Elicea® comp. film. 20 mg N10x3(KRKA)

Код товара: 55141
Доза: 20
Количество доз: 30
Производитель: KRKA d.d., Novo mesto
Страна: Slovenia
Форма: табл. п/о.

Elicea 5 mg comprimate filmate

Elicea 10 mg comprimate filmate

Elicea 15 mg comprimate filmate

Elicea 20 mg comprimate filmate

 

1. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Elicea 5 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg, corespunzător cu oxalat de escitalopram

6,390 mg.

Elicea 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg, corespunzător cu oxalat de escitalopram

12,780 mg.

Elicea 15 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg, corespunzător cu oxalat de escitalopram

19,170 mg.

Elicea 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg, corespunzător cu oxalat de escitalopram

25,560 mg.

Excipient(ţi) cu efect cunoscut:

Elicea 5 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 51,3 mg, sub formă de lactoză monohidrat.

Elicea 10 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 102,6 mg, sub formă de lactoză monohidrat.

Elicea 15 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 154 mg, sub formă de lactoză monohidrat.

Elicea 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 205,3 mg, sub formă de lactoză monohidrat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

 

2. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Elicea 5 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, cu muchii rotunjite, cu diametrul de 5,5 mm şi inscripționate cu cifra “5”, de culoare negră, pe una dintre feţe.

Elicea 10 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe, ovale, biconvexe, cu muchii rotunjite, cu dimensiuni de 9 x 6 mm şi inscripționate cu cifra “10”, de culoare negră, pe una dintre feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Elicea 15 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, cu muchii rotunjite, cu diametrul de 8,5 mm şi inscripționate cu cifra “15”, de culoare negră, pe una dintre feţe.

Elicea 20 mg comprimate filmate

Comprimate filmate albe, ovale, biconvexe, cu muchii rotunjite, cu dimensiuni de 12x7,5 mm, marcate cu o linie pe una dintre fețe şi inscripționate cu cifra “20” , de culoare negră, pe ambele fețe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

3. DATE CLINICE

3.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul episoadelor depresive majore

Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie

Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)

Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată

Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive

 

3.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.

Episoade depresive majore

Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.

În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea răspunsului.

Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie

Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.

Tulburarea de anxietate socială

Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.

Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în parte, că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.

 

Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicate doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi socială.

Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.

Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.

Tulburări de anxietate generalizată

Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.

Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţii cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).

Tulburări obsesiv-compulsive (TOC)

Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.

Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă, pentru a obţine dispariţia simptomelor.

Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).

Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)

Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui pacient, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).

Nu s-a studiat eficacitatea escitalopramului la pacienţii vârstnici în tulburările de anxietate socială.

Copii şi adolescenţi

Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.

4.4).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozelor. Se recomandă precauţie în cazul utilizării la pacienţii cu insuficienţă renală severă (ClCr mai mic de 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi stabilire treptată, foarte atentă, a dozei (vezi pct. 5.2).

Metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19

În cazul pacienţilor cunoscuţi că sunt metabolizatori lenţi pe calea CYP2C19, se recomandă o doză iniţială de 5 mg pe zi în decursul primelor două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2 ).

Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului

Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La oprirea tratamentului cu escitalopram, doza trebuie redusă treptat, pe o perioadă de una sau două săptămâni, pentru a evita apariţia posibilelor simptome asociate opririi tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă, după reducerea dozelor sau după întreruperea tratamentului, apar simptome greu de tolerat, atunci trebuie luată în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua scăderea dozelor, dar într-un ritm

mai lent.

Mod de administrare

Elicea se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.

 

3.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai

monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).

Administrarea concomitentă de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).

Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom de QT prelungit congenital.

Este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5).

 

3.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale:

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Escitalopram nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

Comportamentele suicidare (tentative de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitatea (predominant agresivitate, manifestări de opunere şi furie) au fost observate mai frecvent în cadrul studiilor clinic efectuate la copii şi adolescenţi trataţi cu antidepresive, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul

trebuie să fie atent monitorizat pentru observarea apariţiei simptomelor suicidare. În plus, la copii şi adolescenţi, lipsesc datele referitoare la siguranţa utilizării de lungă durată privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Anxietate paradoxală

Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală diminuă în decurs de două săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a scădea probabilitatea apariţiei unui efect anxiogen (vezi pct. 4.2).

