FUROSEMID 10 mg/ml soluţie injectabilă
Furosemidum
1. CE ESTE FUROSEMID ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Furosemid este un remediu diuretic de ansă cu acţiune rapidă, ce conduce la dezvoltarea efectului diuretic relativ puternic şi de scurtă durată. Este utilizat în:
- edeme în insuficienţă cardiacă congestivă cronică (dacă este necesar tratamentul cu diuretice);
- edeme în insuficienţă cardiacă congestivă acută;
- edeme în insuficienţă renală cronică;
- insuficienţă renală acută, inclusiv la femeile însărcinate sau în timpul naşterii;
- edeme în maladii hepatice (la necesitate-în cadrul tratamentului cu administrarea antagoniştilor de aldosteron);
- criză hipertensivă (în tratamentul de întreţinere);
- menţinerea diurezei forţate.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI FUROSEMID
Nu utilizaţi Furosemid
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la furosemidă, sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă aveţi alergie la sulfamide (de ex. , antibiotice sulfamide sau derivaţi de sulfoniluree);
- dacă aveţi insuficienţă renală acută cu anurie;
- dacă aveţi hipovolemie cu deshidratare;
- dacă aveţi insuficienţă renală în rezultatul intoxicaţiei cu preparate nefrotoxice sau hepatotoxice;
- dacă aveţi hipokaliemie severă sau hiponatriemie;
- dacă aveţi stări precomatoase sau comatoase, asociate cu encefalopatie hepatică.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament.
- În timpul tratamentului cu furosemid trebuie asigurată diureza continuă. Pacienţii cu ocluzia parţială a căilor urinare necesită supraveghere minuţioasă, în special la iniţierea tratamentului.
Tratamentul cu furosemid necesită monitorizare medicală sistematică. Monitorizarea minuţioasă este necesară:
- la pacienţii cu hipotensiune arterială;
- la pacienţii din grupul de risc în rezultatul scăderii semnificative a tensiunii arteriale, de ex. , stenoza semnificativă a arterelor coronariene sau vaselor sanguine, care aportă sângele la creier;
- la pacienţii cu diabet zaharat latent sau sever;
- la pacienţii cu gută;
- la pacienţii cu sindromul hepatoadrenal, adică insuficienţă renală funcţională, asociată cu maladii hepatice severe;
- la pacienţii cu hipoproteinemie, asociată, de exemplu cu sindromul nefrotic (efectul furosemidului poate fi diminuat concomitent cu potenţarea ototoxicităţii). Se recomandă titrarea cu precauţie a dozelor:
- la nou-născuţi prematuri (este posibilă dezvoltarea nefrocalcinozei/nefrolitiazei); se recomandă monitorizarea funcţiei renale şi efectuarea ultrasonografiei renale.
În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă monitorizarea sistematică a nivelului plasmatic de sodiu, potasiu şi creatinină. Monitorizare minuţioasă necesită pacienţii din grupul de risc cu tulburare a echilibrului electrolitic sau deshidratare severă (de exemplu, în rezultatul vomei, diareii sau hipertranspiraţiei). Hipovolemia sau deshidratarea organismului, de asemenea orice tulburare a echilibrului electrolitic sau acido-bazic trebuie corijate.
În acest scop poate fi necesară sistarea temporară a tratamentului cu furosemid. Tulburarea echilibrului electrolitic poate fi influenţată de următorii factori, aşa ca maladii preexistente (de ex. , ciroza hepatică, insuficienţa cardiacă), administrarea concomitente de medicamente şi alimentaţia. În rezultatul vomei sau diareii poate să se dezvolte insuficienţa de potasiu. În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă de consumat alimente cu cantitate înaltă de potasiu (cartofi copţi, banane, roşii, spanac, fructe uscate). Trebuie de ţinut cont că, în timpul tratamentului cu furosemid poate fi necesară compensarea medicamentoasă a deficitului de potasiu.
La vârstnici cu demenţă se înregistrează un nivel mai înalt de sfârşit letal, la pacienţii care au administrat furosemid concomitent cu risperidonă în comparaţie cu pacienţii, care au administrat în monoterapie furosemid sau risperidonă. Trebuie respectată precauţie sau evaluarea minuţioasă a raportului risc/beneficiu la administrarea acestei asocieri sau în tratamentul concomitent cu alte diuretice puternice. Se recomandă de a evita deshidratarea.
