Galvus® comp. 50 mg N14x2

GALVUS®

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Galvus®

DCI-ul substanţei active

Vildagliptinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat conţine:
substanţa activă: vildagliptin – 50 mg.
excipienți: lactoză anhidră, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A),
stearat de magneziu.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate rotunde, plate, cu margini teşite, de culoare de la albă până la galbendeschis, inscripţionate cu „NVR” pe una din feţe şi cu „FB” – pe cealaltă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC

Hipoglicemiante sintetice şi alte remedii hipoglicemiante. Inhibitori ai dipeptidilpeptidazei 4 (DPP-4). A10BH02

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Vildagliptinul, membru al clasei de potenţatori ai beta celulelor aparatului insular al pancreasului, este un inhibitor puternic şi selectiv al 4-dipeptidil-peptidazei (DPP-4), care ameliorează controlul glicemic. Administrarea de vildagliptin conduce la o inhibare rapidă şi completă a activităţii DPP-4. La pacienții cu diabet zaharat de tip II administrarea de vildagliptin provoacă inhibarea activității enzimei DPP-4 pentru o perioadă de 24 ore. Inhibarea enzimei determină valori endogene crescute à jeun şi postprandiale ale hormonilor de tip incretin GLP-1 („glucagon-like peptide 1”, peptidă de tipul glucagonului 1) şi GIP („glucose-dependent insulinotropic polypeptide”, polipeptidă insulinotropă dependentă de glucoză). Prin creşterea valorilor endogene ale acestor hormoni de tip incretin, vildagliptin creşte
sensibilitatea celulelor beta la glucoză, conducând la o secreţie îmbunătăţită de insulină dependentă de glucoză. Tratamentul cu vildagliptin 50-100 mg zilnic a pacienţilor cu diabet zaharat de tip II îmbunătăţește semnificativ marker-ii funcţiei celulelor beta. Gradul de ameliorare a funcției celulelor beta depinde de severitatea maladiei la inițierea terapiei: la persoanele non-diabetice (cu valori glicemice normale), vildagliptin nu stimulează secreţia de insulină şi nu reduce valorile glucozei. Prin creşterea valorilor endogene de GLP-1, vildagliptin creşte sensibilitatea celulelor alfa la glucoză, determinând o mai mare secreţie de glucagon adecvată glucozei. Reducerea excesului de glucagon în timpul mesei conduce la scăderea rezistenței la insulină. Creşterea semnificativă a raportului insulină/glucagon în timpul hipoglicemiei datorită valorilor crescute ale hormonilor de tip incretin determină o scădere a producerii de glucoză hepatică à jeun şi postprandiale, conducând la o valoare redusă a glicemiei. În timpul tratamentului cu vildagliptin nu se observă efectul cunoscut de întârziere a golirii conţinutului gastric determinat de valorile crescute de GLP-1.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbție

În urma administrării orale în condiţii de repaus alimentar, vildagliptin se absoarbe rapid, cu concentraţii plasmatice maxime observate după 1,7 ore. Alimentele întârzie puţin timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime, până la 2,5 ore, dar nu modifică expunerea totală (ASC). Administrarea de vildagliptin în timpul mesei a condus la o scădere a Cmax (19%). Cu toate acestea, amploarea modificării nu este semnificativă din punct de vedere clinic, iar administrarea Galvus® cu sau fără alimente nu influențează ASC. Biodisponibilitatea absolută constituie 85%.

Distribuţie

Legarea de proteinele plasmatice a vildagliptinului este mică (9,3%). Vildagliptin se distribuie în mod egal între plasmă şi eritrocite. În urma administrării intravenoase, la starea de echilibru, volumul mediu de distribuţie al vildaglipinului (Vss) este de 71 litri, ceea ce sugerează o distribuţie extravasculară. 

