Ketanov comp. 10mg N20

KETANOV

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Ketanov

DCI-ul substanţei active

Ketorolacum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: ketorolac trometamol – 10 mg;

excipienţi: celuloză microcristalină, amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, hidroxipropilmetilceluloză, macrogol 400, dioxid de titan, talc.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu inscripţia “KVT” pe una din feţe.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, M01AB15.

PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Ketorolacul este un antiinflamator nesteroidian, ce manifestă acţiune analgezică şi antiinflamatoare. Ketorolacul inhibă activitatea ciclooxigenazei, reduce formarea de precursori ai prostaglandinelor şi tromboxanilor din acidul arahidonic. Nu posedă acţiune sedativă sau anxiolitică. Efectul analgezic maxim se realizează peste 2-3 ore după administrare.

Proprietăţi farmacocinetice

Ketorolacul este absorbit în proporţie de 100% la administrare orală. Administrarea medicamentului în timpul meselor cu mâncare grasă determină scăderea concentraţie plasmatice şi întârzie timpul de realizare a concentraţiei plasmatice cu circa 1 oră. Absorbţia nu este afectată de administrarea concomitentă de antacide.

Volumul aparent de distribuţie constituie circa 13 l. Ketorolacul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99 %.

Ketorolacul este în mare parte metabolizată în ficat. Metaboliţii importanţi sunt glucuronid conjugat şi para-hidroxi ketorolac.

Circa 92 % din doza administrată este eliminată în urină, aproximativ 40 % sub formă de metaboliţi şi 60 % ketorolac nemodificat. Circa 6 % din doză este excretată prin fecale. Un studiu cu doză unică de 10 mg ketorolac a demonstrat că enantiomerul S este eliminat aproximativ de 2 ori mai rapid decât enantiomerul R, ceea ce înseamnă că raportul dintre concentraţiile plasmatice S / R scade cu timpul după fiecare doză. Timpul de înjumătăţire al enantiomerului S al ketorolacului este de circa 2,5 ore, iar al enantiomerului R – 5 ore.

La vârstnici viteza eliminării scade, perioada de înjumătăţire creşte până la 5-7 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală eliminarea ketorolacului este întârziată, perioada de înjumătăţire creşte până la 6-19 ore.

Ketorolacul trece în laptele matern.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul pe termen scurt al durerilor acute de intensitate moderată pană la severă, inclusiv în perioada postoperatorie.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor.

Comprimatele se administrează de preferinţă în timpul sau după luarea mesei.

Tratamentul se va iniţia cu forma parenterală doar în condiţii de spital, urmată de administrarea orală a ketorolacului trometamol.

Durata totală a tratamentului (administrare parenterală urmată de administrare orală) nu trebuie să depăşească 5 zile.

Adulţi

Doza orală recomandată în mod obişnuit este de 10 mg la fiecare 4 sau 6 ore.

Nu se recomandă administrarea unei doze mai mari de 40 mg pe zi.

În cazul în care tratamentul constituie o continuare a tratamentului injectabil:

- pacienţii cu vârsta cuprinsă între 17 şi 64 ani: iniţial se administrează 20 mg, urmată de administrarea a câte 10 mg la interval de 4-6 ore, dar fără a depăşi 40 mg/zi;

- pacienţii cu vârsta mai mare de 65 ani, cu insuficienţă renală sau cu masa corporală mai puţin de 50 kg: iniţial 10 mg, apoi câte 10 mg la interval de 4-6 ore, dar fără a depăşi 40 mg/zi.

Vârstnici

Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastrointestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. La vârstnici se recomandă un interval mai lung între administrări, de 6-8 ore.

Copii şi adolescenţi

Ketanov este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 17 ani, deoarece nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea administrării orale de ketorolac trometamol la această categorie de pacienţi.

REACŢII ADVERSE

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Următoarele reacţii adverse pot apărea la pacienţii care utilizează ketorolac trometamină; frecvenţele evenimentelor adverse nu sunt cunoscute, deoarece acestea sunt raportate în mod voluntar de către un procent necunoscut al populaţiei.

Infecţii şi infestări: meningită aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni autoimune existente, cum ar fi lupus eritematos sistemic, colagenoze mixte), cu simptome cum ar fi rigiditatea gâtului, cefalee, greaţă, vomă, febră sau dezorientare.

Tulburări hematologice şi limfatice: purpură, neutropenie, agranulocitoză, trombocitopenie, anemie aplastică sau hemolitică.