 

Convulsii

Administrarea de escitalopram trebuie întreruptă dacă la un pacient apar pentru prima dată convulsii sau dacă se înregistrează o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor (la pacienţii la care a fost stabilit diagnosticul de epilepsie). La pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic trebuie evitate medicamentele ISRS, iar pacienţii cu epilepsie controlată terapeutic necesită supraveghere atentă.

 

Manie

ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. ISRS trebuie întrerupţi la oricare pacient care intră în faza maniacală.

 

Diabet zaharat

Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale

 

Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice

Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca afecţiunea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie escitalopram şi care se pot asocia şi ele cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot coexista cu tulburări depresive majore. Tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterioare iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.

Rezultatele unei metaanalize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.

Terapia medicamentoasă a pacienţilor, mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la

necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament suicidar sau ideaţie suicidară sau orice modificare comportamentală neobişnuită precum şi la obligaţia de a solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

 

Acatizie/stare de nelinişte psihomotorie

Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de mişcare, deseori însoţită de imposibilitatea de a sta așezat sau de a sta nemişcat. Aceasta poate să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

 

Hiponatremie

În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar apariţia hiponatremiei, determinată probabil de secreţia inadecvată de hormon antidiuretic (ADH); în general, hiponatremia a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză hepatică sau pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care sunt cunoscute că determină hiponatremie.

 

Hemoragii

În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări cutanate anormale, precum echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii tratați cu ISRS, în special dacă utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară (de exemplu: medicamentele antipsihotice atipice şi fenotiazinele, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă cunoscută de sângerare.

 

TEC (terapie electroconvulsivantă)

Există date clinice limitate privind utilizarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă precauţie în aceste cazuri.

 

Sindromul serotoninergic

Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente cu efecte serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.

În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament simptomatic.

 

Sunătoare

 

Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate pe bază de plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).

Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului

Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, mai ales dacă întreruperea este bruscă (vezi pct 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat placebo.

Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate depinde de câţiva factori, incluzând durata terapiei, doza administrată şi ritmul de reducere a dozelor. Reacţiile cel mai frecvent raportate au fost: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste

simptome sunt de intensitate uşoară până la moderată, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.

De regulă, aceste simptome apar în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţii care au omis o doză în mod accidental.

În general, aceste simptome sunt autolimitate şi dispar în decurs de 2 săptămâni deşi, la unele persoane, se pot prelungi (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca, la oprirea tratamentului, doza de escitalopram să se reducă treptat, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesarul pacientului (vezi „Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului”,pct. 4.2).

 

Boală coronariană

Din cauza experienţei clinice limitate, se recomandă prudenţă la pacienţii cu boală coronariană cardiacă (vezi pct. 5.3.).

 

Prelungire a intervalului QT

S-a constatat că escitalopram determină prelungirea intervalului QT, dependentă de doză. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, au fost raportate în perioada ulterioară punerii pe piaţă, predominant la pacienţii de sex feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi

5.1).

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocadic acut recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.

Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi, ca urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu escitalopram.

Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilizată din punct de vedere clinic sunt trataţi cu escitaloporam, trebuie luată în considerare efectuarea unui ECG înainte de începerea tratamentului.

Dacă pe parcursul tratamentului cu escitalopram apar semne de aritmie cardiacă, atunci tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuat un ECG.

Glaucom cu unghi îngust

Medicamentele din clasa ISRS, incluzând escitalopram, pot avea un efect asupra diametrului pupilei,

rezultând midriază. Acest efect de inducere a midriazei poate determina îngustarea unghiului ocular, rezultând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi îngust, în special la pacienţii cu predispoziţie. Ca urmare, escitalopramul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu îngust

sau cu antecedente de glaucom.

Elicea conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

 

3.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Interacţiuni farmacodinamice

Administrări concomitente contraindicate:

IMAO neselectivi ireversibili

S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii cărora li s-a administrat un ISRS concomitent cu un inhibitor neselectiv, ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamentul cu ISRS şi au început tratamentul cu un astfel de IMAO (vezi pct. 4.3). În unele cazuri, pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.8).

Este contraindicată administrarea concomitentă a escitalopramului cu IMAO neselectivi ireversibili.

Tratamentul cu escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil. Este necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO neselectiv, ireversibil.

