Digoxin 0.25mg comp. N40 (BHFZ)

DIGOXIN

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Digoxin

DCI-ul substanţei active

Digoxinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat conţine:

substanţa activă: digoxină 0,25 mg;

excipienţi: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidon de porumb, stearat de calciu.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Sistem cardiovascular. Glicozizi cardiaci. Glicozizi digitalici, C01AA05.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Digoxina este un glicozid cardiac cu durată medie de acţiune, obţinut din frunzele de Digitalis lanata Ehrh. Manifestă acţiune inotrop-pozitivă, creşte volumul de ejecţie sistolică şi debitul cardiac, prelungeşte durata perioadei refractare, încetineşte conductibilitatea atrioventriculară şi reduce frecvenţa contracţiilor cardiace. Administrarea digoxinei în caz de insuficienţă cardiacă cronică conduce la creşterea eficacităţii contracţiilor cardiace. Provoacă efect diuretic moderat.

Proprietăţi farmacocinetice

Se absoarbe rapid şi practic complet din tractul gastrointestinal. Concentraţia plasmatică terapeutică se realizează peste 1 oră, iar concentraţia plasmatică maximă - peste 1,5 ore după administrare. Debutul acţiunii survine peste 30 min. - 2 ore după administrare. Administrarea concomitent cu produsele alimentare reduce viteza, dar nu afectează gradul de absorbţie a medicamentului. &În cantităţi nesemnificative se metabolizează în ficat. &În cantităţi nesemnificative pătrunde prin placentă şi se excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire constituie circa 58 ore şi depinde de vârsta şi starea sănătăţii pacientului (la persoanele tinere - 36 ore, la vârstnici - 68 ore), se prelungeşte semnificativ în caz de insuficienţă renală. &În caz de anurie timpul de înjumătăţire se prelungeşte până la câteva zile. 50 - 70% de preparat se elimină din organism sub formă nemodificată pe cale renală.

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Insuficienţă cardiacă congestivă;

- fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor cardiace);

- tahicardie paroxistică supraventriculară.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Intern. Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid. Se recomandă de administrat între mese. Dozele medicamentului sunt stabilite în mod individual de către medic.

Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani pentru digitalizare rapidă se administrează câte 0,51 mg (2-4 comprimate) pe zi, apoi câte 0,25-0,75 mg la fiecare 6 ore timp de 2-3 zile. După atingerea efectului terapeutic se administrează în doza de întreţinere 0,125 -0,5 mg în 1-2 prize pe zi.

Pentru digitalizare lentă tratamentul se iniţiază în doza de întreţinere 0,125 - 0,5 mg în 1-2 prize pe zi. Saturarea survine după circa 1 săptămână de la iniţierea tratamentului. Doza maximă nictemerală pentru adulţi constituie 1,5 mg (6 comprimate).

Copii cu vârsta peste 2 ani: pentru digitalizare rapidă digoxina se administrează în doza de 0,03–0,06 mg/kg masă corporală. Pentru digitalizare lentă se administrează în doza, egală cu ¼ din doza pentru digitalizare rapidă. Doza maximă nictemerală pentru saturare constituie 0,75-1,5 mg, pentru întreţinere - 0,125-0,5 mg. La copii doza de saturare se va administra în câteva prize: aproximativ jumătate din doza totală se administrează ca prima doză şi apoi - părţi ale dozei sumare cu interval de 4-8 ore, cu evaluarea răspunsului clinic înainte de fiecare doză următoare. Dacă răspunsul clinic a pacientului necesită modificarea dozei calculate în prealabil, atunci doza de întreţinere se calculează, pe baza dozei de încărcare reală. La necesitatea administrării digoxinei în doză de 0,125 mg medicamentul se va administra în formă de dozare respectivă.

La pacienţii cu tulburarea funcţiei renale dozele de digoxină se vor reduce, deoarece calea principală de eliminare sunt rinichii.

La pacienţii vârstnici, având în vedere reducerea funcţiei renale în funcţie de vârstă şi masă musculară joasă, dozele trebuie ajustate minuţios, pentru a preîntâmpina dezvoltarea reacţiilor toxice şi a supradozajului.

REACŢII ADVERSE

Tulburări hematologice şi limfatice: eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoză. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv prurit, hiperemie, erupţii cutanate, inclusiv eritematoase, papuloase, maculopapuloase, veziculare; urticarie, edem Quincke.

Tulburări endocrine: digoxina posedă activi tate estrogenică, de aceea este posibilă dezvoltarea ginecomastiei la bărbaţi la administrare îndelungată.

Tulburări psihice: dezorientare, confuzie mintală, amnezie, depresie, este posibilă psihoză acută, delir, halucinaţii vizuale şi auditive, în special la pacienţii vârstnici, au fost raportate cazuri de convulsii.

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, nevralgie, fatigabilitate, slăbiciune, vertij, somnolenţă, coşmaruri, nelinişte, nervozitate, excitaţie, apatie.

Tulburări oculare: vedere înceţoşată, fotofobie, efect de halou, tulburări ale percepţiei vizuale (percepţia obiectelor înconjurătoare în culoare galbenă, mai rar în verde, roşu, albastru, cafeniu sau alb).

Tulburări cardiace: dereglări ale ritmului şi conductibilităţii cardiace (bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, extrasistole monofocală sau multifocală (în special bigeminate sau trigeminate), prelungirea intervalului PR, subdenivelarea segmentului ST, bloc atrioventricular, tahicardie paroxistică atrială, fibrilaţie ventriculară, aritmii ventriculare), dezvoltarea sau exacerbarea insuficienţei cardiace. Aceste tulburări pot fi semne precoce de administrare a dozelor excesive de digoxină.

Tulburări gastrointestinale: anorexie, greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree, în special la vârstnici; au fost raportate tulburări ale circulaţiei viscerale, ischemie şi necroză intestinală.

Reacţiile adverse ale digoxinei sunt dependente de doză şi de regulă se dezvoltă în doze, care depăşesc cele necesare pentru atingerea efectului terapeutic. Dozele preparatului se ajustează minuţios şi se ajustează în funcţie de starea clinică a pacientului.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la digoxină, alţi glicozizi cardiaci sau la alte componente ale medicamentului;

- intoxicaţie digitalică, cu medicamente administrate anterior;

- aritmii, cauzate de intoxicaţia cu glicozizi în anamneză;

- bradicardie sinusală severă, bloc atrioventricular de grad II - III, sindromul Adams-Stokes-Morgagni;

- sindromul sinusului carotidian;

- cardiomiopatie obstructivă hipertrofică;

- aritmii supraventriculare, asociate cu fascicule accesorii atrioventriculare, cum ar fi sindromul Wolff-Parkinson-White;

- tahicardie paroxisitică ventriculară / fibrilaţie ventriculară;

- anevrismul aortei toracice;

- stenoză subaortică hipertrofică;

- stenoză mitrală izolată;

- endocardită, miocardită, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut, pericardita constrictivă, tamponadă cardiacă;

- hipercalcemie, hipokaliemie.

SUPRADOZAJ

Simptomele de supradozaj se dezvoltă treptat, în decurs de cîteva ore.

Simptome Din partea sistemului cardio-vascular: aritmii, inclusiv bradicardie, bloc atrioventricular, tahicardii ventriculare sau extrasistolii, fibrilaţie ventriculară.

Din partea tractului gastrointestinal: anorexie, greaţă, vomă, diaree.

Din partea sistemului nervos central şi tulburări oculare: cefalee, fatigabilitate, vertij; rare - tulburări ale percepţiei vizuale, scăderea acuităţii vizuale, scotom, macro- şi micropsie; foarte rare - confuzie mintală, sincopă. Cele mai severe simptome ale supradozării sunt tulburările ritmului cardiac, din cauza unui posibil deces în urma dezvoltării aritmiilor ventriculare sau a blocului cardiac cu asistolie.