Furosemid împreună cu alte medicamente
Dacă luaţi acest medicament împreună cu altele, se poate modifica modul lor de acţiune. Asocieri nerecomandate În unele cazuri, când administrarea de furosemid s-a efectuat peste 24 ore de la administrarea cloralhidratului, au fost semnalate bufeuri calorice, hipertranspiraţie, excitaţie, greaţă, hipertensiune arterială, tahicardie. De aceea, nu se recomandă administrarea concomitentă de furosemid şi cloralhidrat.
Furosemidul potenţează efectul ototoxic al aminoglicozidelor şi altor preparate ototoxice. Deoarece efectele ototoxice în aceste cazuri sunt ireversibile, se va evita administrarea concomitentă a acestor preparate. Asocieri, care necesită precauţie Administrarea concomitentă a preparatului cu cisplatină creşte riscul ototoxicităţii. La necesitatea administrării furosemidului în timpul tratamentului cu cisplatină (cu scopul diurezei forţate în timpul tratamentului cu cisplatină) se vor indica doze mici de furosemid (40 mg la pacienţii cu funcţia renală intactă) şi cu condiţia echilibrului hidric pozitiv. Nerespectarea acestor recomandări poate conduce la potenţarea efectului nefrotoxic al cisplatinei. Preparatul scade eliminarea sărurilor de litiu din organism şi poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice de litiu, ca rezultat poate creşte riscul toxicităţii de litiu, inclusiv risc crescut de dezvoltare a efectelor cardiotoxice şi neurotoxice. De aceea, în cazul administrării acestei combinaţii, se recomandă controlul minuţios al nivelului de litiu. Administrarea concomitentă cu inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sau cu antagonişti ai receptorilor angiotensinei II (la administrarea dozelor iniţiale sau la administrarea iniţială în doze crescute)-poate favoriza dezvoltarea hipotensiunii arteriale severe, agravarea funcţiei renale, uneori cu dezvoltarea insuficienţei renale acute. Se recomandă sistarea temporară a administrării furosemidului sau reducerea dozei de preparat cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau cu antagoniştii receptorilor angiotensinei II. Risperidona Trebuie respectată precauţie şi evaluarea minuţioasă a raportului risc/beneficiu la administrarea tratamentului combinat sau administrarea concomitentă cu furosemid sau cu alte diuretice puternice. Asocieri, care trebuie de avut în vedere Administrarea concomitentă a antiinflamatoarelor nesteroidiene, inclusiv acidul acetilsalicilic, poate diminua acţiunea furosemidului. Antiinflamatoarele nesteroidiene la pacienţii cu deshidratare sau hipovolemie pot provoca dezvoltarea insuficienţei cardiace. Furosemidul poate creşte toxicitatea salicilaţilor. Fenitoina la administrarea concomitentă poate reduce eficacitatea furosemidului. Administrarea corticosteroizilor, carbenoxolonei, preparatelor din rădăcină de lemn dulce în doze mari şi administrarea timp îndelungat a laxativelor poate creşte riscul hipokaliemiei. Unele tulburări ale echilibrului electrolitic (aşa ca hipokaliemia, hipomagneziemia) pot creşte toxicitatea unor medicamente (de ex. , glicozidele cardiace şi preparatele, care pot determina dezvoltarea sindromului intervalului QT prelungit). La administrarea concomitentă de preparate antihipertensive, diuretice sau alte preparate cu acţiune hipotensivă cu furosemid, se înregistrează scăderea marcată a tensiunii arteriale. Probenecidul, metotrexatul şi alte preparate, care ca şi furosemidul se supun secreţiei canaliculare semnificative în rinichi şi pot reduce eficienţa furosemidului. Şi invers, furosemidul poate reduce eliminarea acestor preparate prin rinichi. Tratamentul cu doze înalte de furosemid, ca şi altor preparate poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a lor şi creşterea riscului de reacţii adverse, induse de administrarea furosemidului sau administrarea tratamentului concomitent. Poate fi redusă acţiunea preparatelor antidiabetice şi simpatomimeticelor, cu proprietăţi de a creşte tensiunea arterială (de ex. , epinefrina, norepinefrina). Poate creşte efectul teofilinei sau a miorelaxantelor curarizante. Este posibilă potenţarea acţiunii negative asupra rinichilor a preparatelor nefrotoxice. La pacienţii, care administrează tratament concomitent de furosemid cu doze înalte a unor cefalosporine, poate să se dezvolte afectarea funcţiei renale. Administrarea concomitentă de ciclosporină A şi furosemid se asociază cu creşterea riscului de dezvoltare a artritei gutoase, secundare hiperuricemiei, cauzate de furosemid, şi tulburarea excreţiei renale a uraţilor, cauzată de ciclosproină.