Inhibitor MAO-A reversibil, selectiv (moclobemidă)

Administrarea concomitentă a escitalopramului cu un inhibitor MAO-A, cum este moclobemida, este contraindicată, din cauza riscului apariţiei sindromului serotoninergic (vezi pct. 4.3). Dacă o astfel de administrare concomitentă se dovedeşte a fi necesară, tratamentul trebuie iniţiat cu doza minima recomandată şi sub supraveghere clinică atentă.

Inhibitor MAO neselectiv, reversibil (linezolid)

Antibioticul linezolid este un inhibitor MAO reversibil, neselectiv şi nu trebuie administrat pacienţilor trataţi cu escitalopram. Dacă se demonstrează că administrarea concomitentă este absolut necesară, trebuie utilizate doze minime şi sub monitorizare clinică atentă (vezi pct. 4.3).

Inhibitori MAO-B selectivi, ireversibili(selegilină)

Administrarea concomitentă cu selegilină (un IMAO-B ireversibil), necesită precauţii din cauza riscului dezvoltării sindromului serotoninergic. Dozele de selegilină de până la 10 mg pe zi prezintă siguranţă în cazul administrării concomitente cu citalopram racemic.

Prelungire a intervalului QT

Nu au fost efectuate studii de farmacocinetică şi farmacodimnamie cu escitalopram administrat concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT. Nu poate fi exclus un efect aditiv al escitalopramului la acţiunea acestor medicamente. Ca urmare, este contraindicată administrarea concomitentă de escitalopram cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmice din clasa IA şi III, antipsihotice (de exemplu derivaţi de fenotiazină, pimozidă, haloperidol), antidepresive triciclice, anumite substanţe antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină,

eritromicină administrată IV, pentamidină, tratament antimalaric, în mod special halofantrină),

anumite antihistaminice (astemizol, mizolastină).

Administrări concomitente care necesită precauţii la utilizare:

Medicamente serotoninergice

Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, sumatriptan şi

alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.

Medicamente care scad pragul convulsivant

ISRS pot determina scăderea pragului convulsivant. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a altor medicamente care pot să determine scăderea pragului convulsivant [de exemplu antidepresivele (triciclice, ISRS), neurolepticele (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquina, bupropiona şi

tramadolul].

Litiu, triptofan

S-a raportat intensificarea efectelor în cazul utilizării concomitente a ISRS cu litiu sau triptofan; ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul administrării concomitente a ISRS cu aceste medicamente.

Sunătoare

Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum

perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).

Hemoragie

În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale poate apărea modificarea efectului anticoagulant. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram (vezi pct. 4.4).

Utilizarea concomitentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate creşte tendinţa de sângerare (vezi pct. 4.4)

Alcool etilic

Nu este de aşteptat nicio interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, în cursul tratamentului cu

escitalopram nu este recomandat consumul de alcool etilic.

Medicamente care induc hipopotasemie / hipomagneziemie

Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de medicamente care induc hipopotasemie /hipomagneziemie deoarece aceste condiții cresc riscul de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).

 

Interacţiuni farmacocinetice

Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului

Metabolizarea escitalopramului se face, în principal, prin intermediul CYP2C19. În măsură mai mica pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram dimetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.

Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor al CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.

Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor enzimatic general cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram. Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină. Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Ca urmare, trebuie luate măsuri de precauţie în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (de exemplu: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent, poate fi necesară o scădere a dozelor de escitalopram.

Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente

Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această enzimă şi care au un indice terapeutic îngust, de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul (atunci când sunt utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace) sau cu unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină, în ambele cazuri, dublarea concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.

Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate determina, de asemenea, o uşoară inhibare a CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente cu medicamente care sunt metabolizate prin intermediul CYP2C19.

 

3.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Pentru escitalopram sunt disponibile date clinice limitate privind expunerea în timpul sarcinii.

În studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere în cadrul cărora s-a administrat escitalopram la şobolan, s-au observat efecte embrio-fetotoxice, dar fără creşterea incidenţei malformaţiilor congenitale (vezi pct.5.3). Escitalopram nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu terapeutic.

Nou-născuţii trebuie ţinuţi sub observaţie, dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima perioadă de sarcină, în special în trimestrul al treilea. În timpul sarcinii, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului.

În cazul administrării de ISRS/INRS la gravide, în ultima perioadă de sarcină, s-au raportat următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate a temperaturii , dificultăţi la hrănire, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuare a reflexelor, tremor, agitaţie, iritabilitate, letargie, plâns continuu, somnolenţă şi dificultăţi la adormire. Aceste simptome pot fi determinate fie de efectul serotoninergic, fie de simptomele de

întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor, complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.