Tratament: lavaj gastric, administrarea de cărbune medicinal, colestipol sau colestiramină. &În caz de aritmie se administrează intravenos în perfuzie 2-2,4 g clorură de potasiu cu 10U insulină în 500 ml soluţie 5% glucoză (administrarea se va întrerupe la concentraţia plasmatică de potasiu de 4-5,5 mmol/l). Remediile, care conţin potasiu, sunt contraindicate în caz de tulburarea conductibilităţii atrio-ventriculare. Se recomandă efectuarea oxigenoterapiei. &În calitate de antidot se administrează de asemenea unitiol, etilendiamintetraacetat. Terapie simptomatică. &În hipokaliemie, în lipsa blocului cardiac complet, se vor administra preparate de potasiu. &În caz de bloc cardiac complet se recomandă de efectuat electrostimularea cardiacă. &În caz de aritmii se administrează lidocaină, procainamidă, propranolol. &În caz de supradozare cu pericol pentru viaţă se recomandă de a administra prin filtre membranare fragmente de anticorpi de ovine, care conjugă digoxina (Digoxin immune Fab, Digitalis-Antidote BM); 40 mg de antidot conjugă circa 0,6 mg digoxină. &În caz de supradozare a digoxinei dializa şi exsangvinotransfuzia sunt ineficiente.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

-În tratamentul cu digoxină pacientul trebuie să se afle sub supravegherea medicului.

- În tratament îndelungat doza individuală optimă a preparatului de regulă se ajustează timp de 7-10 zile.

-În cazul când pacientul în 2 săptămâni precedente a administrat alte glicozide cardiace, tratamentul se recomandă de iniţiat cu digoxină în doze mici.

-În cazul necesităţii administrării strofantinei, ultimul se va administra nu mai devreme decât peste 24 ore după sistarea digoxinei.

Medicamentul se va administra cu precauţie deosebită:

- la pacienţii vârstnici - tendinţa pentru reducerea funcţiei renale şi masei musculare joase la vârstnici influenţează farmacocinetica digoxinei: nivele serice mai mari de digoxină, prelungirea timpului de înjumătăţire, de aceea există risc crescut de dezvoltare a reacţiilor adverse, efect cumulativ şi probabilitatea supradozajului;

- la pacienţii astenizaţi, pacienţii cu tulburare a funcţiei renale, pacienţilor cu pacemaker, deoarece la ei efectele toxice pot să se manifeste la administrarea dozelor, care de regulă sunt tolerate bine de alţi pacienţi;

- în caz de fibrilaţie atrială şi insuficienţă cardiacă asociată;

- la pacienţii cu afecţiuni ale glandei tiroide - în caz de reducerea funcţiei glandei tiroide doza iniţială şi de întreţinere a digoxinei trebuie reduse; în hipertiroidism există rezistenţă relativă la digoxină, ca rezultat dozele de preparat pot fi crescute. La efectuarea tratamentului tireotoxicozei dozele de digoxină trebuie reduse la trecere tireotoxicozei la stare de control. Modificarea funcţiei glandei tiroide poate influenţa sensibilitatea la digoxină indiferent de concentraţia ei plasmatică;

- sindromul de intestin scurt sau sindromul de malabsorbţie - în rezultatul tulburării absorbţiei digoxinei pot fi necesare doze mai mari de preparat;

- la pacienţii cu afecţiuni respiratorii severe - este posibilă hipersensibilitate a miocardului la glicozide cardiace;

- la pacienţii cu afectarea sistemului cardio-vascular în boala beri-beri - este posibilă reacţia inadecvată la digoxină, dacă nu se va trata concomitent deficitul de bază a tiaminei;

- în hipokaliemie, hipomagneziemie, hipercalcemie, hipernatriemie, hipotiroidism, hipoxie, cord pulmonar - creşte riscul de dezvoltare a intoxicaţiei digitalice, aritmii. &În caz de dezechilibru electrolitic este necesară corijarea lui. La astfel de bolnavi trebuie evitată administrarea la o priză a dozelor mari de digoxină.

Dacă este posibil, tratamentul cu digoxină trebuie întrerupt cu 24-48 ore înaintea realizării electroconversiei. Dacă electroconversia este obligatorie, şi digoxina este deja administrată, se foloseşte cea mai joasă treaptă de energie eficace. &În timpul tratamentului cu digoxină se va monitoriza sistematic ECG, funcţia renală (concentraţia creatininei serice), concentraţia serică de electroliţi (potasiu, calciu, magneziu). Deoarece digoxina încetineşte conductibilitatea sinoatrială şi atrioventriculară, administrarea dozelor terapeutice de digoxină poate cauza prelungirea intervalului PR, subdenivelarea segmentului ST pe electrocardiogramă. Digoxina poate produce supradenivelări fals pozitive ST-T pe electrocardiogramă în timpul testului de efort. Aceste efecte electrofiziologice reflectă efectul anticipat a preparatului şi nu denotă toxicitatea lui. &În timpul tratamentului se va limita consumul de alimente greu digerabile şi a produselor, care conţin pectină. Medicamentul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea la copii

