Ceftriaxon pulb./sol. inj.1g N1 Biohimic

CEFTRIAXON

pulbere pentru soluţie injectabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ

Ceftriaxon

DCI-ul substanţelor active

Ceftriaxonum

DENUMIREA CHIMICĂ

[6R-[6 alfa, 7beta(Z)]]-7-[[(2-amino-4-tiazolil)(metoxiimino)acetil]amino]-8-oxo-3-[[(l,2,5,6-tetrahidro-2-metil-5,6-dioxo- 1,2,4-triazin-3-il)tio]metil]-5-tia-1 -azabiciclo[4.2.0]oct-2-en-2-carbonic acid (sub forma de sare de sodiu)

FORMAFARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie perfuzabila si injectabilă.

COMPOZIŢIA

1 flacon conţine:

substanţa activă: ceftriaxonă (sub formă de ceftriaxonă sodică) 1,0 g.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Pulbere cristalină de culoare alb sau alb cu nuanţa gălbuie.

GRUPAFARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antibacterian cu acţiune sistemică, cefalosporine generaţia a IlI-a, JO 1DD04.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţifarmacodinamice

Ceftriaxon este un antibiotic cu spectru larg din grupul cefalosporinelor din generaţia a IlI-a. Manifestă acţiune bactericidă datorită inhibiţiei sintezei membranei celulare bacteriene. Este activ faţă de majoritatea bacteriilor gram-negative şi gram- pozitive, inclusiv unele bacterii anaerobe. Este rezistent la acţiunea beta-lactamazelor produse de bacterii.

Bacteriile gram-negative aerobe sensibile la Ceftriaxon: Aeromonas spp., Alcaligenes spp., Branhamella catarrhalis, Citrobacter spp., Enterobacter spp. (unele tulpini sunt rezistente), Eschericha coli, Haemophilus ducreyi, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Klebsiella spp. (inclusiv Kl. pneumoniae), Moraxella spp., Morganella morganii, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Plesiomonas shigelloides, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Providencia spp., Pseudomonas aeruginosa (unele tulpini sunt rezistente), Salmonella spp. (inclusiv S. typhi), Serratia spp. (inclusiv S. marcescens), Shigella spp., Vibrio spp. (inclusiv V cholerae), Yersiniaspp. (inclusiv, Y. enterocolitica).

Multe tulpini sus-enumerate, rezistente la alte antibiotice, spre exemplu, peniciline, cefalosporine din generaţia I-a, a II-a şi aminoglicozide sunt sensibile la Ceftriaxon. Conform datelor clinice, se constată o eficacitate bună a preparatului în sifilisul primar şi secundar.

Bacteriile gram-pozitive aerobe sensibile la Ceftriaxon: Streptococcus agalactiae, Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producătoare de penicilinază), Streptococcus bovis, Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans. Staphylococcus spp. rezistenţi la meticilină, sunt rezistenţi şi la cefalosporine, inclusiv la Ceftriaxon. Majoritatea tulpinilor Enterococcus spp. (spre exemplu, Streptococcus faecalis) de asemenea sunt rezistenţi la preparat.

Agenţi patogeni anaerobi: Bacteroides spp. (inclusiv unele tulpini B. fragilis), Clostridium spp. (inclusiv Cl. difficile), Fusobacterium spp. (cu excepţia F. mortiferum şi F. varium), Peptococcus spp., Peptostreptococcus spp. Unele tulpini Bacteroides spp. (spre exemplu, B.fi-agilis) care produc beta-lactamază sunt rezistente la Ceftriaxon.

Proprietăţifarmacocinetice

Farmacocinetica ceftriaxonei este neliniară. Toţi parametrii farmacocinetici principali, se bazează pe concentraţiilor comune, sunt dependente de doză, cu excepţia înjumătăţirii.

Absorbţie

La administrarea intramusculară a dozei unice de ceftriaxonă 0,5-1 g medicamentul este absorbit complet şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare. ASC după administrarea intramusculară şi intravenoasă sunt identice. Distribuire

Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este dependentă de doză şi variază între 5,8-13,5 1 la adulţi sănătoşi. Difuzează uşor în organele şi fluidele organismului uman, timp de mai mult de 24 ore concentraţiile preparatului sunt superioare concentraţiei minime inhibitorii pentru majoritatea agenţilor patogeni. La administrarea intravenoasă ceftriaxona pătrunde rapid în lichidul cefalorahidian, unde concentraţiile bactericide pentru microorganismele sensibile se menţin timp de 24 ore. Se leagă reversibil de albuminele plaşmatice, în proporţie de 85-95%. Gradul de legare este invers proporţional cu concentraţia plasmatică.

