Zolopant comp.gastrorez.40 mg N10x3

ZOLOPANT®

comprimate filmate gastrorezistente

DENUMIREA COMERCIALĂ

Zolopant®

DCI-ul substanţei active

Pantoprazolum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat gastrorezistent conţine:

substanţă activă: pantoprazol-40 mg (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat); excipienţi: carbonat de sodiu anhidru, manitol (E 421), crospovidonă, hidroxipropilceluloză, stearat de calciu, eudragit L30D55, trietilcitrat, laurilsulfat de sodiu, dioxid de titan (E 171), oxid galben de fier (E 172), talc, Opadry 03F58750 alb.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate gastrorezistente

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate de culoare galbenă, formă ovală, biconvexe.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС

Medicamente pentru tratamentul ulcerului peptic şi bolii de reflux gastro-esofagian. Inhibitori ai pompei de protoni, A02BC02.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidă gastrică prin blocarea specifică la nivelul pompelor de protoni din celulele parietale. Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima H+/K+ ATP-aza, adică etapa finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată. La majoritatea pacienţilor, efectul terapeutic apare după 2 săptămâni de tratament. Administrarea pantoprazolului, similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, determină o reducere a acidităţii la nivelul stomacului şi ca urmare provoacă o creştere a gastrinemiei, proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de receptorii celulari, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic la administrarea orală sau intravenoasă a medicamentului. În timpul tratamentului cu pantoprazol, valorile gastrinei în condiţii de repaus alimentar cresc. În tratamentul pe termen scurt, în majoritatea cazurilor acestea nu depăşesc limita superioară a normei. În timpul tratamentului pe termen lung, valorile gastrinei se dublează, în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Ca urmare, se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule de tip enterocromafinic (celule ECL) din stomac (similar hiperplaziei adenomatoide). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea celulelor precanceroase a tumorilor neuroendocrine (hiperplazie atipică) sau a tumorilor neuroendocrine descoperite în experimentele pe animale nu au fost observate la om. Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă durată cu pantoprazol (de peste 1 an) asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Pantoprazolul este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 µg/ml, se obţin la circa 2,5 h după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple. PROPRIETĂȚILE farmacocinetice nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul dozelor cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă. S-a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută după administrarea comprimatelor este de aproximativ 77%. Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei latente.

Distribuţie

Legarea pantoprazolului de proteinele plasmatice este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.

Metabolizare

Pantoprazolul este metabolizat, aproape exclusiv, în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar o altă cale de metabolizare este oxidarea cu ajutorul CYP3A4.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat câteva cazuri de eliminare întârziată la unii pacienți. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului cu pompele de protoni din celulele parietale, timpul de înjumătăţire nu este corelat cu o durată de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid). Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii pantoprazolului, restul fiind excretați prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină, este desmetilpantoprazolul conjugat cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit (de aproximativ 1,5 h) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.

Grupe speciale de pacienţi

Aproximativ 3% din populaţia europeană nu posedă enzima activă CYP2C19 şi aceștea sunt identificați ca metabolizatori lenți. La aceşti pacienţi, probabil, metabolizarea pantoprazolului este catalizată în principal de către CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40 mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii lenți decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valorile concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste rezultate nu afectează dozarea pantoprazolului.

Pacienții cu insuficienţa renală

Nu există recomandări de reducere a dozei pantoprazolului la administrarea pacienţilor cu insuficienţă renală (inclusiv pacienţi aflați la dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al pantoprazolului este scurt la acești pacienți. Pantoprazolul va fi dializat numai în cantităţi foarte reduse. Deşi, principalul metabolit are un timp de înjumătăţire relativ prelunit (2-3 h), excreţia este totuşi rapidă şi astfel nu are loc acumularea.

Pacienții cu insuficiență hepatică

Cu toate că la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child Pugh A şi B) valorile timpului

de înjumătăţire cresc până la 7-9 h şi valorile AUC se măresc de 5-7 ori, concentraţia plasmatică maximă se mărește neînsemnat (de 1,5 ori în comparaţie cu voluntarii sănătoşi).

