Gripomix (lamaie) pulb./sol. orala 10g N5

GRIPOMIX (fructe de pădure)

GRIPOMIX (portocală)

GRIPOMIX (lămâie)

pulbere pentru soluţie orală

DENUMIREA COMERCIALĂ

Gripomix (fructe de pădure) Gripomix (portocală) Gripomix (lămâie)

DCI-ul substanţei active

Combinaţie

COMPOZIŢIA

1 plic conţine:

substanţe active: paracetamol-360 mg, clorhidrat de rimantadină-75 mg, acid ascorbic-125 mg, diclorhidrat de cetirizină-2,5 mg, calciu carbonat 70 cu sorbitol-89,3 mg (ce corespunde cu 25 mg calciu);

excipienţi: aspartam, acid citric anhidru, aromă (fructe de pădure sau lămâie, sau portocală), zahăr.

FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie orală

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Gripomix cu aromă de fructe de pădure - pulbere de culoare albă sau practic albă cu nuanţă roz sau gălbuie cu aromă de fructe de pădure. Se admite prezenţa conglomeratelor moi. Gripomix cu aromă de portocală - pulbere de culoare albă sau practic albă cu nuanţă gălbuie sau gri cu aromă de portocală. Se admite prezenţa conglomeratelor moi. Gripomix cu aromă de lămâie - pulbere de culoare albă sau practic albă cu nuanţă gălbuie sau gri cu aromă de lămâie. Se admite prezenţa conglomeratelor moi.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Alte analgezice şi antipiretice. Paracetamol în combinaţii cu alte preparate, exclusiv psiholeptice, N02BE51.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Activitatea farmacologică a preparatului este determinată de acţiunea complexă a componentelor sale-paracetamol, clorhidrat de rimantadină, acid ascorbic, diclorhidrat de cetirizină, carbonat de calciu. Preparatul posedă acţiune antivirală, interferonogenă, antipiretică, antiinflamatoare, analgezică, antihistaminică, angioprotectoare. Paracetamolul posedă acţiune antipiretică, analgezică şi antiinflamatoare nesemnificativă, reduce sindromul algic în răceală, durerea în gât, cefaleea, mialgia şi artralgia, scade temperatura crescută a corpului. Blochează ciclooxigenaza tip 1 şi 2 preponderent în sistemul nervos central. Deoarece nu inhibă sinteza prostaglandinelor

în ţesuturile periferice, de aceea nu influenţează asupra metabolismului hidro-salin (retenţia de Na+ şi apă) şi mucoasa tractului gastrointestinal. Clorhidratul de rimantadină este un remediu antiviral, derivat de amantadină. Este activ faţă de diverse tulpini ale virusului gripei A, Herpes simplex tip I şi II, encefalitei de căpuşe (central europeană şi rusă de primăvară-vară din grupul arbovirusurilor familia Flaviviridae). Rimantadina posedă efect inhibitor în faza precoce a ciclului de replicare, posibil inhibă transcripţia genomului viral. Rezultatele studiilor genetice permit de a presupune, că proteina virală a genei M2 a virionului joacă un rol important în susceptibilitatea virusului gripei A la rimantadină. Rimantadina inhibă replicarea în culturile celulare izolate fiecare din trei antigeni a subtipurilor virusului gripei A adică H1N1, H2N2 şi H3N3, izolate din celulele umane. Rimantadina este inactivă sau practic inactivă faţă de virusul gripei B. Raportul cantitativ dintre susceptibilitatea în culturile celulare ale virusului gripei A la rimantadină şi efectul clinic nu este determinat. Rezultatele studiilor de susceptibilitate, exprimate sub formă de concentraţii ale substanţei medicamentoase, necesară pentru inhibarea replicării virusului cu 50% şi mai mult în cultura celulară, se deosebesc semnificativ (de la 19 nM până la µM) în funcţie de protocolul de studii utilizat, mărimea inoculatului, tulpinile izolate de virusul gripei A şi tipul de celule utilizate.