Tulburări ale sistemului imunitar: anafilaxie, reacţii anafilactoide, care pot avea o evoluţie letală, reacţii de hipersensibilitate cum sunt erupţii, bronhospasm, bufeuri, erupţii cutanate, hipotensiune arterială, edem laringian. Acestea pot, de asemenea, să apară la persoanele cu angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronşic şi polipi nazali) în antecedente.

Tulburări gastrointestinale

Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastrointestinală:

- ulcere peptice, ulceraţii, sângerări şi perforaţii gastrointestinale, uneori fatale, mai ales la vârstnici;

- greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, disconfort abdominal, melenă, hematemeză, stomatită, stomatită ulcerativă, eructaţii, flatulenţă, esofagită, ulceraţii gastrointestinale, rectoragii, pancreatită, xerostomie, senzaţie de plenitudine, exacerbarea colitei sau bolii Crohn;

- gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: anorexie, hiperkaliemie, hiponatriemie.

Tulburări psihice : tulburări de gândire, depresie, insomnie, anxietate, nervozitate, reacţii psihotice, vise anormale, halucinaţii, euforie, incapacitate de concentrare, somnolenţă, confuzie, excitabilitate.

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, ameţeli, convulsii, parestezii, hiperkinezie, disgeuzie.

Tulburări oculare: tulburări de vedere, vedere înceţoşată, nevrită optică.

Tulburări acustice şi vestibulare: tinitus, surditate, vertij.

Tulburări cardiace: palpitaţii, bradicardie, insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, hematom, bufeuri calorice, paloare, hemoragia plăgii postoperatorii.

Datele din experienţele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi unele AINS (în special în doze mari) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau atac cerebral). Cu toate că nu s-a demonstrat că ketorolacul măreşte riscul evenimentele trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, sunt insuficiente datele care exclud un astfel de risc pentru ketorolac.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: astm, dispnee, edem pulmonar, epistaxis.

Tulburări hepatobiliare: hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: dermatită exfoliativă, erupţie cutanată maculo-papulară, prurit, urticarie, purpură, angioedem, transpiraţii, dermatite buloase (sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică – foarte rare). Au fost raportate eritem multiform şi fotosensibilitate.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mialgie, tulburări funcţionale.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: insuficienţă renală acută, polakiurie, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, retenţie urinară, oligurie, sindrom uremic hemolitic, durere în flancuri (cu sau fără hematurie, cu sau fără azotemie).

Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: infertilitate la femei.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: sete excesivă, astenie, edem, febră, dureri în piept. Au mai fost raportate stare de rău, fatigabilitate şi creştere în greutate.

Investigaţii diagnostice: timp de sângerare prelungit, creşterea nivelului seric al ureei, creatininei, teste funcţionale hepatice anormale.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la ketorolac trometamol sau la oricare dintre excipienţi.

- Hipersensibilitate demonstrată anterior la alte AINS şi la pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau alţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine induc reacţii alergice de exemplu, astm bronşic, rinite, angiodem sau urticarie (la aceşti pacienţi au fost observate reacţii anafilactice severe ).

- Antecedente de astm bronşic.

- Ulcer peptic activ, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală în antecedente.

- Insuficienţă cardiacă severă şi insuficienţă hepatică.

- Insuficienţă renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 micromol/l) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală din cauza depleţiei de volum sau a deshidratării.

- Ca analgezic profilactic înainte de intervenţia chirurgicală, datorită inhibării agregării plachetare şi este contraindicat intraoperator, din cauza riscului crescut de sângerare.

- Ketorolacul inhibă funcţia trombocitelor şi, prin urmare, este contraindicat la pacienţii cu hemoragii cerebrovasculare suspectate sau confirmate, la pacienţii care au avut operaţii cu un risc ridicat de hemoragie sau hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare cum sunt cei cu diateză hemoragică inclusiv cu tulburări de coagulare.

- Sindrom parţial sau complet de polipi nazali, angioedem sau bronhospasm.

- La pacienţii care primesc acid acetilsalicilic sau alte AINS (inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2), probenecid sau săruri de litiu.

- Combinaţia de ketorolac şi oxpentifilină este contraindicată.

- Tratament concomitent cu anticoagulante, inclusiv warfarină sau doze mici de heparină (2500 – 5000 unităţi/12 ore).

- Tratamentul durerii postoperatorii după by-passul aorto-coronarian (CABG).

- În timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării.

- Copiilor cu vârsta sub 17 ani.