Datele epidemiologice au arătat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, mai ales în ultima perioadă a sarcinii, poate crește riscul de hipertensiune arterială pulmonară persistentă la nou-născut (HPPNN).

Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. În populaţia generală apar 1 până la 2 cazuri de HPPNN la 1000 de sarcini.

Alăptarea

La om, este de aşteptat ca escitalopramul să fie excretat în lapte.

În consecinţă, nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.

Fertilitate

Datele obținute la animale au arătat că escitalopramul poate afecta calitatea spermei (vezi pct. 5.3).

Studiile de caz, cu unele ISRS au arătat că efectul asupra calității spermei este reversibil. Impactul

asupra fertilității la om nu a fost observată până în prezent.

 

3.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Escitalopramul prezintă un efect neglijabil sau nu are efect asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul influenţează capacităţile intelectuale sau performanţele psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate influenţa capacitatea de luare a deciziilor sau îndemânarea. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la riscul potenţial de influenţare a capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

 

3.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt mai frecvente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de regulă, scad în intensitate şi frecvenţă pe parcursul continuării tratamentului.

Reacţiile adverse cunoscute pentru ISRS şi raportate, de asemenea, pentru escitalopram fie în cadrul studiilor clinice controlate, fie ca reacţii adverse raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului, sunt prezentate mai jos clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.

Frecvența reacțiilor adverse este cea înregistrată în studiile clinice și nu este corectată prin placebo.

Frecvențele sunt definite astfel:

- foarte frecvente (≥1/10),

- frecvente (≥1/100 şi <1/10),

- mai puţin frecvente (≥1/1000 şi ≤1/100),

- rare (≥1/10000 şi ≤1/1000),

- foarte rare (≤1/10000)

- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Frecvență Reacție adversă

Tulburări

hematologice şi

limfatice

Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie

Tulburări ale

sistemului

imunitar

Rare Reacţii anafilactice

Tulburări

endocrine

Cu frecvenţă necunoscută Secreţie inadecvată de ADH

Tulburări

metabolice şi de

nutriţie

Frecvente

Scădere a apetitului alimentar, creştere a

apetitului alimentar, creştere ponderală

Mai puțin frecvente Scădere ponderală

Cu frecvenţă necunoscută Hiponatremie, anorexie1

Tulburări

psihice

Frecvente Anxietate, nelinişte, vise anormale

Femei şi bărbaţi: scădere a libidoului

Femei: anorgasmie

Mai puțin frecvente Bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de panică,

stare de confuzie

Rare Agresivitate, depersonalizare, halucinaţii

Cu frecvenţă necunoscută Episod maniacal, ideaţie suicidară,

comportament suicidar2

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente Cefalee

Frecvente Insomnie, somnolenţă, ameţeli, parestezii,tremor

Mai puțin frecvente Disgeuzie, tulburări de somn, sincopă

Rare Sindrom serotoninergic

Cu frecvenţă necunoscută Diskinezie, tulburări de mişcare, convulsii,

nelinişte psihomotorie/acatisie

Tulburări oculare

Mai puțin frecvente Midriază, tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare

Mai puținn frecvente Tinitus

Tulburări cardiace

Mai puțin frecvente Tahicardie

Rare Bradicardie

Cu frecvenţă necunoscută Prelungire a intervalului QT

Aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor

Tulburări

vasculare

Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Frecvente Sinuzită, căscat

Mai puțin frecvente Epistaxis

Tulburări gastrointestinale

Foarte frecvente

Greaţă

Frecvente Diaree, constipaţie, vărsături, xerostomie

Mai puțin frecvente Hemoragii gastro-intestinale (incluzând hemoragii rectale)

Tulburări hepato-biliare

Cu frecvenţă necunoscută Hepatită, valori anormale ale testelor funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente Hipersudorație

Mai puțin frecvente Urticarie, alopecie, erupţii cutanate tranzitorii, prurit

Cu frecvenţă necunoscută Echimoze, angioedem

Tulburări musculoscheletice, ale ţesutului conjunctiv şi osos

Frecvente Artralgie, mialgie

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Cu frecvenţă necunoscută Retenţie urinară

Tulburări ale aparatului genital şi sânului frecvente

Bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă

Mai puțin frecvente Femei: metroragie, menoragie

Cu frecvenţă necunoscută Galactoree

Bărbaţi: priapism

Tulburări

generale şi la

nivelul locului

de administrare

Frecvente Fatigabilitate, pirexie

Mai puțin frecvente Edeme

¹ Aceste reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS.