Medicamentul în această formă farmaceutică se va administra la copii cu vârsta peste 2 ani.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Lipsesc informaţii despre un posibil efect teratogen al digoxinei. Se va lua în consideraţie faptul, că medicamentul penetrează bariera placentară şi clearance-ul lui creşte în timpul sarcinii. &În timpul sarcinii se admite administrarea medicamentului sub control medical riguros şi numai doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt. Digoxina se excretă în laptele matern în cantităţi, care nu influenţează negativ asupra sugarului (concentraţia preparatului în laptele matern constituie 0,6-0,9% din concentraţia plasmatică a mamei). &În cazul administrării medicamentului de către femeile care alăptează se recomandă controlul frecvenţei contracţiilor cardiace la copil.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Până la determinarea reacţiei individuale la medicament se recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor din cauza posibilităţii dezvoltării a reacţiilor adverse din partea sistemului nervos central şi din partea organelor de vedere.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Digoxina este un substrat al glicoproteinei P. Astfel, inductorii sau inhibitorii glicoproteinei P pot influenţa farmacocinetica digoxinei (asupra gradului de absorbţie în tractul digestiv, clearance-ul renal), modificând concentraţia lui plasmatică.

Interacţiuni farmacocinetice Medicamente, care cresc concentraţia plasmatică a digoxinei cu >50%

Amiodarona, dronedarona, flecainida, disopiramida, propafenona, chinidina, chinina, captopril, prazosin, nitrendipina, ranolazina, ritonavir, verapamil, felodipina, tiapamil - doza digoxinei trebuie redusă la administrarea lor concomitentă cu 30-50%, cu monitorizarea continuă a concentraţiei plasmatice a digoxinei.

Preparate, care măresc concentraţia plasmatică a digoxinei cu <50%

Carvedilol, diltiazem, nifedipină, nicardipină, lercanidipină, rabeprazol, telmisartan - se recomandă determinarea concentraţiilor serice de digoxină înainte de administrarea tratamentului concomitent. Se va reduce doza de digoxină aproximativ cu 15-30% şi se va continua monitorizarea.

Preparate, care cresc concentraţia plasmatică a digoxinei (valoarea este incertă) Alprazolam, diazepam, atorvastatin, azitromicina, claritromicina, eritromicina, telitromicina, gentamicina, clorochina, hidroxiclorochina, trimetoprim, ciclosporina, diclofenac, indometacin, aspirina (acid acetilsalicilic), ibuprofen, difenoxilat, epoprostenol, esomeprazol, itraconazol, ketoconazol, lansoprazol, metformin, omeprazol, propantelina, nefazodona, trazodon, topiramat, spironolactona, tetraciclina - se recomandă determinarea concentraţiilor serice de digoxină înainte de administrarea tratamentului concomitent. La necesitate se recomandă reducerea dozei de digoxină şi se va prelungi monitorizarea.

Medicamente, care scad concentraţia plasmatică a digoxinei

Acarboza, adrenalina (epinefrina), cărbune activat, antiacide, unele citostatice, colestiramina, colestipol, exenatida, caolin-pectina, unele laxative, nitroprusid, hidralazina, metoclopramid, miglitol, neomicina, penicilamina, carbimazole, rifampicina, salbutamol, sucralfat, sulfasalazina, fenitoina, barbiturice, fenilbutazona, alimente bogate în tărâţe, preparate de Hypericum perforatum - se recomandă determinarea concentraţiilor serice de digoxină înainte de administrarea tratamentului concomitent. La necesitate se recomandă creşterea dozei de digoxină cu 20-40% şi se va prelungi monitorizarea.

Interacţiuni farmacodinamice Amfotericina, litiu, acetazolamida, diuretice de ansă şi tiazidice: hipokaliemia, cauzată de aceste preparate, poate creşte cardiotoxicitatea digoxinei şi riscul dezvoltării aritmiilor. La necesitate se vor administra medicamente de potasiu, se va corija echilibrul electrolitic. La administrarea concomitentă de diuretice cu glicozide cardiace se recomandă respectarea dozării optime. Se recomandă administrarea periodică a diureticelor economisitoare de potasiu (spironolactonă, triamteren), care înlătură hipokaliemia şi aritmia. &Însă în acest caz poate să se dezvolte hiponatremia.

Preparate de potasiu. Sub influenţa medicamentelor de potasiu reacţiile adverse ale glicozidelor cardiace se reduc.

Corticosteroide, preparate de corticotropină, carbenoxolon cauzează pierderea de potasiu, retenţia de sodiu şi lichid în organism. Ca rezultat creşte toxicitatea digoxinei, riscul dezvoltării aritmiilor şi insuficienţei cardiace. Starea pacienţilor, care administrează timp îndelungat corticosteroizi, trebuie monitorizată minuţios.

Preparate de calciu, în special la administrarea rapidă, pot conduce la aritmii severe la pacienţii digitalizaţi.

Vitamina D şi analogii ei (de exemplu ergocalciferol), teriparamid pot creşte toxicitatea digoxinei, din cauza creşterii concentraţiei plasmatice de potasiu.

Dofetilid: creşte riscul aritmiilor de tip torsades de pointes.

Moracizina: sunt posibile efecte suplimentare asupra conductibilităţii cardiace, prelungirea semnificativă a intervalului QT, ceea ce poate conduce la bloc AV.

Remediile adrenomimetice: adrenalina (epinefrina), noradrenalina, dopamina, agonişti selectivi a receptorilor β2, inclusiv salbutamol, pot creşte riscul dezvoltării aritmiilor. Miorelaxantele (edrofoniu, suxametoniu, pancuroniu, tizanidină): este posibilă intensificarea hipotensiunii arteriale, bradicardie severă şi bloc atrioventricular din cauza eliminării rapide de potasiu din celulele miocardului. Se va evita administrarea concomitentă.

Beta-adrenoblocante, inclusiv sotalol şi blocantele canalelor de calciu: creşte riscul manifestărilor proaritmice, acţiune aditivă asupra conductibilităţii nodului AV poate conduce la bradicardie şi bloc cardiac complet.

Fenitoina: fenitoina nu se va administra în tratamentul aritmiilor induse de digoxină, din cauza riscului de stop cardiac.

Colhicina: risc crescut de dezvoltare a miopatiei.

Meflochina: risc crescut de dezvoltare a bradicardiei.

Deriaţi xantinici: preparate de cafeină sau teofilină în unele cazuri contribuie la dezvoltarea aritmiilor.

Aminazina şi alţi derivaţi de fenotiazină: acţiunea glicozidelor cardiace se reduce. Medicamente anticolinesterazice: exacerbarea bradicardiei. La necesitate ea poate fi înlăturată sau diminuată prin administrarea de sulfat de atropină.

Adenozintrifosfat de sodiu: nu se recomandă administrarea concomitentă cu glicozide cardiace în doze mari, deoarece creşte riscul de reacţii adverse din partea sistemului cardio-vascular.

Etoricoxib, ketoprofen, meloxicam, piroxicam ș i rofecoxib nu cresc concentraţia plasmatică a digoxinei.

Acid etilendiaminotetraacetic, sare disodică: se înregistrează reducerea eficienţei şi toxicităţii glicozidelor cardiace.

Analgezice opioide: asocierea de fentanil şi glicozide cardiace poate cauza hipotensiune arterială.

Naproxen: în calitate de reprezentat al clasei AINS, poate creşte concentraţia plasmatică a glicozidelor cardiace, de asemenea este posibilă acutizarea insuficienţei cardiace şi reducerea funcţiei renale.

Paracetamol: relevanţa clinică a acestei interacţiuni nu este studiată complet, dar există date privind reducerea eliminării glicozidelor cardiace prin rinichi sub influenţa paracetamolului.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate 0,25 mg. Câte 20 comprimate în blister.

Câte 2 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25 C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

5 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Centrul Ştiinţific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutică Borsceagov" SAP

03134, Ucraina, or. Kiev, str. Mira, 17.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Centrul Ştiinţific de Producere "Uzina Chimico-Farmaceutică Borsceagov" SAP

03134, Ucraina, or. Kiev, str. Mira, 17.