SUPRADOZAJ

Simptome:

Supradoza de ketorolac a fost asociată cu dureri abdominale, greaţă, vărsături, hiperventilaţie, ulcer peptic si/sau gastrită erozivă, disfuncţie renală care s-au remis după întreruperea administrării. Poate apare hemoragie gastrointestinală. Hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, deprimare respiratorie şi comă pot să apară după ingestia de AINS, dar sunt rare. Au mai fost raportate cefalee, dezorientare, durere epigastrică, stare de excitaţie, somnolenţă, ameţeli, tinitus şi sincopă şi cazuri rare de diaree sau de convulsii ocazionale. Au fost raportate reacţii anafilactoide la ingestia de AINS în doze terapeutice şi pot apărea şi în urma unei supradoze.

Tratament

Pacienţilor li se administrează tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu există antidoturi specifice. Dializa nu elimină semnificativ ketorolacul din sânge. Dacă supradozarea este depistată în prima oră poate fi luată în considerare administrarea de cărbune activ şi lavajul gastric. De asemenea, trebuie asigurată o diureză adecvată. Monitorizarea funcţiei hepatice şi a funcţiei renale trebuie de asemenea efectuate şi pacientul trebuie ţinut sub observaţie cel puţin 4 ore după ingestie.

Convulsiile repetate sau prelungite trebuie tratate cu diazepam. În funcţie de starea clinică a pacientului mai pot fi luate şi alte măsuri terapeutice.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Datele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc ridicat de toxicitate severă gastrointestinală, comparativ cu alte AINS, în special atunci când este utilizat în afara indicaţiilor autorizate şi/sau pentru perioade lungi de timp.

Utilizarea de ketorolac concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor.

Ulceraţii gastrointestinale, hemoragii şi perforaţii

Sângerarea, ulceraţia sau perforaţia gastrointestinală, care pot fi letale, au fost raportate la toate antiinflamatoarele nesteroidiene, inclusiv ketorolac, în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome prodromale sau antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a acestor reacţiilor adverse. Riscul apariţiei unui episod de sângerare clinic semnificativă este dependent de doză. Trebuie luată în considerare asocierea cu medicamente protectoare gastrointestinale (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la aceşti pacienţi, şi de asemenea,

pentru pacienţii cărora li se administrează doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creşte riscul de reacţii adverse gastrointestinale. Acest risc de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legat de vârstă este comun tuturor AINS. Comparativ cu populaţia tânără, vârstnicii au un timp de înjumătăţire plasmatică prelungit şi un clearance scăzut al ketorolacului. Este recomandat un interval de dozare mai larg.

AINS trebuie administrate cu precauţie pacienţilor cu boală inflamatorie a colonului (colită ulcerativă, boală Crohn) deoarece aceste boli pot fi exacerbate.

Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum ar fi corticosteroizi orali, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic. Este contraindicată administrarea la pacienţii aflaţi in tratament cu anticoagulante cum ar fi warfarina.

Când apare sângerare sau ulceraţie gastrointestinală la pacienţii cărora li se administrează ketorolac trometamol, tratamentul trebuie întrerupt.

Ca şi la alte AINS incidenţa şi severitatea complicaţiilor gastrointestinale poate creşte cu creşterea dozei şi a duratei de tratament cu ketorolac.

Riscul de hemoragie gastrointestinală gravă este dependentă de doză.

Prezenţa antecedentelor de ulcer peptic creşte posibilitatea de a dezvolta complicaţii grave gastrointestinale în timpul tratamentului cu ketorolac.

Efecte hematologice

Utilizarea ketorolacului la pacienţii cu tulburări de coagulare este contraindicată. Pacienţii care urmează tratament anticoagulant pot prezenta risc crescut de sangerare dacă sunt trataţi concomitent cu ketorolac. Folosirea concomitentă de ketorolac şi heparină în doze mici profilactice (2500-5000 unităţi la 12 ore) şi dextrani nu a fost studiată extensiv şi poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare. Pacienţii aflaţi deja in tratament cu anticoagulante sau heparină nu ar trebui să primească ketorolac. Dacă ketorolacul este administrat la pacienţi cu tratamente care afectează hemostaza, asocierea trebuie făcută cu prudenţă şi pacientul trebuie atent monitorizat. În studii clinice controlate, incidenţa sangerărilor postoperatorii clinic semnificative a fost mai mică de 1%.

Ketorolacul trometamol inhibă agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. La pacienţii cu parametrii de sângerare normali, a crescut timpul de sângerare, dar nu peste valoarea limitelor normale de 2-11 minute. Spre deosebire de efectele prelungite ale acidului acetilsalicilic, funcţia plachetară revine la normal în decurs de 24-48 ore după întreruperea tratamentului cu ketorolac. Se recomandă prudenţă în cazul în care hemostaza este critică, de exemplu, în rezecţie de prostată, amigdalectomie sau intervenţii chirurgicale cosmetice. Hematomul şi alte semne de hemoragie sau epistaxis au fost raportate la administrarea de ketorolac trometamol. Medicii trebuie avertizaţi despre similaritatea farmacologică a ketorolacului cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene care inhibă ciclooxigenaza şi despre riscul de sângerare, mai ales la vârstnici.