² În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de

ideaţie suicidară şi comportament suicidar (vezi pct. 4.4).

Prelungire a intervalului QT

 

În timpul supravegherii după punerea pe piaţă au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT

şi aritmii ventriculare, incluzând torsada vârfurilor, în special la femei, pacienţi cu hipopotasemie,

pacienţi cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte boli cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.9 şi 5.1)

Efecte de clasă

Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani sau peste, arată o creştere a riscului de fracturi osoase la pacienţii cărora li se administrează ISRS şi AT (medicamente antidepresive triciclice). Mecanismul care duce la apariţia acestui risc este necunoscut.

Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului

De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) duce la apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe

şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi 4.4).

 

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

 

3.9 Supradozaj

Toxicitate

Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj cu alte medicamente administrate concomitent. În majoritatea cazurilor, au fost raportate simptome uşoare sau chiar nu au existat simptome. Au fost raportate rar cazuri letale de supradozaj cu escitalopramul administrat în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje cu alte medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze de escitalopram cuprinse între 400 şi 800 mg, administrat în monoterapie, fără niciun simptom sever.

Simptome

Simptomele raportate în caz de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de sistemul nervos central (variind de la ameţeli, tremor şi agitaţie, la cazuri rare de sindrom serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastro-intestinal (greaţă/vărsături), de aparatul cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungire a intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul balanţei hidroelectrolitice (hipokaliemie, hiponatremie).

Tratament

Nu există antidot specific. Se recomandă asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, asigurarea oxigenării adecvate şi monitorizarea funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare lavajul gastric şi utilizarea de cărbune activat. Lavajul gastric trebuie efectuat cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, împreună cu măsuri generale de tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

 

În caz de supradozaj, este recomandată monitorizarea ECG la pacienţii cu insuficienţă cardiac congestivă/bradiaritmie, la pacienţii care utilizează concomitent medicamente ce prelungesc intervalul QT sau la pacienţii cu tulburări de metabolism, de exemplu, cele din insuficienţă hepatică.

 

4. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

4.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:

N06AB10

Mecanism de acţiune

Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsul primar de legare. De asemenea, se leagă şi la situsul alosteric al transportatorului serotoninei, cu afinitate de 1000 de ori mai mică.

Escitalopramul nu are sau are o afinitate mică pentru o serie de receptori, incluzând receptorii 5-HT1A,5-HT2, DA D1 şi D2, receptorii adrenergici α1, α2, β, receptorii histaminergici H1, receptorii colinergici muscarinici, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.

Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism probabil de acţiune care explică efectele farmacologice şi clinice ale escitalopramului.

Efecte farmacodinamice

Într-un studiu dublu orb, placebo controlat, care a implicat monitorizare ECG, efectuat la voluntary sănătoşi, modificarea valorii intervalului QT faţă de valoarea iniţială (a fost aplicată corecţie

Fridericia) a fost de 4,3 milisecunde (IÎ 90%: 2,2-6,4) în cazul administrării dozei de 10 mg pe zi şi de 10,7 milisecunde (IÎ 90%: 8,6-12,8) în cazul administrării dozei supraterapeutice de 30 mg pe zi (vezi punctele 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 şi 4.9).

Eficacitate clinică

Episoade depresive majore

Escitalopramul s-a dovedit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din patru studii dublu-orb, placebo controlate, cu durată scurtă (8 săptămâni). Într-un studiu privind profilaxia recăderilor, de lungă durată, 274 de pacienţi care au răspuns pe parcursul fazei iniţiale de

studiu deschis cu durata de 8 săptămâni la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg pe zi au fost repartizaţi randomizat într-un grup pentru continuarea tratamentului cu escitalopram în aceeaşi doză

sau în grupul la care s-a administrat placebo, timp de până la 36 de săptămâni. În acest studiu, în  timpul celor 36 de săptămâni, pacienţii trataţi în continuare escitalopram au avut o perioadă

semnificativ mai mare până la apariţia recidivei, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

Tulburări de anxietate socială

În cazul tulburărilor de anxietate socială, escitalopramul a fost eficace atât în trei studii cu durată

scurtă (12 săptămâni), cât şi într-un studiu cu o durată de 6 luni cu privire la prevenirea recăderilor.