Biotransformare

La om, metabolizarea este principala cale de eliminare pentru vildaglipin, reprezentând 69% din doză. Principalul metabolit (LAY 151) este farmacologic inactiv şi este produsul de hidroliză al porţiunii ciano, reprezentând 57% din doză, urmat de produsul glucuronid (BQS867) și de hidroliză amidic (4% din doză). Rezultatele studiilor in vitro pe microsomii umani sugerează, că rinichii pot constitui organul de bază pentru metabolizarea vildagliptinului până la metabolitul său de bază – LAY151. DPP-4 contribuie parţial la hidroliza vildagliptinului, după cum rezultă dintr-un studiu in vivo, în care s-au utilizat şobolani cu deficit de DPP-4. Vildagliptinul nu este metabolizat de enzimele CYP 450 într-o măsură cuantificabilă. Respectiv, este puțin probabilă influența asupra clearance-ului metabolic al
vildagliptinului a remediilor inhibitoare și/sau inductoare ale enzimelor citocromului P450. De asemenea, este puțin probabilă influența vildagliptinului asupra clearance-ului metabolic al medicamentelor administrate concomitent, metabolizate prin intermediul CYP 1A2, CYP 2C8, CYP 2C9, CP 2C19, CYP 2D6, CYP 2E1 sau CYP 3A4/5.

Eliminare

În urma administrării orale de [14C] vildagliptin, aproximativ 85% din doză se excretă cu urina şi 15% din doză – cu fecalele. Excreţia renală de vildagliptin nemetabolizat reprezintă 23% din doza administrată. După administrarea intravenoasă la subiecţi sănătoşi, clearance-ul plasmatic total şi clearance-ul renal al vildaglipinului constituie 41 l/oră, respectiv 13 l/oră. Timpul de înjumătăţire mediu după administrarea intravenoasă este de aproximativ 2 ore. Timpul de înjumătăţire după administrarea perorală este de aproximativ 3 ore. 

Liniaritate/neliniaritate 

În diapazonul de doze terapeutice Cmax și ASC cresc aproape proporțional cu doza administrată. Caracteristici la grupe speciale de pacienţi.

Sexul

Nu au fost observate diferenţe relevante din punct de vedere clinic în farmacocinetica vildaglipinului la subiecţii bărbaţi şi femei în cadrul unei mari varietăţi de grupe de vârstă şi de indici ai masei corporale (IMC). Sexul nu influențează asupra inhibării DPP-4 de către vildagliptin.

Pacienții vârstnici

La subiecții vârstnici sănătoși (≥70 ani) expunerea generală la vildagliptin (100 mg/zi) a crescut cu 32% la majorarea cu 18% a Cmax în plasmă, în comparație cu subiecții sănătoși mai tineri (18-40 ani). Se consideră, că aceste modificări nu sunt clinic relevante. Vârsta nu afectează inhibarea DPP-4 de către vildagliptin.

Tulburări ale funcției hepatice

Efectul funcţiei hepatice deficitare asupra farmacocineticii vildagliptinului a fost studiat la pacienţi cu tulburări ale funcției hepatice de grad uşor, moderat şi sever, pe baza scorurilor Child-Pugh (variind de la 6 pentru forma uşoară până la 12 pentru forma severă), în comparaţie cu subiecţii cu funcția hepatică intactă. Expunerea la vildagliptin după administrarea unei singure doze a fost redusă la pacienţii cu tulburări ale funcției hepatice de grad ușor şi moderat (20%, respectiv 8%), în timp ce la pacienţii cu tulburări severe ale funcției hepatice expunerea la vildagliptin a crescut cu 22%. Variaţia maximă (creştere sau reducere) a expunerii la vildagliptin este de ~30% şi nu se consideră relevantă din punct de vedere clinic. Nu există nici o corelare între gradul de afectare a funcției hepatice şi variaţiile expunerii la vildaglipin.

Tulburări ale funcției renale

ASC a vildaglipinului a crescut în mediu de 1,4, 1,7 și 2 ori la pacienții cu tulburări ale funcției renale de grad ușor, moderat și sever, respectiv, în comparație cu subiecții cu funcția renală intactă. ASC a metaboliților LAY151 a crescut în medie de 1,6, 3,2 și 7,3 ori și BQS867 a crescut în medie cu 1,4, 2,7 și 7,3 ori la pacienții cu tulburări ușoare, moderate și severe ale funcției renale, respectiv, comparativ cu subiecții cu funcția renală intactă. Datele limitate referitor la pacienții cu afecțiuni renale în stadiul terminal (End Stage Renal Disease - ESRD) denotă, că la această categorie de pacienți expunerea la vildagliptin este identică ca la pacienții cu tulburări severe ale funcției renale. Concentrațiile LAY151 la pacienții cu ESRD sunt de aproximativ 2-3 ori mai mari, decât la pacienții cu tulburări severe ale funcției renale. Vildagliptin se elimină în măsură redusă prin hemodializă (3% timp de 3-4 ore de hemodializă, inițiată peste 4 ore de la administrare).

Grupe etnice

Datele limitate confirmă, că apartenența etnică nu influențeează asupra proprietăților farmacocinetice ale vildaglipinului.

Linearitate

Vildaglipin se absoarbe rapid, cu o biodisponibilitate absolută de 85%.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Galvus® este indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulți:

În monoterapie:

- pentru pacienții, la care dieta și exercițiile fizice nu au condus la controlul adecvat al glicemiei, iar tratamentul cu metformină este nerecomandabil din cauza contraindicaţiilor sau intoleranţei.

În calitate de tratament oral dublu, în asociere cu:

- metformină, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime tolerate de metformină în monoterapie, 

- o sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime tolerate de sulfoniluree şi pentru care tratamentul cu metformină este nerecomandabil din cauza contraindicaţiilor sau intoleranţei,
- o tiazolidindionă, la pacienţii cu control glicemic insuficient şi la care este indicată utilizarea unei tiazolidindione.

În calitate de tratament oral triplu, în asociere cu:

- o sulfoniluree și metformină, dacă dieta, exercițiile fizice plus terapia dublă cu aceste remedii nu au asigurat un control glicemic adecvat. Galvus® se administrează în asociere cu insulină (cu/fără metformină) dacă dieta, exercițiile fizice și doza stabilă de insulină nu asigură un control glicemic adecvat.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Regimul de dozare

Adulţi

Când se utilizează în monoterapie, în asociere cu metformină, în asociere cu o tiazolidindionă, în asociere cu metformină și o sulfoniluree, sau în asociere cu insulină (cu/fără metformină) doza zilnică recomandată de vildagliptin este de 100 mg, administrată ca o doză de 50 mg dimineaţa şi o doză de 50 mg seara. Când se utilizează în dublă asociere cu o sulfoniluree, doza recomandată de vildagliptin este de 50 mg, administrată o dată pe zi, dimineaţa. Pentru pacienții care administrează această asociere de medicamente, doza de 100 mg vildagliptin nu este mai eficientă ca doza de 50 mg.
La administrarea unei asocieri duble cu o sulfoniluree se va examina posibilitatea utilizării unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a reduce riscul hipoglicemiei. Dozele mai mari de 100 mg nu sunt recomandabile. Dacă a fost omisă o doză, doza omisă se va administra imediat ce pacientul și-a amintit. Nu se vor administra doze duble în aceiași zi. Inofensivitatea și eficacitatea vildagliptinului în tratamentul oral triplu în asociere cu metformină și tiazolidindionă nu au fost stabilite.

Informaţii suplimentare privind populaţiile speciale de pacienți

Vârstnici (≥ 65 ani)

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Tulburări ale funcției renale

La pacienţii cu tulburări uşoare ale funcției renale (clearance-ul creatininei ≥ 50 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. Pentru pacienţii cu tulburări moderate sau severe ale funcției renale sau cu maladii renale în stadiul terminal (ESRD) doza recomandată Galvus® constituie 50 mg o dată pe zi.

Tulburări ale funcției hepatice

Galvus® nu trebuie administrat pacienţilor cu tulburări ale funcției hepatice, inclusiv la pacienţii cu valori pre-tratament ale ALT sau AST mai mari de 3 ori decât limita superioară a normalului.

Copii şi adolescenţi

Galvus® nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind inofensivitatea şi eficacitatea.

Mod de administrare

Se administrează intern, independent de mese.

REACŢII ADVERSE

Majoritatea reacţiilor adverse apărute la administrarea Galvus® au fost uşoare şi tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. S-au raportat cazuri rare de edem angioneurotic pentru vildagliptin, într-un procent similar cu medicamentele de control. S-a raportat un procent mai mare de cazuri atunci când vildagliptinul s-a administrat în asociere cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitor ECA). S-au raportat cazuri unice de insuficiență hepatică (inclusiv hepatită). În aceste cazuri, pacienţii au fost, în general, asimptomatici, fără sechele clinice, iar rezultatele testelor funcției hepatice au revenit la normal după întreruperea tratamentului. În studiile clinice controlate cu administrarea medicamentului în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente cazurile de majorare a valorilor ALT sau AST mai mult de 3 ori decât limita superioară a normalului (determinate în cel puțin 2 determinări consecutive sau la vizita finală) au constituit 0,2%, 0,3% și 0,2% în cazul dozei 50 mg pe zi, 50 mg de 2 ori pe zi vildalgliptin și medicamentelor de control, corespunzător.
Această majorare a nivelului transaminazelor a fost, în general, asimptomatică, fără progresie clinică și nu a fost însoțită de colestază sau icter. Reacţiile adverse raportate la pacienţi cărora li s-a administrat Galvus® în cadrul studiilor clinice în monoterapie şi în cadrul tratamentului asociat sunt enumerate mai jos, conform convenției MedDRA privind frecvența după clase de organe și frecvență. În cadrul fiecărei clase de sisteme de organe, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de frecvență, în ordinea descrescătoare a acesteia. În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt enumerate în ordinea descreșterii severității.

Convența MedRA privind frecvenţa:

Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Galvus® în asociere cu metformină

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – tremor, ameţeală, cefalee; mai puțin frecvente – fatigabilitate.
Tulburări gastrointestinale: frecvente – greţuri.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente – hipoglicemie.

Galvus® în asociere cu o sulfoniluree

Tulburări ale organelor respiratorii, toracice și mediastinale: foarte rare – nazofaringită.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – tremor, ameţeală, cefalee, astenie.
Tulburări gastrointestinale: mai puțin frecvente – constipaţii.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente – hipoglicemie.

Galvus® în asociere cu o tiazolidindionă

Tulburări ale sistemului nervos: rare –cefalee, astenie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente – creştere ponderală; mai puțin frecvente
– hipoglicemie.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: frecvente – edeme periferice.

Monoterapia cu Galvus®

Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – ameţeală, rare – cefalee.
Tulburări gastrointestinale: mai puțin frecvente – constipaţie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mai puţin frecvente – artralgie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: mai puţin frecvente – hipoglicemie.
Tulburări ale organelor respiratorii, toracice și mediastinale: foarte rare – infecţii respiratorii virale acute, nazofaringită.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: mai puțin frecvente – edeme periferice.

Galvus® în asociere cu metformină și o sulfoniluree

Tulburări ale organelor respiratorii, toracice și mediastinale: foarte rare –nazofaringită.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – tremor, vertij.
Afecțini cutanate și ale țesutului subcutanat: frecvente – hiperhidroză.
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvente – hipoglicemie.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: frecvente – astenie.

Galvus® în asociere cu insulină

Tulburări gastrointestinale: frecvente – greață, reflux gastroesofagean; mai puțin frecvente – diaree, meteorism.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente – cefalee.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: frecvente – frisoane.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente – hipoglicemie.

Experienţa după punerea pe piaţă

Următoarele reacții adverse au fost obținute din experiența post-marketing de utilizare  preparatului Galvus® reeșind din relatările spontane și din datele bibliografice. Deoarece aceste reacții au fost raportate spontan și provin de la o populație de dimensiuni incerte, nu este posibilă o clasificare în funcție de frecvența, de aceea sunt clasificate cu frecvență necunoscută.
Tulburări gastrointestinale: cu frecvență necunoscută – pancreatită.
Tulburări hepatobiliare: cu frecvență necunoscută – hepatită (reversibilă după suspendarea preparatului), valori anormale ale testelor funcției hepatice (reversibile după suspendarea preparatului).
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: cu frecvență necunoscută – urticarie, leziuni buloase și exfoliative ale pielii.

CONTRAINDICAŢII

· Hipersensibilitate cunoscută la vildagliptin sau la oricare dintre excipienţi.

· Copii.

SUPRADOZARE

Există date limitate privind supradozarea cu vildagliptin.

Simptome

Informaţiile privind simptomele probabile ale supradozajului au fost preluate dintr-un studiu de tolerabilitate la doze crescute realizat la subiecţi sănătoşi cărora li s-a administrat Galvus® timp de 10 zile. La doze de 400 mg au existat trei cazuri de dureri musculare şi cazuri individuale de parestezie uşoară şi tranzitorie, febră, edem şi o creştere tranzitorie a valorilor lipazei. La doze de 600 mg un subiect a prezentat edem la nivelul membrelor superioare și inferioare şi creşteri ale valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), aspartat-aminotransferazei (AST), proteinei C-reactive (PCR) şi ale valorilor mioglobinei. Alţi trei subiecţi au prezentat edem la nivelul membrelor superioare și inferioare, cu parestezie în două cazuri. Toate simptomele şi valorile anormale ale indicilor de laborator au dispărut după suspendarea medicamentului.

Tratament

În cazul unui supradozaj se recomandă tratament de susţinere. Vildagliptin nu poate fi eliminat prin hemodializă. Cu toate acestea, principalul metabolit rezultat prin hidroliză (LAY 151) poate fi eliminat prin hemodializă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Generale

Galvus® nu este un substituent al insulinei la pacienţii dependenţi de insulină. Galvus® nu trebuie utilizat sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice la pacienţii cu diabet zaharat de tip I.

Tulburări ale funcției renale

Există experienţă limitată de utilizare a medicamentului la pacienţii cu tulburări moderate sau severe ale funcției renale, aflați la hemodializă. Prin urmare, se recomandă precauție la administrarea Galvus® la aceşti pacienţi.

Tulburări ale funcției hepatice

Nu se recomandă administrarea Galvus® la pacienţii cu tulburări ale funcției hepatice, inclusiv la pacienţii cu valori pre-tratament ale ALT sau AST mai mari de 3 ori și mai mult decât limita superioară a normalului.

Monitorizarea enzimelor hepatice

Au fost raportate cazuri rare de tulburări ale funcției hepatice (inclusiv hepatită). În aceste cazuri, pacienţii au fost, în general, asimptomatici, fără sechele clinice, iar valorile testelor funcţiei hepatice au revenit la normal după întreruperea tratamentului. Testele funcţiei hepatice trebuie efectuate înainte de iniţierea tratamentului cu Galvus® pentru a cunoaşte valorile iniţiale. În timpul tratamentului cu Galvus® funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale de trei luni în primul an şi periodic după aceea. Pacienţii care dezvoltă valori crescute ale transaminazelor trebuie monitorizaţi printr-o a doua evaluare a funcţiei hepatice şi trebuie urmăriţi ulterior prin teste frecvente ale funcţiei hepatice până la revenirea la normal a indicilor. În cazul, în care persistă o creştere a valorilor AST sau ALT de 3 ori și mai mult mai mare decât cele normale, se recomandă întreruperea tratamentului cu Galvus®. Pacienţii, care dezvoltă icter sau alte semne sugestive de disfuncţie hepatică, trebuie să întrerupă administrarea Galvus®. După normalizarea valorilor testelor funcţiei hepatice, tratamentul cu vildalgliptin nu trebuie reiniţiat.

Insuficiență cardiacă

Studiile clinice la pacienţi cu insuficineță cardiacă, clasa funcţională NYHA I-III au demonstrat că administrarea de vildagliptin nu a fost asociată cu modificarea funcției ventriculului stâng sau exacerbarea insuficienței cardiace congestive preexistente, comparativ cu placebo. Experiența clinică la pacienții cu insuficineță cardiacă clasa III după NYHA care au administrat vildagliptin este limitată și nu este exhaustivă. Lipsește experiența de utilizare a vildagliptin în studii clinice la pacienții cu isuficiență cardiacă de clasa IV; prin urmare, nu se recomandă utilizarea vildagliptin la această categorie de pacienţi.