Reacţii cutanate

Reacţii cutanate grave, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza toxică epidermică au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea AINS. Apariţia acestor reacţii apar în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor mucoaselor sau la oricare alt semn de hipersensibilitate.

Lupus eritematos diseminat şi colagenoze mixte

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi colagenoze mixte poate exista un risc crescut de meningită aseptică.

Retenţia de sodiu/de lichide în afecţiuni cardiovasculare şi edeme periferice

Retenţia de lichide, hipertensiunea arterială şi edemul periferic au fost observate la unii pacienţi care au luat antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv ketorolac trometamol şi, prin urmare, trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu decompensare cardiacă, hipertensiune arterială sau condiţii similare.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi a anumitor AINS (în special în doze mari) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Deşi tratamentul cu ketorolac nu a demonstrat creşterea incidenţei evenimentelor trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, nu există date suficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketorolac trometamol.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketorolac trometamol numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc in ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Insuficienţă cardiovasculară, renală şi hepatică

Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor care prezintă condiţii ce pot determina scăderea volumului sanguin şi/sau a fluxului sanguin renal, în care prostaglandinele renale au un rol de susţinere în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea de alte AINS şi de ketorolac poate provoca o reducere dependentă de doză, în formarea de prostaglandine renale şi pot precipita decompensarea sau insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc pentru aceste reacţii sunt cei cu hipovolemie cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, pacienţii care administrează diuretice şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu ketorolac sau cu alte AINS, este urmată de obicei de revenirea la starea dinaintea începerii tratamentului. Similar altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, creşterea uremiei, a creatininemiei şi a kaliemiei au fost raportate în cazul administrării de ketorolac trometamol şi pot apărea după administrarea unei doze.

Pacienţii cu insuficienţă renală

Deoarece ketorolacul trometamol şi metaboliţii lui se excretă în principal prin rinichi, pacienţilor cu insuficienţă renală moderată până la severă (creatinină serică > 160 μmol/l) nu trebuie să li se administreze Ketanov. Pacienţilor cu insuficienţă renală mai puţin severă trebuie să li se administreze o doză mai mică de ketorolac şi trebuie să li se monitorizeze funcţia renală.

Utilizarea la pacienţii cu funcţie hepatică afectată

Pacienţii cu funcţie hepatică afectată din cauza cirozei nu prezintă modificări importante clinic ale clearance-ului ketorolacului sau ale timpului de înjumătăţire.

Poate apărea creşterea la limită a unuia sau a mai multor teste ale funcţiei hepatice. Aceste anomalii pot fi tranzitorii, pot rămâne neschimbate sau pot progresa odată cu continuarea tratamentului. În studiile clinice controlate au apărut creşteri semnificative (mai mari de trei ori decât normalul) ale glutamat piruvat transaminazei (GPT/ALAT) serice sau ale glutamat oxaloacetat transaminazei (GOT/ASAT) serice la mai puţin de 1% din pacienţi. Dacă apar semne şi simptome clinice de afectare hepatică, sau dacă apar manifestări sistemice, tratamentul cu ketorolac trometamol trebuie întrerupt.

Reacţii anafilactice (anafilactoide)

Reacţii anafilactice (anafilactoide) (inclusiv, dar nu limitat la anafilaxie, bronhospasm, hiperemia feţei, erupţii cutanate, hipotensiune arterială, edem laringian şi angioedem) pot să apară la pacienţii cu sau fără antecedente de hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, alte antiinflamatoare nesteroidiene sau ketorolac. Acestea pot apărea, de asemenea, şi la persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronchospastică (de exemplu, astm) şi polipi nazali. Reacţiile anafilactoide, cum ar fi anafilaxia, pot avea o evoluţie letală. Prin urmare, ketorolac trometamol nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de astm bronşic şi la pacienţii cu sindrom complet sau parţial de polipi nazali, angioedem şi bronhospasm. Ketorolacul nu se utilizează la pacienţii cu triada aspirinică.

Vârstnici

Este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor din această grupă de vârstă. Este crescut riscul reacţiilor toxice gastrointestinale.

Copii şi adolescenţi

Ketorolacul comprimate nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 17 ani.