La pacienţii din grupul de risc de dezvoltare a nefropatiei în rezultatul tratamentului cu substanţe de contrast iodate, în tratamentul cu furosemid se înregistrează o frecvenţă înaltă de afectarea funcţiei renale după administrarea substanţelor de contrast iodate în comparaţie cu cea a pacienţilor din grupul de risc înalt, la care a fost efectuată numai hidratarea intravenoasă până la administrarea substanţelor de contrast iodate. Incompatibilităţi Nu se recomandă amestecarea soluţiei de furosemid cu alte preparate în acelaşi recipient. Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua orice medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Furosemid străbate liber bariera placentară. Preparatul nu se administrează în sarcină. Furosemid se excretă în laptele matern şi poate inhiba alăptarea. În timpul tratamentului cu furosemid se recomandă întreruperea alăptării la sân.
Conducerea vehiculelorşi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului se recomandă evitarea conducerii vehiculelor sau folosirea utilajelor
3. CUM SĂ UTILIZAŢI Furosemid
Furosemid trebuie administrat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Furosemid a se administrează sub formă de injecţie. Regimul de dozare se determină în mod individual de către medic, în funcţie de gradul de tulburare a echilibrului hidro-electrolitic, filtraţia glomerulară, starea pacientului. În timpul tratamentului se recomandă corijarea echilibrului hidro-electrolitic, având în vedere diureza şi dinamica stării generale a pacientului. Furosemidul se administrează intravenos numai dacă administrarea internă nu este raţională sau este ineficientă (de ex. , în tulburări intestinale de absorbţie) sau în cazul necesităţii efectului rapid. La efectuarea tratamentului intravenos se recomandă trecerea cât mai rapidă la terapia perorală cu furosemid. Pentru atingerea efectului optim şi inhibiţia reglării contracarare, de regulă, se recomandă perfuzia intravenoasă continuă cu furosemid în comparaţie cu injecţii repetate în jet. Atunci, când perfuzia intravenoasă continuă cu furosemid nu este raţională pentru tratamentul ulterior după administrarea intravenoasă in jet a unei sau câtorva doze, se recomandă tratamentul cu doze mici, administrate la intervale de circa 4 ore, comparativ cu doze înalte administrate intravenos in jet, care se administrează la intervale mai mari de timp. Pentru adulţi doza maximă nictemerală recomandată de furosemid constituie 1500 mg. Pentru copii doza recomandată de furosemid pentru administrare parenterală constituie 1 mg/kg, doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 20 mg.
Recomandaţii speciale pentru dozare
Doza pentru adulţi de regulă, se bazează pe recomandările descrise mai jos. Edeme în insuficienţă cardiacă congestivă cronică Doza iniţială recomandată a preparatului pentru administrare perorală constituie 2050 mg pe zi. La necesitate, doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului. Se recomandă divizarea dozei nictemerale în 2-3 prize.
Edeme în insuficienţă cardiacă congestivă acută
Doza iniţială recomandată-20-50 mg pe zi, administrată sub formă de injecţie intravenoasă in jet. La necesitate doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.
Edeme în insuficienţă renală cronică
Acţiunea natriuretică a furosemidului depinde de câţiva factori, inclusiv de gradul de severitate a insuficienţei renale şi echilibrul sodiului. Astfel, nu este posibilă presupunerea eficienţei dozei. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală cronică se recomandă titrarea cu precauţie a dozei pentru asigurarea pierderii treptate a lichidului. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea de astfel de doze, care să conducă la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa 2 kg (aproximativ 280 mmol Na+). La administrarea intravenoasă a furosemidului doza se va stabili în modul următor: tratamentul se va iniţia cu efectuarea perfuziei intravenoase continue cu viteza de 0,1 mg/min, ulterior viteza de perfuzie se va creşte fiecare 30 min. , în funcţie de răspunsul pacientului.