Afecțiuni cutanate

În studiile toxicologice pre-clinice la maimuțe s-au observat devoltarea leziunilor pe membrele superioare și inferioare, inclusiv vizicule și ulcerații. Cu toate că studiile clinice nu au scos în evidență o incidență crescută a leziunilor cutanate, experiența de administrare la pacienții cu complicații cutanate ale diabetului zaharat este limitată. Mai mult ca atât, relatările din perioada post-marketing semnalează apariția leziunilor cutanate cu vezicule și exfoliere. De aceea, monitorizarea de rutină a pacienilor diabetici include și monitorizarea leziunilor cutanate, inclusiv formarea de vezicule și ulcerații.

Pancreatită

În experiența post-marketing au existat relatări spontane de pancreatită, ca o reacție adversă. Pacienți trebuie informați depsre simptomele caracteristice pancreatitei acute: durere abdominală puternică, persistentă. După suspendarea tratamentului cu vildagliptin simptomele de pancreatită dispar. La apariția simptomelor de pancreatită administrarea de vildagliptin și alte medicamente cu acest efect advers anticipat trebuie suspendată.

Hipoglicemie

Este cunoascut, că derivații de sulfoniluree provoacă hipoglicemie. Riscul de hipoglicemie există și pentru pacienții care administrează vildagliptin în asociere cu o sulfoniluree. Pentru a diminua riscul de hipoglicemie poate fi luată în considerare posibilitatea utilizării unei doze mici de sulfoniluree.

Alte atenționări

Medicamentul conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Copii

Galvus® nu este recomandat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani. 

Administrarea în sarcina şi în perioada de alăptare

Sarcina

Nu există date suficiente privind utilizarea de vildagliptin la femeile gravide. Studiile pe animale au scos în evidena toxicitatea reproductivă a dozelor mari de vildagliptin. Riscul potențial pentru om nu este cunoscut. În lipsa datelor despre influența asupa
omului, preparatul nu se va administra în timpul sarcinii. 

Perioada de alăptare

Nu se cunoaşte dacă vildagliptin se excretă în laptele uman, de aceea Galvus® nu se va administra în perioada de alăptare. Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii care prezintă amețeli în timpul tratamentului cu Galvus® nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI

Vildagliptin are un potenţial mic de interacţiune cu alte medicamente. Deoarece vildagliptin nu este un substrat al enzimelor citocromului P (CYP) 450, nu inhibă sau induce enzimele CYP 450, este puțin probabilă interacţiunea acestuia cu substanţe active care sunt substraturi, inhibitori sau inductori ai acestor enzime.

Asocierea cu pioglitazonă, metformină și gliburidă

Rezultatele studiilor de interacțiune ale acestor antidiabetice orale nu au scos în evidență interacțiuni farmacocinetice cu relevanță clinică. Digoxină (substrat la glicoproteinei P), warfarină (substrat al CYP2C9)
Studiile clinice pe voluntari sănătoși nu au scos în evidență interacțiuni farmacocinetice cu relevanță clinică. Totuși, pentru populația țintă asemenea date lipsesc. Ascoierea cu amlodipină, ramipril, simvastatină sau valsartan
Pentru studierea interacțiunilor medicamentoase au fost efectuate studii clinice pe voluntari sănătoși care au administrat amlodipină, ramipril, simvastatină sau valsartan.
Interacțiuni farmacocinetice cu relevanță clinică la administrarea concomitentă cu vildagliptin nu au fost observate.
Similar altor antidiabetice orale, unele substanțe active (inclusiv tiazide, corticosteroizi, remedii tireoidiene, simpatomimetice) pot diminua efectul hipoglicemic al vildagliptinului.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate 50 mg.
Câte 7 comprimate în blister, câte 1, 4 sau 8 blistere împreună cu instrucţiunea pentru
administrare plasate în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, la temperatura sub 30 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.
A nu se administra după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Novartis Pharma AG, Elveţia.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Novartis Pharma Stein AG,
Schaffhauserstrasse 101, 4332 Stein, Elveţia.