Pacienţii vârstnici

O uşoară creştere a valorilor AUC şi Cmax la voluntarii vărstnici faţă de subiecţii mai tineri nu este relevantă din punct de vedere clinic.

Copii

După administrarea orală a dozelor unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor la adulţi. După administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 16 ani, nu s-a constatat nici o legătură semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute la adulţi.

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Esofagita de reflux;

- eradicarea Helicobacter pylori în asociere cu tratamentul antibiotic corespunzător, la pacienţii cu ulcer gastro-duodenal determinat de Helicobacter pylori;

- ulcer duodenal;

- ulcer gastric;

- sindromul Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele filmate gastrorezistente Zolopant® trebuie administrate întregi, cu apă, cu o oră înainte de masă, fără a fi mestecate sau zdrobite.

Tratamentul esofagitei de reflux

Doza recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani este de 1 comprimat Zolopant® (40 mg) o dată pe zi. În cazuri individuale, doza poate fi dublată (2 comprimate Zolopant® (80 mg) pe zi), în special dacă nu a existat un răspuns la administrarea altor medicamente petru tratamentul esofagitei de reflux. Pentru tratamentul esofagitei de reflux, de regulă, sunt necesare 4 săptămâni. În cazul în care acest tratament este insuficient, vindecarea poate surveni în următoarele 4 săptămâni. Eradicarea Helicobacter pylori în asociere cu tratamentul antibiotic

La pacienții adulți cu ulcer gastric și duodenal cu Helicobacter pylori confirmat, eradicarea bacteriei trebuie efectuată folosind terapia combinată. În funcţie de sensibilitatea microorganismelor, pentru eradicarea Helicobacter pylori, la adulți, se pot administra următoarele asocieri:

а) 1 comprimat Zolopant® (40 mg) de 2 ori pe zi

+ 1000 mg amoxicilină de 2 ori pe zi

+ 500 mg de claritromicină de 2 ori pe zi;

b) 1 comprimat Zolopant® (40 mg) de 2 ori pe zi

+ 400-500 mg de metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de 2 ori pe zi

+ 500 mg de claritromicină de 2 ori pe zi;

c) 1 comprimat Zolopant® (40 mg) de 2 ori pe zi

+ 1000 mg amoxicilină de 2 ori pe zi

+ 400-500 mg de metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de 2 ori pe zi

La utilizarea tratamentului asociat pentru eradicarea Helicobacter pylori, comprimatele Zolopant® trebuie administrate dimineața și seara cu 1 oră înainte de masă. Durata tratamentului este de 7 zile și poate fi prelungit cu încă 7 zile la o durată totală a tratamentului nu mai mare de 2 săptămâni.

Dacă terapia combinată nu este indicată, de exemplu, la pacienții cu rezultat negativ la Helicobacter pylori, în monoterapie Zolopant® trebuie administrat în următoarele doze: Tratamentul ulcerului gastric

1 comprimat Zolopant® (40 mg) o dată pe zi. În cazuri izolate, doza poate fi dublată (2 comprimate Zolopant® pe zi), în special în cazul lipsei efectului în rezultatul administrării altor medicamente. Pentru tratamentul ulcerului gastriс, de regulă, este necesară o elasticitate de 4 săptămâni. Dacă această elasticitate nu este suficientă atunci vindecarea are loc în următoarele 4 săptămâni.

Tratamentul ulcerului duodenal

1 comprimat Zolopant® (40 mg) o dată pe zi. În cazuri izolate, doza poate fi dublată (2 comprimate Zolopant® pe zi), în special în cazul lipsei efectului în rezultatul administrării altor medicamente. Pentru tratamentul ulcerului duodenal, de regulă, este necesară o elasticitate de 2 săptămâni. Dacă această elasticitate nu este suficientă atunci vindecarea are loc în următoarele 2 săptămâni.

Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni hipersecretorii patologice Pentru tratamentul de lungă durată al sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni hipersecretorii patologice doza inițială constituie 80 mg (2 comprimate Zolopant® a câte 40 mg). Ulterior, ajustarea dozei poate fi efectuată prin creşterea sau reducerea acesteia, în funcţie de indicele secreției gastrice. Dozele ce depăşeşc 80 mg pe zi trebuie divizate în două administrări. O creştere temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol este posibilă, dar numai pentru o elasticitate necesară pentru controlul corespunzător al secreției gastrice. Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii patologice nu este determinat și se stabilește în dependenţă de necesităţile clinice.

Pacienții cu insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică severă nu trebuie să se depășească doza zilnică de 20 mg pantoprazol (trebuie utilizate medicamente cu conținut de pantoprazol cu doza corespunzătoare).

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată până la severă, pentru eradicarea Helicobacter pylori, Zolopant® nu trebuie administrat în terapie combinată, deoarece în prezent nu există date privind eficaciența și siguranța terapiei combinate la această categorie de pacienți.

Pacienții cu insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală ajustarea dozei nu este necesară. La pacienții cu insuficiență renală, pentru eradicarea Helicobacter pylori, Zolopant® nu trebuie administrat în terapie combinată, deoarece în prezent nu există date privind eficaciența și siguranța terapiei combinate la această categorie de pacienți.

Vârstnici

La pacienții vârstnici, nu este necesară ajustarea dozei.

Copii

Zolopant® nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 12 ani, deoarece datele privind siguranța și eficaciența pantoprazolului pentru această grupă de vârstă sunt limitate.

REACŢII ADVERSE

Reacțiile adverse sunt clasificate pe sisteme de organe și în funcție de frecvență utilizînd următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice: agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacții de hipersensibilitate (inclusiv reacţii anafilactice, şoc anafilactic).

Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperlipidemie și creșterea nivelului lipidelor (trigliceride, colesterol), modificarea masei corporae, hiponatriemie, hipomagneziemie.

Tulburări psihice: tulburări ale somnului, depresie (şi toate agravările), dezorientare (şi toate agravările), halucinaţii, confuzie (în special la pacienţii predispuşi şi agravarea acestor simptome în cazul existenţei lor).

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, ameţeli, tulburări ale simţului gustativ.

Tulburări oculare: tulburări vizuale/vedere înceţoşată.

Tulburări gastrointestinale: diaree, greaţă, vomă, balonare, constipaţie, xerostomie, durere abdominală şi discomfort.

Tulburări hepatobiliare: creşterea nivelului enzimelor hepatice (transaminaze, gamaglutamiltransferaze), creşterea valorilor bilirubinemiei, leziuni ale hepatocitelor, icter, insuficienţă hepatocelulară.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate, exanteme, prurit, urticarie, angioedem, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell, eritem multiform, fotosensibilitate.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artralgie, mialgie, fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: ginecomastie.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: astenie, fatigabilitate şi stare de rău generală, creşterea temperaturii corporale, edeme periferice.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la pantoprazol, derivați de benzimidazol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.

SUPRADOZAJ

Simptomele supradojalui la om nu sunt descrise. În caz de supradozaj cu semne de intoxicație trebuie să se întreprindă măsurile comune de detoxifiere.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nivelele enzimelor hepatice trebuie monitorizate periodic, în special în cazul utilizării pe termen lung a pantoprazolului. În cazul în care nivelul enzimelor hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt. În terapia combinată, trebuie urmate instrucțiunile cu privire la utilizarea medicamentelor respective. În prezența unor simptome alarmante (pierdere substanțială în greutate, vomă periodică, disfagie, vomă cu sânge, anemie, melenă), precum și, asociate cu ulcerul gastric suspectat sau confirmat, trebuie exclusă o afecţiune malignă, deoarece tratamentul cu pantoprazol poate masca simptomele afecţiunilor maligne şi astfel să întârzie diagnosticul corect. Dacă simptomele persistă, în pofida unui tratament adecvat, trebuie efectuate investigaţii suplimentare. Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni. Dacă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni este considerată inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă (de exemplu, determinarea încărcăturii virale) şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg în asociere cu 100 mg ritonavir. Doza de 20 mg pantoprazol pe zi nu trebuie depăşită (dacă este necesară administrarea pantoprazolului în doză de 20 mg pe zi trebuie utilizate medicamente cu conținut de pantoprazol cu doza corespunzătoare). La pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison, precum și alte afecțiuni hipersecretorii patologice care necesită un tratament de lungă durată, pantoprazolul, ca și toate medicamente antiacide pot reduce absorbția vitaminei B12 (ciancobalamina) ca urmare a apariției hipo- și aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu masă corporal redusă sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamina B12, în terapia de lungă durată sau prezența simptomelor clinice corespunzătoare. În timpul tratamentului de lungă durată, în special mai mult de 1 an, pacienţii trebuie