Într-un studiu de stabilire a dozei, cu durata de 24 săptămâni, a fost demonstrată eficacitatea dozelor

de 5, 10 şi 20 mg escitalopram.

Tulburări de anxietate generalizată

Escitalopram în doze de 10 şi 20 mg pe zi a fost eficient în patru din patru studii placebo controlate.

Într-o analiză a datelor din trei studii cu protocol similar care au inclus 421 pacienţi trataţi cu escitalopram şi 419 pacienţi la care s-a administrat placebo s-a observat o rată de răspuns de 47,5% şi

respectiv 28,9% şi o rată de remisiune a bolii de 37,1% şi respectiv 20,8%. Un efect consistent a fost

observat din săptămâna 1.

Menţinerea eficacităţii escitalopram administrat în doză de 20 mg pe zi a fost demonstrată într-un studiu desfăşurat între săptămânile 24 până la 76, randomizat, de menţinere a eficacităţii, efectuat la 373 pacienţi care au răspuns în timpul fazei iniţiale de 12 săptămâni de tratament deschis.

Tulburări obsesiv-compulsive

Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, după 12 săptămâni, pacienţii trataţi cu escitalopram 20 mg

pe zi au fost separaţi de cei la care s-a administrat placebo în funcţie de scorul total Y-BOCS. După 24 săptămâni, atât pacienţii trataţi cu escitalopram 10 mg pe zi cât şi cei trataţi cu escitalopram 20 mg pe zi au avut rezultate superioare comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

Prevenirea recăderilor a fost demonstrată pentru dozele de escitalopram de 10 şi 20 mg pe zi la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu escitalopram în cadrul unei perioade de studiu deschis, cu durata de 16-săptămâni, aceștia fiind incluşi ulterior într-un studiu randomizat, placebo-controlat, dublu-orb, cu durata de 24 săptămâni.

 

4.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Absorbţia este aproape completă şi este independentă de ingestia de alimente. (Timpul mediu până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (Tmax mediu) este de 4 ore după administrarea de doze repetate). Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie de aproximativ 80%.

Distribuţie

Volumul aparent de distribuţie (Vd,β/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi metaboliţi.

Metabolizare

Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram didemetilat. Ambii metaboliţi sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat, formând metabolitul N-oxid. Atât substanţa nemodificată cât şi metaboliţii se excretă parţial sub formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile plasmatice medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă, 28-31% respectiv <5% din concentraţia plasmatică a escitalopramului. Metabolizarea escitalopramului la metabolitul

escitalopram demetil este mediată în principal prin intermediul CYP2C19. Este posibilă şi o oarecare contribuţie a enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2 β) după administrarea de doze repetate este de aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic după administrare orală (Cloral) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare.

Se consideră că escitalopramul şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în urină.

Liniaritate/non-liniaritate

Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ 1 săptămână. Concentraţiile plasmatice medii la starea de echilibru sunt de aproximativ 50 nmol/l (variază între 20 şi 125 nmol/l) şi sunt atinse după administrarea unei doze zilnice de 10 mg.

Pacienţi vârstnici (>65 ani)

Se presupune că escitalopramul este eliminat mai lent la pacienţii vârstnici, comparativ cu pacienţii mai tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare, comparativ cu voluntarii tineri sănătoşi (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clasele A şi B Child-Pough), timpul de înjumătăţire plasmatică al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai mare şi expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală

La pacienţii cu funcţie renală redusă (ClCr 10-53 ml/min), pentru citalopramul racemic s-au observant valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o creştere uşoară a expunerii. Nu au fost studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2).

Polimorfism

S-a observat faptul că, la metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2C19, concentraţiile plasmatice ale escitalopram au fost de două ori mai mari decât cele obţinute la metabolizatorii rapizi. Nu au fost observate modificări semnificative ale expunerii în cazul metabolizatorilor lenţi prin intermediul CYP2D6 (vezi pct. 4.2).

 

4.3 Date preclinice de siguranţă

Pentru escitalopram nu s-a efectuat o baterie convenţională completă de studii preclinice, deoarece studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile similare. Ca urmare, toate informaţiile privind citalopramul pot fi extrapolate la escitalopram.