Ceftriaxona traversează bariera hemato-encefalică, în concentraţii scăzute se elimină cu laptele matern.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire este îndelungat, la adulţi constituie aproximativ 8 ore. La persoanele vârstnice (cu virsta peste 75 de ani)- până la 16 ore, la nou-născuti - 6,5-8 zile.

50-60% din doza administrată de ceftriaxon se elimină în formă nemodificată prin urină, 40-50% prin bilă în formă nemodificată sau sub formă de metaboliţi inactivi. La nou-născuţi, aproximativ 70% din doza de ceftriaxon se eliminaă pe cale renală, în cazul insuficienţei renale sau maladiilor hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei la adulţi este aproape nemodificată (este posibilă o uşoară prelungire a timpului de înjumătăţire) ca urmare a redistribuirii funcţiilor: în cazul în care funcţia renală este afectată, eliminarea creşte prin bilă, în cazul patalogiilor hepatice - se intensifică eliminarea pe cale renală.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Ceftriaxon este eficient în infecţii provocate de tulpini bacteriene sensibile la preparat, inclusiv:

- Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (inclusiv pneumonie, abces pulmonar, empiem pleural);

- infecţiile organelor cavităţii abdominale (inclusiv colangită, empiem al vizicii biliare, afecţiuni inflamatorii ale tractului gastrointestinal şi căilor biliare, peritonită);

- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;

- infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi;

- infecţii ale căilor urinare (inclusiv pielonefrita);

- infecţii sexual transmisibile (inclusiv gonoree);

- plăgi şi combustii infectate;

- inflamaţia membranelor cerebrale, sepsis.

Profilaxia infecţiei postoperatorii.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Ceftriaxon se administrează intramuscular şi intravenos.

Durata tratamentului depinde de caracterul şi severitatea maladiei. Similar altor antibiotice, se recomandă administrarea Ceftriaxon-ului nu mai puţin de 3 zile după normalizarea temperaturii corporale.

Dozele uzuale pentru adulţi şi copii cu vîrstapeste 12 ani constituie 1 -2 g o dată pe zi. Intervalul între administrări este de 24 ore. în cazurile grave sau infecţiile provocate de germeni moderat sensibili, doza nictemerală poate fi crescută până la 4 g.

Pentru sugari şi copii cu vîrsta până la 12 ani doza Ceftriaxon-ului constituie 20-80 mg/kg greutate corporală 1 dată pe zi. La copiii cu greutatea corporală 50 kg şi mai mult se administrează dozele uzuale pentru adulţi.

Copiii cu meningită bacteriană se indică în doza iniţială 100 mg/kg de 2 ori pe zi. Doza nictemerală maximă - 4 g. După izolarea agentului patogen doza nu se micşorează. In gonoreea necomplicată a segmentelor inferioare ale sistemului urogenital se recomandă 250 mg Ceftriaxon în doză unică intramuscular.

In gonoreea complicată a segmentelor inferioare ale sistemului urogenital, gonoreea segmentelor superioare ale sisteului urogenital şi organelorpelviene (pacienţii vor fi trataţi în staţionar), tactica de tratament depinde de caracterul evoluţiei clinice a gonoreei. Astfel, în caz de abces al glandelor parauretrale şi vestibulare mari se va administra terapie antimicrobiană activă faţă de N. gonorrheae în asociere cu metodele de tratament patogenetic, fizioterapeutic şi chirurgical respective. Pentru tratamentul etiologic al gonoreei complicate a sistemului urogenital şi organelor pelviene, Ceftriaxon se administrează câte 1,0 g intramuscular la fiecare 24 ore.

La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale, cu condiţia păstrării funcţiei hepatice intacte şi la pacienţii cu tulburări ale funcţiei hepatice cu funcţie renală intactă nu este necesară reducerea dozei de preparat. în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min.) doza nictemerală de Ceftriaxon nu trebuie să depăşească 2 g.

La dereglarea concomitentă a funcţiilor hepatice şi renale şi la pacienţii hemodializaţi e necesară monitorizarea concentraţiei plaşmatice a ceftriaxonei.