monitorizaţi regulat. Pantoprazolul, similar tuturor inhibitorilor pompei de protoni, poate să crească numărul bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului gastro-intestinal superior. Tratamentul cu pantoprazol poate să determine o creştere uşoară a riscului de infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Experienţa clinică la femeile gravide este limitată. În studiile asupra funcţiei de reproducere la animale, au fost observate semne uşoare de fetotoxicitate la doze de peste 5 mg/kg. Riscul potențial pentru om nu este cunoscut. Acest medicament poate fi utilizat în timpul sarcinii numai în cazul în care este absolut necesar. Există informaţii privind excreţia pantoprazolului în laptele matern. Decizia de utilizare a medicamentului în timpul alăptării trebuie luată după o evaluare completă a raportului beneficiu/risc.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Pe parcursul perioadei de tratament la unii pacienți este posibilă apariţia reacţiilor adverse cum ar fi amețeli și tulburări de vedere. Prin urmare, este necesară prudenţă în timpul conducerii vehiculelor și folosirii utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ŞI ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Pantoprazolul poate reduce absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric (de exemplu, unele medicamente antimicotice cum ar fi ketoconazol, itraconazol, posaconazol sau altor medicamente cum ar fi erlotinib). Administrarea concomitentă de atazanavir şi a altor medicamente pentru tratamentul HIV, a căror absorbţie este dependentă de pH, cu inhibitorii pompei de protoni poate avea drept rezultat o reducere substanţială a biodisponibilităţii acestor medicamente pentru tratamentul HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor pompei de protoni cu atazanavir. Deşi, nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumon sau warfarină, în studiile clinice farmacocinetice au fost reportate câteva cazuri izolate de modificări ale valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent în perioada ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumon sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR înainte de iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a pantoprazol. Pantoprazolul este metabolizat la nivel hepatic, în mare măsură, prin intermediul citocromului P450. Nu este exclusă interacțiunea pantoprazolului cu alte medicamente, care sunt metabolizate prin intermediul acestui sistem. Studiile privind interacţiunile cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate pe aceleaşi căi metabolice, cum sunt carbamazepina, diazepamul, diclofenacul, etanolul, glibenclamida, metoprololul, naproxenul, nifedipina, piroxicamul, teofilina, warfarina și contraceptivele orale, nu au indicat interacţiuni clinic semnificative. Nu au fost semnalate interacţiuni cu medicamentele antiacide administrate concomitent. Nu au fost observate niciun fel de interacţiuni clinic relevante la administrarea concomitentă a pantoprazolului cu anumite preparate antibacteriene (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori ai pompei de protoni este contraindicată. Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivel hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4. Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi contraceptive orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol nu au indicat interacţiuni clinic semnificative. Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau nu interferează cu absorbţia digoxinei asociată cu P-glicoproteina.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate gastrorezistente 40 mg. Câte 10 sau 14 comprimate filmate în blister. Câte 1 blister (N14) sau câte 3 blistere (N10x3) împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra în ambalajul original la temperatura sub 25°С. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Kusum Healthcare Pvt. Ltd. , India

str. Skryabin 54, or. Sumî 40022, Ucraina

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

„Kusum Pharm” SRL

str. Skryabin 54, or. Sumî 40022, Ucraina