Rezistenţa

În culturile celulare şi in vivo au fost izolate tulpini ale virusului gripei A rezistente la rimantadină, care s-au dezvoltat în rezultatul tratamentului. Tulpinile la rimantadină ale virusului gripei A au apărut printre tulpinile izolate recent în condiţiile experimentale, unde a fost utilizată rimantadina. A fost demonstrat, că virusurile rezistente pot să se transmită şi sunt o cauză de îmbolnăvire cu gripa tipică. Substituirea oricărui din cei cinci aminoacizi în membrana domenului M2 a condus la rezistenţa faţă de rimantadină. Cele mai frecvente substituiri, care cauzează rezistenţă, includ gripa A (H1N1) şi А (H3N2) şi S31N. Alte, substituiri mai puţin frecvente, care cauzează rezistenţă, includ A30F, V27A şi L26F. Rezistenţa la rimantadină se determină în tulpinile izolate ale gripei sezoniere pandemice la persoanele, care nu au administrat rimantadină. A fost demonstrat, că virusurile gripei A porcine (H1N1) (S-OIV), care au fost rezistenţi la rimantadină, conţin substituirea S31N.

Rezistenţa încrucişată

Rezistenţa încrucişată se înregistrează printre adamantine, rimantadină şi amandatină. Rezistenţa la rimantadină se dezvoltă prin rezistenţa încrucişată la amadantină şi invers. Substituirea aminoacizilor, care sunt o cauză a rezistenţei la rimantadină, includ (foarte frecvent) M2 S31N, de asemenea modificări mai puţin frecvente V27,V30A, L26F şi A30T. Acidul ascorbic participă la reglarea proceselor de oxido-reducere, metabolismului glucidic, coagulabilitatea sângelui, regenerarea ţesuturilor, reduce permeabilitatea vasculară. Posedă acţiune antiagregantă şi proprietăţi antioxidante semnificative. Menţine starea coloidală a substanţei intercelulare şi permeabilitatea normală a capilarelor (inhibă hialuronidaza). Pe contul activării enzimelor respiratorii în ficat, intensifică funcţia lui de dezintoxicare şi de sinteză a proteinelor, creşte sinteza protrombinei. Reglează reacţiile imunologice (activează sinteza anticorpilor, componentului C3 a complementului, interferonului), contribuie la fagocitoză, creşte rezistenţa organismului la infecţii. Inhibă eliberarea şi accelerează degradarea histaminei, inhibă sinteza prostaglandinelor şi altor mediatori de inflamaţie şi reacţiilor alergice. Diclorhidratul de cetirizină este un blocant al receptorilor H1-histaminergici periferici, remediu antialergic antihistaminic, metabolitul hidroxizinei. În doze farmacologic active posedă efect sedativ neînsemnat. Inhibă faza precoce mediată de histamină a reacţiei alergice, preîntâmpină diferite efecte fiziologice şi patofiziologice ale histaminei, aşa ca dilatarea şi creşterea permeabilităţii capilarelor (dezvoltarea edemului, urticariei, hiperemiei), stimularea terminaţiunilor nervoase sensibile (prurit, durere) şi contracţia muşchilor netezi ale organelor respiratorii şi tractului gastrointestinal. În faza tardivă a reacţiei alergice cetirizina inhibă eliminarea histaminei şi migrarea eozinofilelor şi altor celule, astfel atenuând, reacţia alergică tardivă. Reduce expresia moleculelor de adeziune, aşa ca ICAM-1 şi VCAM-1, care sunt markerii inflamaţiei alergice. Inhibă acţiunea altor mediatori şi inductori a secreţiei histaminei, aşa ca PAF (factorul activator plachetar) şi substanţa P. Reduce semnificativ hiperre activi tatea arborelui bronşic, care se dezvoltă ca răspuns la eliberarea histaminei la bolnavii cu astm bronşic. Aceste efecte nu sunt însoţite de acţiune centrală. Carbonatul de calciu preîntâmpină dezvoltarea creşterii permeabilităţii şi fragilităţii vaselor, contribuie la coagulabilitatea sanguină normală, participă la procesele de transmitere a impulsurilor nervoase, contracţia muşchilor netezi şi scheletici, în reglarea funcţiei cardiace.

Proprietăţi farmacocinetice

Paracetamolul se absoarbe rapid şi complet din tractul gastrointestinal, se distribuie uniform în ţesuturi. Biodisponibilitatea paracetamolului constituie 90%. Se fixează de proteinele plasmatice în raport de 25-50%. Timpul de înjumătăţire constituie 2-4 ore. Se metabolizează în ficat până la 80-90%, unde se conjugă cu acidul glucuronic şi sulfuric şi apoi se elimină prin urină timp de primele 24 ore. Circa 3% din paracetamol se elimină sub formă nemodificată. Clorhidratul de rimantadină după administrarea internă se absoarbe lent, practic complet în intestin. Se fixează de proteinele plasmatice în raport de 40%. Concentraţia plasmatică la administrarea în doză de 100 mg o dată pe zi-181 ng/ml, în doză de 100 mg de 2 ori pe zi-416 ng/ml. Se metabolizează în ficat. Timpul de înjumătăţire constituie 24-36 ore. În insuficienţă hepatică cronică timpul de înjumătăţire se prelungeşte de 2 ori. Se elimină prin urină. La pacienţii cu insuficienţă renală şi la vârstnici poate cumula în concentraţii toxice, dacă doza nu se corijează proporţional cu reducerea clearance-ului creatininei. Diclorhidratul de cetirizină se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, absorbţia constituie 70%, se fixează în cantităţi semnificative cu proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire la adulţi constituie circa 10 ore, la copii de la 6 până la 12 ani-circa 6 ore. Cetirizina practic nu se metabolizează în ficat. 2/3 din doza administrată se elimină sub formă nemodificată prin urină. Acidul ascorbic după administrarea internă se absoarbe complet din tractul gastrointestinal. Se distribuie pe larg în ţesuturile organismului. Concentraţia plasmatică a acidului ascorbic în normă constituie circa 10-20 µg/ml. Se fixează de proteinele plasmatice în raport de circa 25%. Se metabolizează în ficat, se elimină prin urină sub formă de oxalaţi şi sub formă nemodificată. Acidul ascorbic, administrat în cantităţi excesive, se elimină rapid sub formă nemodificată prin urină. Carbonatul de calciu după administrarea internă se absoarbe în porţiunea proximală a intestinului, absorbţia ionilor de calciu se efectuează cu ajutorul mecanismelor de transport dependente de vitamina D. În plasma sanguină calciul se leagă de proteinele plasmatice, o parte nesemnificativă de calciu se află sub formă ionizată liberă. Calciul sub formă ionizată se elimină prin urină, de asemenea se înregistrează reabsorbţia ionilor de calciu în canaliculele renale.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul etiotrop şi simptomatic al gripei, infecţiilor respiratorii virale acute, stărilor febrile în rezultatul infecţiei virale ale căilor respiratorii la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Intern. Conţinutul plicului se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă fierbinte. Se administrează fierbinte. La adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani-câte 1 plic de 3 ori pe zi la menţinerea sindromului febril timp de 3-5 zile. În lipsa ameliorării stării generale în timpul administrării preparatului, se recomandă sistarea tratamentului şi adresarea la medic.

REACŢII ADVERSE

Frecvenţa reacţiilor adverse se determină utilizând următoarea clasificare:

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000) Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului nervos: rare-cefalee, fatigabilitate, hiperexcitabilitate, vertij, tremor, hiperkinezie.

Tulburări gastrointestinale: la administrarea mai mult de 7 zile sunt posibile lezarea mucoasei gastro-duodenale, dispepsie, xerostomie, greaţă, anorexie, meteorism, diaree.

Tulburări hematologice şi limfatice: la administrarea mai mult de 7 zile-agranulocitoză, leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, anemie.

Tulburări ale sistemului imunitar: rare-erupţii cutanate, prurit, urticarie.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la componentele preparatului, afecţiuni eroziv-ulceroase ale tractului gastrointestinal în faza de acutizare, hemoragii gastrointestinale, hemofilie, diateză hemoragică, hipoprotrombinemie, hipertensiune portală, insuficienţă renală, sarcina şi perioada de alăptare, copii cu vârsta sub 12 ani, tireotoxicoză, afecţiuni renale acute (glomerulonefrita acută, pielonefrita acută), afecţiuni hepatice acute (hepatita acută), alcoolism cronic.

SUPRADOZAJ

Simptome: în primele 24 ore sunt posibile paliditatea tegumentelor, greaţă, vomă, dureri epigastrice, tremor, somnolenţă, tahicardie, creşterea nivelului plasmatic de bilirubină, tulburarea metabolismului, acutizarea maladiilor cronice asociate. Simptomele supradozajului determinat de paracetamol: greaţă, vomă, gastralgii, paliditatea tegumentelor, anorexie. Peste 24 sau 48 ore se înregistrează simptome de afectare a funcţiei hepatice. În cazuri severe se dezvoltă insuficienţa hepatică şi starea comatoasă. Acţiunea toxică a paracetamolului la adulţi poate să se dezvolte după administrarea paracetamolului în doze de peste 10-15 g: creşterea activi tăţii transaminazelor hepatice, creşterea timpului protrombinic (peste 12-48 ore după administrare); tabloul clinic desfăşurat de afectare hepatică se dezvoltă peste 1-6 zile. În cazuri rare afectarea hepatică se dezvoltă fulminant şi poate fi complicată cu insuficienţă renală (necroză tubulară). Tratament În cazul suspectării supradozajului se recomandă adresarea imediată la medic. La pacient în primele 4 ore de la intoxicaţie se recomandă efectuarea lavajului gastric, administrarea de adsorbante (cărbune medicinal). Administrarea donatorilor grupei SH şi predecesorilor sintezei glutationului-metionină-peste 8-9 ore după supradozaj şi N-acetilcisteinei-peste 12 ore. Necesitatea efectuării măsurilor terapeutice suplimentare se determină în funcţie de concentraţia plasmatică de paracetamol, de asemenea de perioada de timp după administrarea lui.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Preparatul nu este predestinat pentru administrare cu scop profilactic. Tratamentul se va iniţia nu mai târziu de 48 ore de la debutul primelor simptome ale maladiei.

Durata administrării preparatului constituie 5 zile. La administrarea îndelungată (mai mult de 7 zile) este posibilă acutizarea maladiilor cronice asociate, la vârstnici cu hipertensiune arterială creşte riscul ictusului hemoragic (deoarece preparatul conţine rimantadină). Pentru formarea imunităţii postinfecţioase nu se recomandă de administrat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 12 ani. În caz de epilepsie în anamneză şi efectuarea tratamentului anticonvulsivant pe fondalul administrării de rimantadină creşte riscul dezvoltării accesului epileptic. La administrarea preparatului creşte riscul dezvoltării afectării hepatice la bolnavii cu hepatoză alcoolică. Interferă indicii de laborator la determinarea cantitativă a glucozei şi acidului uric în plasmă (paracetamol). Deoarece acidul ascorbic stimulează sinteza hormonilor croticosteroizi este necesară monitorizarea funcţiei suprarenalelor şi tensiunii arteriale. Acidul ascorbic în calitate de reducător poate interfera rezultatele diferitor teste de laborator (nivelul plasmatic al glucozei, bilirubinei, activi tăţii transaminazelor hepatice şi lactatdehidrogenazei). Preparatul nu se va administra în caz de cancer cu metastaze. În timpul administrării preparatului nu se va consuma alcool, pentru a evita afectare hepatică, de asemenea poate creşte riscul hemoragiilor gastrointestinale. Preparatul conţine zahăr, sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazeiizomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Preparatul conţine aspartam. Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Preparatul este contraindicat în sarcină şi perioada de alăptare.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