În studiile toxicologice comparative efectuate la şobolani, escitalopramul şi citalopramul au determinat toxicitate cardiacă, incluzând insuficienţă cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament, atunci când s-au utilizat doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai degrabă cu concentraţiile plasmatice maxime decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile

plasmatice maxime la o valoare fără reacţii adverse au fost mai mari (de 8 ori) comparativ cu cele atinse în practica clinică, în timp ce valorile ASC pentru escitalopram au fost numai de 3-4 ori mai mari decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6-7 ori mai mari decât cele atinse în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, adică sunt secundare efectelor farmacologice

principale, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) şi ischemie. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii la şobolan nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.

La şobolan, după tratamentul de lungă durată cu escitalopram şi citalopram, s-a observat o creştere a conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului. Modificările observate în epididim şi ficat au fost observate la expuneri similare cu cele atinse la om. Efectul este reversibil după întreruperea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării mai multor medicamente amfifile cationice. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.

În studiile de toxicitate cu privire la dezvoltare efectuate la şobolan, au fost observate efecte embriotoxice (scăderea greutăţii fetuşilor şi întârzierea reversibilă a osificării) la expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în timpul utilizării clinice. Nu s-a observat o creştere a frecvenţei malformaţiilor congenitale. Un studiu pre- şi postnatal a indicat o supravieţuire scăzută în cursul perioadei de alăptare pentru expuneri (ASC) care depăşesc expunerile atinse în cursul utilizării clinice.

Date provenite din studiile efectuate la animale arată faptul că, la valori superioare expunerii la om, citalopramul determină o scădere a indicelui de fertilitate şi a indicelui de sarcină, scăderea numărului implantărilor embrionare precum şi prezenţa de spermatozoizi anormali. Pentru escitalopram nu există date disponibile referitoare la aceste aspecte ale fertilităţii la animale.

 

5. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

5.1 Lista excipienţilor

Nucleu

Lactoză monohidrat

Crospovidonă

Povidonă K30

Celuloză microcristalină

Amidon din porumb pregelatinizat

Stearat de magneziu

Film:

Hipromeloză 6cP (E 464)

Dioxid de titan (E 171)

Lactoză monohidrat

Macrogol 3000

Triacetină

Cerneală neagră:

Shelac (E904)

Oxid negru de fer (E 172)

Propilenglicol (E 1520).

 

5.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

 

5.3 Perioada de valabilitate

3 ani

 

5.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.

 

5.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Mărimi de ambalaj: cutie cu 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90 sau 100 comprimate filmate, în blistere (OPA-Al-PVC/Al).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

 

5.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rezidurilor

Fără precauții speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

 

6. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto,

Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.

Просмотреть полное описание
Товар есть в наличии в аптеках отмеченных буквой , а в аптеках, отмеченных , нет в наличий.
Топ сезона
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 589
Код товара: 46408
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 14
Код товара: 50430
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 7
Код товара: 11424
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 581
Код товара: 55372
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 139
Код товара: 57475
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 818
Код товара: 46562
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 529
Код товара: 55681
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54882
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 947
Код товара: 58469
Акции
NEW
Акция
Цена товара в пунктах: 646
Код товара: 50379
Акция
Цена товара в пунктах: 6719
Код товара: 58043
Акция
Цена товара в пунктах: 700
Код товара: 55604
Акция
Цена товара в пунктах: 695
Код товара: 58658
Акция
Цена товара в пунктах: 2573
Код товара: 53140
Акция
Цена товара в пунктах: 605
Код товара: 46542
Акция
Цена товара в пунктах: 2377
Код товара: 58042
Акция
Цена товара в пунктах: 421
Код товара: 55111
Акция
Цена товара в пунктах: 605
Код товара: 55613
Акция
Цена товара в пунктах: 321
Код товара: 55736
Акция
Цена товара в пунктах: 507
Код товара: 57310
Акция
Цена товара в пунктах: 605
Код товара: 57908
Рекомендуем
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 331
Код товара: 38805
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 894
Код товара: 55371
Цена товара в пунктах: 810
Код товара: 52244
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 509
Код товара: 57534
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 221
Код товара: 55677
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54882
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 337
Код товара: 58427
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 623
Код товара: 55355
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54881
Просмотренные товары
Astheplex - 3C Pharma 30 Capsule
Asthéplex-este un supliment alimentar care oferă o formulă inovatoare și completă. Astheplex este alcătuit din 22 de aminoacizi, dintre care 8 sunt esențiali pentru funcționarea celulelor corpului.