Efecte asupra fertilităţii

Utilizarea ketorolacului poate afecta fertilitatea. De aceea, nu este recomandată utilizarea ketorolac de către femeile care vor să rămână însărcinate. Tratamentul cu ketorolac trebuie întrerupt la femeile care au dificultăţi in a rămâne însărcinate sau la femeile care efectuează teste de fertilitate.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Ketorolacul este contraindicat în timpul sarcinii, a travaliului, naşterii sau a alăptării.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Unii pacienţi pot prezenta ameţeli, somnolenţă, vertij, insomnie, fatigabilitate, tulburări ale vederii şi depresie pe durata tratamentului cu ketorolac. Dacă pacienţii prezintă acestea, sau alte efecte adverse similare, ei nu trebuie să conducă vehiculele sau să folosească utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Asocieri contraindicate

Ketorolacul trometamol nu trebuie administrat concomitent cu alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 sau la pacienţi cărora li se administrează acid acetilsalicilic din cauza riscului de reacţii adverse grave.

Ketorolacul trometamol este contraindicat în asociere cu anticoagulante, cum ar fi warfarina, deoarece administrarea concomitentă poate determina o creştere a efectului anticoagulant.

Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează hemostaza, incluzând doze terapeutice de tratament anticoagulant (warfarină), heparină în doze mici profilactice (2500-5000 UI la 12 ore) şi dextrani poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare.

Au fost raportate cazuri de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu în timpul tratamentului cu ketorolac.

Probenecidul nu trebuie administrat concomitent cu ketorolac, din cauza scăderii clearance-ului plasmatic şi a volumului de distribuţie a ketorolac, a creşterii concentraţiilor plasmatice ale ketorolac şi a timpului plasmatic de înjumătăţire.

Antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie utilizate 8-12 zile după administrarea de mifepristonă, deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene pot scădea efectul mifepristonei.

Din cauza unei tendinţe crescute de sângerare, când se administrează concomitent oxpentifilină, această asociere trebuie evitată.

Asocieri care necesită precauţii în utilizare

Similar tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu corticosteroizi sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei din cauza riscului crescut de ulceraţie sau sângerare gastrointestinală.

Se recomandă precauţie când se administrează concomitent cu metotrexat, deoarece unele medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine scad clearance-ul metotrexatului şi astfel îi pot creşte toxicitatea.

Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu ciclosporină sau tacrolimus, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. Riscul de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici), atunci când inhibitori ai ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II sunt combinaţi cu AINS. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici.

Ketorolacul scade răspunsul diuretic la furosemidă cu aproximativ 20%, de aceea se recomandă precauţie la pacienţii cu decompensare cardiacă.

Administrarea concomitentă cu diuretice poate determina scăderea efectului diuretic şi creşterea riscului de nefrotoxicitate al antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Antiinflamatoarele nesteroidiene pot exacerba insuficienţa cardiacă, scădea FFR (fracţia de filtrare glomerulară) şi cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice, când sunt administrate concomitent cu acestea.

S-a dovedit că ketorolac reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente, atunci când este administrat pentru ameliorarea durerii postoperatorii.

Pacienţii cărora li se administrează antiinflamatoare nesteroidiene şi chinolone pot prezenta un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Antiinflamatoarele nesteroidiene administrate concomitent cu zidovudină cresc riscul de toxicitate hematologică.

Au fost raportate cazuri unice de convulsii în timpul utilizării concomitente de ketorolac trometamol şi medicamente antiepileptice (fenitoină, carbamazepină).

La administrarea concomitentă cu psihotropele (fluoxetina, thiothixene, alprazolam) au fost raportate cazuri rare de halucinaţii.

Nu s-a evidenţiat inducerea sau inhibarea enzimelor hepatice de către ketorolac trometamol, enzime capabile să îl metabolizeze pe el sau alte medicamente. De aceea nu se aşteaptă afectarea de către ketorolac a farmacocineticii altor medicamente din cauza mecanismelor de inducţie sau inhibiţie enzimatică.

Ketorolacul trometamol nu modifică legarea de proteinele plasmatice ale digoxinei. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarină, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi tolbutamidă nu alterează legarea ketorolacului de proteine.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 10 mg. Câte 10 comprimate în blister; câte 1 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperaturi sub 25 ºC. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Ranbaxy Laboratories Limited, India

NUMELE ŞI ADRESELE PRODUCĂTORILOR

Ranbaxy Laboratories Limited, India

Industrial Area-3, Dewas – 455 001

SC Terapia SA, România

str. Fabricii, 124, 400632, Cluj Napoca