcției renale). Aceste dereglări au fost notate mai des la copiii cu vârsta peste 3 ani, trataţi cu doze mari de preparat (80 mg/kg masă corporală în zi sau mai mult) sau după administrarea a mai mult de 10 g de ceftriaxonă, în prezenţa altor factori de risc (ex. , dehidratarea).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente-durere sau hiperemie la nivelul locului de injectare; rare-febră medicamentoasă, tremor muscular, flebită, tromboflebită (la administrarea intravenoasă).

Investigaţii diagnostice: rezultate fals-pozitive în cazul determinării glucozei în urină (la utilizarea metodelor reductive), rezultat fals-pozitiv al testului Coombs.

CONTRAINDICAŢII

-hipersensibilitate la substanţa activă sau la alte cefalosporine;

-nou-născuţii prematuri până la vârsta de 41 saptămâni (săptămâni de sarcină + săptămâni de viaţă);

-nou-născuţii la termen, cu vârsta până la 28 zile, care:

- manifestă icter sau deficit de albumine în sânge, sau acidoză;

- administrează alte preparate care conţin calciu.

SUPRADOZAJ

Simptome: greaţă, vomă, diaree.

Tratament: tratament simptomatic; antidot specific nu există; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficiente.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE PENTRU UTILIZARE

Înainte de a indica ceftriaxona se va stabili dacă pacientul a manifestat reacţii alergice la cefalosporine, peniciline sau alte antibiotice β-lactamice, deoarece el poate fi sensibil şi la ceftriaxonă. Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii care au manifestat anafilaxie la peniciline sau alte antibiotice β-lactamice. Dacă au apărut manifestări ale reacţiilor alergice, imediat se va întrerupe administrarea ceftriaxonei şi se va indica tratament corespunzător. În cazul reacţiilor anafilactice grave se va administra adrenalină şi alte medicamente anti-şoc (preparate care menţin circulaţia sângelui, corticosteroizi şi antihistaminice). Pacienţii cu insuficienţă renală vor administra doze ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei. Dacă pacientul se află la dializă, este necesară monitorizarea concentraţiei preparatului în sânge şi la necesitate suplinirea dozei de ceftriaxonă. În timpul tratamentului cu antibiotice sau după se poate dezvolta enterocolita pseudomembranoasă provocată de Clostridium difficile, rezistentă la ceftriaxonă. În caz de diaree trebuie luată în considerare această complicaţie. În cazuri uşoare este suficient de a sista administrarea preparatului; în cazuri mai grave se va efectua tratament infuzional corespunzător, se vor compensa pierderile electrolitice şi se va identifica agentul patogen; dacă va fi depistat Clostridium difficile-se va administra metronidazol sau vancomicină per os; nu trebuie administrate preparate care inhibă peristaltismul sau cu efect astringent. În caz de dezvoltare a candidozei bucale sau organelor sexuale este necesar de a efectua un tratament corespunzător. În caz de dereglări ale coagulabilităţii sângelui, se va administra vitamina K. La pacienţii, mai frecvent la copii, care administrează doze mari de preparat mai mult de 14 zile şi la pacienţii cu tulburări ale funcţiei renale, deshidrataţi, care se află la alimentare parenterală există riscul precipitării sării de calciu a ceftriaxonei în căile biliare (pseudocolelitiază) sau renale cu afectarea funcţiei renale până la anurie. Precipitările dispar de sine stătător după sistarea tratamentului. Ceftriaxona poate substitui bilirubina cuplată cu albuminele serice. Biotraxon la 1 gram de preparat conţine 83 mg de sodiu (3,6 mmoli), fapt ce trebuie luat în considerare de către pacienţii care urmează o dietă hiposodică.

Copii

Copiilor cu vârsta până la 2,5 ani nu trebuie de administrat soluţie de ceftriaxonă cu lidocaină.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Ceftriaxona penetrează bariera placentară. Administrarea preparatului în timpul sarcinii este posibilă doar dacă beneficiul pentru mamă prevalează riscul potenţial pentru făt. Ceftriaxona se elimină în cantităţi nesemnificative în laptele matern. Decizia privitor la sistarea sau continuarea alăptării o ia medicul. Influenţa asupra capacită ț ii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Biotraxon poate provoca vertij, astfel influenţând capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ŞI ALTE FORME DE INTERACŢIUNE

Sunt necesare precauții la administrarea concomitentă a ceftriaxonei cu următoarele medicamente:

-Aminoglicozide.

-Diuretice cu eficacitate mare (ex. , furosemid).

-Cloramfenicol.

-Contraceptive orale. Ceftriaxona poate influenţa negativ asupra eficienţei contraceptivelor hormonale. De aceea este indicată utilizarea altor metode de contracepţie (nehormonale) în timpul tratamentului şi timp de 1 lună după finisarea acestuia.

Incompatibilităţi

Nu se permite amestecarea soluţiei care conţine ceftriaxonă cu alte preparate medicamentoase. Pentru reconstituirea ceftriaxonei sau pentru diluarea ulterioară în scop de obţinere a soluţiei perfuzabile nu se vor folosi soluţiile care conţin calciu (soluţia Ringer sau Hartmann) deoarece este posibilă precipitarea preparatului. Precipitarea preparatului este posibilă şi în cazul amestecării soluţiei de ceftriaxonă cu soluţia ce conţine ioni de calciu în acelaşi sistem de perfuzii. De aceea nu se permite perfuzarea preparatului prin acelaşi sistem de perfuzii cu soluţiile care conţin ioni de calciu, exceptând dacă aceasta nu are loc concomitent, ci în serie, spălând minuţios sistemul între administrări. Tehnica dată este valabilă pentru toţi pacienţii, cu excepţia nounăscuţilor. Nu se recomandă tratament combinat cu preparate de calciu. Soluţiile intravenoase, preparate cu ajutorul soluţiei de clorură de sodiu şi glucoză nu trebuie păstrate la frigider, deoarece nu sunt compatibile la temperaturi joase. Ceftriaxona este incompatibilă cu amsacrina, antibioticele aminoglicozide, fluconazol, clindamicină, vancomicină, labetalol, metronidazol şi alte antibiotice β-lactamice.

PREZENTARE, AMBALAJ

Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă în flacoane. Câte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 250C.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Soluţia reconstituită trebuie administrată imediat.

După reconstituire soluţia se poate păstra la frigider (20C - 80C) timp de 24 ore. Soluţiile intravenoase, preparate cu ajutorul soluţiei de clorură de sodiu şi glucoză nu trebuie păstrate la frigider (20C - 80C), deoarece nu sunt compatibile la temperaturi joase.

A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!

TERMENUL DE VALABILITATE

2 ani.

Termenul de valabilitate după reconstituire-24 ore. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj!

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Uzina Farmaceutică „Polpharma” SA, Polonia.

DENUMIREA ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Uzina Farmaceutică „Polpharma” SA,

Departamentul de producție din Duchnice,

str. Ożarowska 28/30,

05-850 Ożarów Mazowiecki,

Polonia.

Uzina Farmaceutică„Polpharma” SA,

str. Pelplinska 19,

83-200 Starogard Gdanski,

Polonia.