Pentru profilaxia infecţiilor postoperatorii se recomandă administrarea în doză unică 1-2 g Ceftriaxon cu 30-90 min. înainte de operaţie.

Modul de preparare şi administrare a preparatului

Soluţia preparată trebuie utilizată imediat!

Pentru administrarea intramusculară: 0,5g sau 1 g pulbere se dizolvă şi se administrează intramuscular sau intravenos.

Soluţia proaspăt preparată nu trebuie amestecată sau adăugată la soluţii ce conţin alte antibiotice pentru a evita incompatibilitatea.

REACŢII ADVERSE

La administrarea Ceftriaxon s-au observat următoarele reacţii adverse, care dispar de sinestătător sau după sistarea administrării preparatului:

Convenţia MedDRA privindfrecvenţa Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/100)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1 /100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice: frecvente - eozinofilie, leucopenie; mai puţin frecvente - granulocitopenie, anemie hemolitica, trombocitoză, trombocitopenie; foarte rare - agranulocitoză (<500 celule/mkl) (în majoritatea cazurilor apar după 10 zile de la iniţierea tratamentului şi la administrarea dozei sumare 20g şi mai mult).

Investigaţii diagnostice: mai puţin frecvente - creşterea timpului de tromboplastină şi de protrombină; rare - scăderea timpului de protrombină, creşterea activităţii enzimelor hepatice, hiperbilirubinemie, creşterea concentraţiei creatininei serice; foarte rare - dereglări de coagulare sanguină.

Tulburări vasculare: rare - épistaxis.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: mai puţin frecvente - erupţii cutanate, dermatită alergică, prurit, urticarie, edem.

Tulburări ale sistemului imunitar: rare - bolasa serului, reacţii anaflactice şi de tip anafilactic; foarte rare - eritem exsudaliv polimorf (sindromul Stevens-Johnson), necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell)

Tulburări ale sistemului nervos: rare - cefalee, vertij, convulsii.

Tulburări gastrointestinale: frecvente - scaun moale sau diaree, greaţă, vomă, stomatită, glosită, mai puţin frecvente - tulburări ale percepţiei gustative; rare - precipitarea sărurilor de calciu ale ceftriaxonei în vezica biliară cu simptome corespunzătoare, pancreatită, icter; foarte rare - colita pseudomembranoasă. Tulburări respiratorii, toracice şi médiastinale: pneumonie alergică, bronhospasm. Tulburări renale şi ale căilor urinare: rare - oligurie, hématurie; foarte rare - formarea calculilor renali, în special la copiii mai mari de 3 ani, care administrează preparatul în doze nictemerale mari (>80mg/kg) sau dacă doza totală depăşeşte 1 Og, precum şi în prezenţa altor factori de risc (limitarea consumului de lichid, regim de pat). Formarea calculilor renali poate fi asimplomatica sau se manifestă clinic, poate duce la insuficienţă renală şi este reversibilă după întreruperea tratamentului cu Ceftriaxon. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: rare - micoze genitale, vaginita, hipertermie, frisoane, ?(hipertranspiraţie, bufeuri, palpitaţii, ţiile intramusculare fără lidocaină sunt dureroase.

CONTRAINDICAŢII

• Hipersensibilitate la ceftriaxonă (inclusiv la alte cefalosporine, peniciline, carbapeneme).

• Nou-născuţi (cu vârsta <2 8 zile).

• Nou-născuţi cu hiperbilirubinemie.

• Nou-născuţi cărora le este indicată administrarea intravenoasă a soluţiilor ce conţin ioni de Ca2+.

SUPRADOZAJ

Cazuri de supradozare nu au fost semnalate.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Se va administra cu precauţie la nou-născuţi, îndeosebi prematuri, la pacienţi cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, colita ulceroasă, entente sau colită, asociată administrării de remedii antibacteriene. în caz de insuficientă hepatică şi renală acută, de asemenea la pacienţii hemodializaţi, este necesară determinarea sistematică a concentraţiei plaşmatice a preparatului. In caz de tratament îndelungat trebuie monitorizat tabloul sângelui periferic, indicii stării funcţionale a rinichilor şi ficatului. în cazuri rare la examenul ultrasonografic (USG) al vizicii biliare se observă opacităţi (precipitate ale sărurilor de calciu ale ceftriaxonei), care dispar după sistarea administrării preparatului. în cazul dezvoltării simptomelor şi semnelor ce indică la unele posibile afecţiuni ale vizicii biliare se recomandă suspendarea administrării preparatului. La administrarea preparatului sunt descrise cazuri rare de pancreatită, apărută, probabil, în urma obstrucţiei căilor biliare. La majoritatea pacienţilor erau prezenţi factori de risc pentru staza biliară (terapie anterioară cu ceftriaxonă, afecţiuni concomitente severe, alimentare parenterală totală); în asemenea cazuri nu poale fi exclus rolul ceftriaxonei în formarea precipitatelor în căile biliare. Ceftriaxonă nu conţine gruparea N- metiltiotetrazolinică, care provoacă efecte disulfiram-like în caz de consum concomitent de etanol şi predispoziţie la hemoragii, specifice unor cefalosporine. La administrarea preparatului se descriu cazuri rare de modificare a timpului protrombinic.