Edeme în insuficienţă renală acută
Înainte de a iniţia administrarea furosemidului, trebuie corijată hipovolemia, hipotensiunea arterială, echilibrul electrolitic şi acido-bazic. Se recomandă trecerea cât mai rapidă de la administrarea intravenoasă la cea perorală. Doza iniţială recomandată constituie 40 mg şi se administrează intravenos in jet. Dacă administrarea acestei doze nu conduce la creşterea diurezei, furosemidul se va administra în perfuzie intravenoasă continuă, cu doza iniţială de la 50 până la 100 mg/oră. Edeme în maladii hepatice Furosemidul se administrează suplimentar la tratamentul cu antagoniştii de aldosteron în cazul, când administrarea antagoniştii de aldosteron în monoterapie nu este suficientă. Pentru preîntâmpinarea complicaţiilor, aşa ca hipotensiune ortostatică sau tulburarea echilibrului electrolitic sau acido-bazic, doza trebuie titrată cu precauţie, pentru a sigura pierderea iniţială treptată de lichid. Pentru pacienţii adulţi aceasta înseamnă administrarea de astfel de doze, care să conducă la reducerea nictemerală a masei corporale cu circa 0,5 kg. Dacă administrarea intravenoasă este absolut necesară, doza iniţială la o priză constituie 20-40 mg.
Criză hipertensivă
Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos in jet. La necesitate doza se va ajusta în funcţie de răspunsul terapeutic al pacientului.
Menţinerea diurezei forţate în caz de intoxicaţii
Furosemidul se administrează intravenos suplimentar la perfuzia soluţiilor de electroliţi. Doza depinde de răspunsul terapeutic al pacientului. Pierdere de lichid şi electroliţi trebuie reglată la iniţierea şi în timpul tratamentului. În caz de intoxicaţie cu substanţe acide sau bazice eliminarea de lichid poate fi accelerată prin alcalinizarea sau acidifierea urinei, corespunzător. Doza iniţială recomandată constituie 20-40 mg intravenos.
Injecţie/perfuzie intravenoasă: furosemidul se va administra sub formă de injecţie sau perfuzie lentă; cu viteza nu mai mult de 4 mg/min. La pacienţii cu afectarea severă a funcţiei hepatice (creatinina serică >5 mg/dl) se recomandă efectuarea perfuziei intravenoase cu viteza nu mai mare de 2,5 mg/min.
Administrarea intramusculară: se va efectua numai în cazuri excepţionale, când nu este raţională administrarea perorală şi intravenoasă. Trebuie de avut în vedere, că administrarea intramusculară de furosemid nu se va efectua în stări acute, aşa ca edem pulmonar.
Furosemidul este o soluţie cu pH de circa 9, nu posedă capacitate de tampon. Astfel, substanţa activă poate precipita la un pH sub 7. La dizolvarea acestei soluţii, trebuie de avut în vedere asigurarea pH-ului soluţiei de la alcalină uşoară până la neutru. În calitate de solvent poate fi utilizată soluţia de clorura de sodiu 0,9%. Soluţia dizolvată se va administra cât mai curând posibil. Se administrează imediat după deschiderea ambalajului primar.
Dacă utilizaţi mai mult Furosemid decât trebuie
Medicul care vă tratează este instruit pentru a se ocupa de reacţiile adverse grave care pot să apară în cazul administrării unei doze prea mari de Furosemid.
Dacă încetaţi să utilizaţi FUROSEMID
Luaţi Furosemid întreaga elasticitate a tratamentului stabilită de medicul dumneavoastră, chiar şi atunci când începeţi să vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Furosemid poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave, inclusiv şoc (o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- erupţii trecătoare pe piele severe sau însoţite de mâncărime, apariţia bulelor pe mucoasa gurii, gâtului, ochilor, organelor genitale şi alte zone ale pielii şi mucoaselor (sindrom StevensJohnson);
- o reacţie în care porţiuni mari din straturile exterioare ale pielii se desprind de straturile profunde (necroliză epidermică toxică sau sindromul Lyell);
- formarea bulelor cu durere, mâncărime, descuamare (dermatită buloasă sau exfoliativă).
Alte reacţii adverse posibile în timpul tratamentului
Rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori):
- reacţii alergice;
- scăderea numărului de plachete din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie);
- creşterea numărului unui tip particular de celule albe din sânge (eozinofilie), scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecţiilor (leucopenia);
- greaţă, vomă, diaree;
- senzaţia de amorţire şi furnicături la nivelul mâinilor şi picioarelor (parestezii);
- afectarea funcţiei cerebrale la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă;
- tulburări de auz şi zgomote în urechi, deşi sunt de regulă tranzitorii, în special la pacienţii cu afectarea rinichilor şi/sau în caz de administrare rapidă a furosemidului;
- scăderea tensiunii arteriale, care la rândul său să conducă la dezvoltarea următoarelor simptome ca tulburarea concentraţiei şi vitezei de reacţie, delir, senzaţie de presiune în cap, dureri de cap, vertij, somnolenţă, slăbiciune, tulburări de vedere, uscăciunea gurii, scăderea tensiunii arteriale la la ridicarea în poziţie verticală;
- inflamaţia acută a pancreasului (pancreatită);
- creşterea temperaturii corpului;
- la administrarea intramusculară poate să se dezvolte durere la locul de injectare.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori):
- lipsa granulocitelor din sânge, scăderea numărului de globule roşii din sânge din cauza insuficienţei medulare sau distrugerii lor (anemie aplastică sau hemolitică);
- tendinţă la formarea chiagurilor de sânge;
- inflamaţia vaselor de sânge mici (vasculită);
- staza bilei în căile hepatice;
- creşterea valorilor enzimelor hepatice;
- mâncărime, urticarie, erupţii cutanate;
- apariţia de erupţii cutanate roşii (purpură),
- creşterea sensibilităţii la lumină a pielii ;
- retenţie acută de urină cu complicaţii secundare, de ex. , la pacienţii cu tulburări de golire a vezicii urinare, mărirea în volum a prostatei sau îngustarea uretrei;
- inflamaţia rinichilor (nefrită);
- formarea calculilor în căile urinare la nou-născuţii premature.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- creşterea excreţiei din organism a sodiului şi clorului şi, ca rezultat, a lichidului;
- intensificarea eliminării altor electroliţi (în special potasiu, calciu şi magneziu) cu creşterea treptată de deficit al electroliţilor cu următoarele simptome: sete puternică, dureri de cap, confuzie mintală, spasme musculare, convulsii, slăbiciune musculară, tulburări ale ritmului inimii şi simptome din partea tractului gastrointestinal;
- deshidratare şi micşorarea volumului de sânge eficace (hipovolemie), în special la pacienţii vârstnici;
- creşterea tranzitorie a nivelului plasmatic de creatinină şi uree;
- creşterea nivelului colesterolului;
- creşterea concentraţiei unui tip de grăsimi în sânge (trigliceride),
- creşterea concentraţiei de acid uric din sânge, uneori însoţită de dureri la nivelul articulaţiilor (atacuri de gută);
- scăderea toleranţei la glucoză;
- dacă furosemidul se administrează la copii prematuri în primele săptămâni de viaţă, aceasta poate creşte riscul dezvoltării ductului arterial deschis permanent.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ FUROSEMID
A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi Furosemid după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediulu.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORNAŢII
Ce conţine Furosemid
1 ml soluţie conţine:
- Substanţa activă este furosemid 10 mg;
- Celelalte componente sunt clorură de sodiu, soluţie de hidroxid de sodiu 1M, apă pentru injecţii.
Cum arată Furosemid şi conţinutul ambalajului
Furosemid se prezintă sub formă de soluţie transparentă, incoloră sau cu nuanţă uşor gălbuie.
Ambalaj
Câte 2 ml în fiole din sticlă.
Câte 10 fiole împreună cu prospectul în ambalaj de carton.
Câte 10 fiole în blister din PVC sau PVC/AL, câte un blister în ambalaj de carton.
Câte 5 fiole în blister PVC sau PVC/AL, câte 2 blistere în ambalaj de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Uzina experimentală GNŢLS SRL, Ucraina
or. Harkov, str. Vorobiov, 8.
Fabricantul
Compania farmaceutică "Zdorovie" S. R. L. , Ucraina.
61013, or. Harkov, str. Şevcenko, 22.
Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.