În timpul tratamentului se recomandă respectarea precauţiei la conducerea vehiculelor şi efectuarea altor activi tăţi potenţial periculoase, care necesită concentraţia atenţiei şi viteza reacţiilor psihomotorii (conţine rimantadină).

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

La necesitatea administrării concomitente cu alte medicamente este necesară consultarea medicului. Administrarea concomitentă de paracetamol şi rimantadină conduce la reducerea concentraţiei plasmatice maxime şi ASC a rimantadinei cu circa 11%. Acidul ascorbic reduce concentraţia plasmatică maximă a rimantadinei cu 10%. Cimetidina reduce clearance-ul rimantadinei cu 18%. Rimantadina reduce eficienţa remediilor antiepileptice. Paracetamolul reduce eficienţa remediilor uricozurice. Inductorii oxidării microsomale hepatice (fenitoina, etanolul, barbiturice, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi preparatele hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi, ceea ce poate determina dezvoltarea intoxicaţiilor severe chiar şi în caz de supradozaj nesemnificativ. Administrarea îndelungată de barbiturice reduce eficienţa paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării microsomale hepatice (inclusiv cimetidina) reduc riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice. Administrarea concomitentă îndelungată a preparatului şi altor antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei analgezice şi necrozei papilare renale, dezvoltarea stadiului terminal al insuficienţei renale. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a paracetamolului cu 50% - riscul dezvoltării hepatotoxicităţii. Remediile mielotoxice intensifică acţiunea hematotoxică a preparatului. Acidul ascorbic creşte concentraţia plasmatică a benzilpenicilinei şi tetraciclinelor; în doză de 1 g pe zi creşte biodisponibilitatea etinilestradiolului (inclusiv din componenţa contraceptivelor orale). Reduce eficienţa heparinei şi anticoagulantelor indirecte.

Creşte riscul dezvoltării cristaluriei în tratamentul cu salicilaţi şi sulfanilamide cu durată de acţiune scurtă, încetineşte eliminarea acizilor prin rinichi, creşte eliminarea remediilor medicamentoase cu reacţie alcalină (inclusiv al alcaloizilor). Creşte clearance-ul total al etanolului, care la rândul său reduce concentraţia acidului ascorbic în organism. La administrarea concomitentă reduce acţiunea cronotropă a isoprenalinei. Barbituricele şi primidona măresc eliminarea acidului ascorbic cu urina. Reduce acţiunea terapeutică a neurolepticelor-derivaţi de fenotiazină, reabsorbţia canaliculară a amfetaminei şi antidepresivelor triciclice. La administrarea concomitentă a preparatului cu teofilina (în special dacă dozele de teofilină depăşesc 400 mg) poate să se înregistreze creşterea concentraţiei serice şi supradozajul relativ al cetirizinei din cauza clearance-ului redus. Remediile mielotoxice intensifică acţiunea hematotoxică a cetirizinei. Se recomandă respectarea precauţiei deosebite la administrarea concomitentă cu preparatele hipnotice şi sedative, alcool.

PREZENTARE, AMBALAJ

Pulbere pentru soluţie orală, câte 10 g în plicuri. Câte 5, 10 sau 15 plicuri împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25°C.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Fără prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

SRL „Lekpharm”, Belarus.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SRL „Lekpharm”, Belarus.

223110, str. Minsc, 2a, or. Logoisk.

Tel. /fax: (01774)- 53801

E-mail: office@lekpharm. com.