Pacienţii cu deficit de vitamina K. (dereglarea sintezei, tulburări de alimentare) pot necesita monitorizarea timpului de protrombină şi administrarea vitaminei K (10 mg/săptămână) în caz creştere a timpului protrombinic înainte sau în timpul tratamentului.

Sunt raportate cazuri de reacţii fatale cauzate de depunerea precipitatelor de ceftriaxonă-Ca2* în plămânii şi rinichii nou- născuţilor. Teoretic, există posibilitatea de interacţiune a ceftriaxonei cu poluţiile perfuzabile ce conţin Ca2+ şi în alte grupuri de vârstă. De aceea, ceftriaxonă nu trebuie amestecată cu soluţii ce conţin Ca2' (inclusiv soluţii pentru alimentarea parenterală), de asemenea nu trebuie administrată concomitent, inclusiv prin acces venos separat în locuri diferite.

Intervalul dintre administrarea ceftriaxonei şi soluţiilor care conţin Ca24 nu trebuie să fie mai mic de 48 ore. Datele despre o posibilă interacţiune a ceftriaxonei cu preparatele ce conţin Ca2' administrate perorai lipsesc.

In cazul tratamentului cu ceftriaxonă pot fi obţinute rezultate fals-pozitivc ale testului Coombs, testelor pentru glucozurie (determinarea glucozei în urină ar trebui efectuată numai prin metoda enzimatică).

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Administrarea preparatului în timpul sarcinii, în special în trimestrul I, este posibila doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt (ceftriaxonă traversează bariera placentară).

Dacă este necesară administrarea preparatului la femeile care alăptează, se va administra cu precauţie sporită (ceftriaxonă se elimină cu laptele matern).

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Administrarea preparatului Ceftriaxon în perioada de sarcină, în special I trimestru este posibilă doar în cazurile cînd beneficiul scontat pentru mamă prevalează riscul potenţial pentru făt (ceftriaxonă traversează bariera placentară).

Dacă se impune administrarea preparatului la femeile care alăptează, se va adminisrta cu precauţie sporită (ceftriaxonă se elimină cu laptele matern).

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Soluţia preparată nu se amesteca într-un flacon sau seringă cu alte antibiotice!

La administrarea concomitentă cu diuretice de ansă (de ex. furosemid) nu au fost semnalate dereglări ale funcţiei renale. Ceftriaxon-ul şi aminoglicozidele acţionează sinergie faţă de multe bacterii gram-negative. Asemenea asociere este justificată în cazul infecţiilor grave şi cu pericol letal (de ex-provocate dePseudontonas aeruginosa).

Din cauza posibilei incompatibilităţi nu se admite utilizarea soluţiilor ce conţin ioni de calciu pentru dizolvarea ceftriaxonei, inclusiv soluţia Ringer sau Hartman. Ceftriaxon şi soluţiile ce conţin calciu nu trebuie amestecate sau prescrise pacienţilor concomitent, indiferent de vârstă, inclusiv în caz de utilizare a diferitor sisteme pentru perfuzie.

Antibioticile bacterioslatice reduc efectul bactericid al ceftriaxonei. Antagonism cu cloramfenicol in vitro.

Nu conţine gruparea N-metiltiotetrazol, de aceea la interacţiunea cu etanol nu se dezvoltă reacţii disulfiram-like, specifice unor cefalosporine.

PREZENTARE, AMBALAJ

Pulbere pentru soluţieperfuzabila si injectabilă.

Câte 1,0 g pulbere în flacoane. Câte 1,5 sau 10 flacoane împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton. PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 20 °C.

Anu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani.

Anu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI