Metoprolol comp.50 mg N15x2

METOPROLOL

comprimate

DENUMIREA COMERCIALA

Metoprolol

DCI-ul SUBSTANŢELOR ACTIVE

Metoprololum

COMPOZIŢIA

1 comprimat conţine:

substanţa activă: tartrat de metoprolol 25 mg, 50 mg sau 100 mg;

excipienţi: siliciu coloidal anhidru, crospovidonă, copovidonă, lactoză monohidrat.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate 25 mg, 50 mg

Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară plată, muchii teşite, suprafaţa laterală cu margini rotunjite, cu o linie de divizare pe una din feţe şi inscripţie „BP”.

Comprimate 100 mg

Comprimate rotunde, biconvexe, cu aspect uniform, de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, structura compactă şi omogenă, cu inscripţie „BP” pe una din feţe.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICA şi codul АТС

Beta-blocant selectiv, C07AB02.

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta1-adrenergici, care acţionează prin blocarea receptorilor beta-1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea receptorilor beta-2. Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist. Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac şi contractilitatea crescută a inimii produsă, de obicei, de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade tensiunea arterială. Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezistenţei totale periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activi tatea reninei plasmatice. La pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol

reduce, de asemenea, hipertrofia ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică. Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determinăun efect pozitiv în tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase). Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie, care sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta-blocantele non-selective.

Proprietăţi farmacocinetice

Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrată oral) din tractul gastro-intestinal. Parametrii farmacocinetici prezintă o curbă liniară după administrarea dozelor terapeutice. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1,5-2 ore de la administrarea orală. Administrarea orală prezintă variaţii interindividuale mari, în timp ce variaţiile intraindividuale sunt mici. Din cauza metabolizării extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice orale este de aproximativ 50% şi de 70% după doze repetate. Ingerarea concomitentă de alimente poate determina o creştere a biodisponibilităţii cu 30-40%. Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 5-10 %. Metoprololul este distribuit extensiv în ţesutul extravascular, iar volumul aparent de distribuţie este de 5,6 l/kg. Metoprololul este metabolizat pe cale hepatică sub acţiunea citocromului P 450. Metaboliţii metoprololului formaţi la nivel hepatic nu au importanţă clinică. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al metoprololului este de 3,5 ore (cu variaţii între 1 şi 9 ore). Clearance-ul total este de 1 l/min. Mai mult de 95% din doza administrată sunt excretate în urină, 5% sunt excretate sub formă nemetabolizată. Insuficienţa renală nu modifică biodisponibilitatea sau excreţia metoprololului. Totuşi, există şi cazuri în care excreţia metabolitului este scăzută. O acumulare semnificativă a metabolitului se observă în cazul unor pacienţi cu boli severe renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determină creşterea efectului betablocant. În ciroze severe sau după o intervenţie chirugicală la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de metoprolol poate creşte, clearance-ul total al tartratului de metoprolol poate săscadăla 0,3 l/min, iar aria de sub curba concentraţiei plasmatice/timp creşte de 6 ori faţă de pacienţii cu funcţie hepatică normală.

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Hipertensiune arterială uşoară până la severă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive;

- profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă;

- după infarct miocardic

- pentru prevenţie secundară;

- ca tratament de întreţinere;

- tahiaritmii, în special tahicardie supraventriculară;

- profilaxia migrenei;

- adjuvant în tratamentul hipertiroidismului;

- tulburări cardiace funcţionale: eretism cardiac.

DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE

Administrarea comprimatelor este independent de mese, putând fi administrate atât înainte, cât şi după masă; la nevoie, comprimatele pot fi divizate. Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.

Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.

Pentru profilaxia crizelor de angină pectoral stabilă: doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se creşte doza progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol pe zi, sau se administrează în asociere alte antianginoase.

După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50-100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara).

Tahiaritmii: doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 -3ori pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol, sau se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.

Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului: doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de metoprolol, divizată în 3-4 administrări. Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.

Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.

Profilaxia migrenei: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.

Insuficienţă renală, hemodializaţi sau pacienţi vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii vârstnici.

Insuficienţa hepatică

În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele plasmatice este în proporţie mică (5-10%). La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei.

Copii şi adolescenţi

Experienţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.

REACŢII ADVERSE

Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). Reacţiile adverse sunt uşoare şi apar rar. Acestea tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu întreruperea tratamentului. Cele mai frecvente sunt: oboseală, tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale), perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte rare: creşterea în greutate.

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente: perturbări ale somnului (insomnie, somnolenţă, coşmaruri).

Rare: scăderea capacităţii de concentrare a atenţiei , depresie, crampe musculare, parestezie.

Foarte rare: ameţeli, cefalee, tulburări de personalitate (pierderea memoriei, amnezie pe termen scurt), dificultăţi de concentrare, confuzie, halucinaţii, nervozitate şi anxietate.

Tulburări oculare

Foarte rare: conjunctivite, xeroftalmie, ochi iritaţi, tulburări de vedere, fotosensibilitate. Tulburări acustice şi vestibulare

Foarte rare: tinitus.

Tulburări cardiace:

Rare: insuficienţă cardiacă, blocuri atrio-ventriculare de grad înalt, palpitaţii, aritmii cardiace, şi dureri precordiale.

Foarte rare: bradicardie, hipotensiune posturală (ocazional cu sincopă), tulburări de conducere atrio-ventriculară.

Tulburări vasculare:

Rare: sindromul Raynaud, edeme periferice.

Foarte rare: gangrenă la pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice, şi agravarea claudicaţiei intermitente.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: dispnee de efort.

Foarte rare: rinite, bronhospasm (chiar în absenţa unor boli pulmonare obstructive). Tulburări gastro-intestinale:

Frecvente: greaţă tranzitorie, vărsături, dureri abdominale.

Rare: constipaţie, diaree.

Foarte rare: pirozis.

Tulburări hepatobiliare

Foarte rare: creşterea valoriilor transaminazelor serice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: reacţii alergice ale pielii (eritem cutanat, prurit, urticarie, leziuni cutanate distrofice, exantem psoriazic).

Foarte rare: diaforeză, alopecie.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Foarte rare: artralgie.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Rare: perturbări ale libido-ului şi potenţei.

Investigaţii diagnostice

Rare: prezenţa anticorpilor antinucleari (fără legătură cu LES).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Tulburări ale gustului, oboseală.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipienţii medicamentului,

- astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,

- bloc atrioventricular de grad II şi III,

- insuficienţă cardiacă decompensată,

- bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min),

- sindrom de sinus bolnav,

- şoc cardiogen,

- tulburări circulatorii severe arteriale periferice,

- în infarctul miocardic acut, dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi/minut, intervalul PQ este mai mare de 0,24 secunde, tensiunea arterială sistolică <100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă cardiacă severă,

- administrare concomitentă cu inhibitori MAO (cu excepţia inhibitorilor MAOB),

- bloc sinoatrial,

- feocromocitom netratat,

- acidoză metabolică,

- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),

- la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.

SUPRADOZAJ

Simptome: supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială marcată, bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar comă), greaţă, vărsături şi cianoză. Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidină sau barbiturice. Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.

Tratament: Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau bradicardie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează intravenos un agonist beta1-adrenergic sau sulfat de atropină (0,5-2 mg) intravenos. Dacă nu se obţine efectului terapeutic dorit, se mai pot administra: dopamină, dobutamină. Pacientului i se poate administra şi glucagon 1-10 mg intravenos pentru a contracara reacţiile adverse severe ale beta-blocantelor. Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evita bronhospasmul, pacientului i se poate administra intravenos un agonist beta2-adrenergic (terbutalină). Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin hemodializă.

ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

În caz de cardiopatie ischemică tratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1-2 săptămâni, începând în acelaşi timp, dacă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Tratamentul la bolnavii anginoşi nu trebuie întrerupt brusc, deoarece se pot produce tulburări grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subită. La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspunde la tratament, dacă este necesar, metoprololul trebuie administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă. În caz de bradicardie marcată (sub 50-55 bătăi/minut) de repaus, simptomatică, doza de metoprolol trebuie scăzută. Datorită efectului lor dromotrop negativ, blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I. În caz de angină Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator. La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (boală sau sindrom Raynaud, arterită sau arteriopatie obliterantă cronică a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava aceste afecţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv şi, cu prudenţă, a unui agonist parţial puternic. Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare provocată de feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale. La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală. În caz de insuficienţă hepatică este necesară măsurarea periodică a frecvenţei cardiace; producerea unei bradicardii marcate (sub 50-55 bătăi/minut) în repaus, impune scăderea dozei. În ciroza hepatică biodisponibilitatea metoprololului poate să crească datorită scăderii clearance-ului. La pacienţii cu diabet zaharat încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată mai atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc. ). În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afecţiunii. La pacienţii predispuşi la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi după administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la tratamentul cu adrenalină la doze uzuale. În cazul practicării anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determină reducerea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu blocante beta-adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterială. Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine. În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt: la pacienţii cu insuficienţă coronariană este preferabilă continuarea tratamentului până la intervenţia chirurgicală, datorită riscului legat de oprirea administrării blocantelor beta-adrenergice; în situaţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie protejat de predominanţa vagală prin administrarea în prealabil a unei cantităţi suficiente de atropină în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate. Trebuie avut în vedere, de asemenea, riscul anafilactic. În caz de tireotoxicoză blocantele beta-adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare. Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping. Deoarece comprimatele conţin lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolenţă la galactoză, deficit de lactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Metoprololul administrat în timpul sarcinii nu a dovedit efect teratogen. La nounăscuţii din mame tratate cu metoprolol, acţiunea beta-blocantă persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie, detresă respiratorie, hipogliceme. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă. Metoprololul se excretă în laptele matern. Riscul hipoglicemiei şi bradicardiei nu a fost evaluat; de aceea, în timpul tratamentului alăptarea trebuie întreruptă.

Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Datorită reacţiilor adverse posibile, metoprololul poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Asocieri nerecomandate

Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare

Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibiţia betaadrenergică poate fi înlăturată în timpul intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice ). Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament. Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor calciului (bepridilul, diltiazemul şi verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardiace prin efect sinergic. În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol. Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade în timpul tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului. Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia. Antiacidele compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţin 2 ore de metoprolol. Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi administrarea nu poate fi întreruptă, trebuie instituit tratamentul adecvat.

Asocieri de avut în vedere

Antiinflamatoarele nesteroidiene micşorează efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină. Asocierea cu blocantele canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament. Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune arterială şi risc de hipotensiune ortostatică severă. Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline pe care o provoacă. Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.

PREZENTARE Şl AMBALAJ

Comprimate 25 mg, 50 mg. Câte 20 comprimate în blister.

Comprimate 100 mg. Câte 10 comprimate în blister.

Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 25 °C .

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SC Balkan Pharmaceuticals SRL,

str. N. Grădescu 4,

mun. Chişinău,Republica Moldova