Azicin-500 comp. film. N3 (Азитромицин)

azicin 250/500

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

azicin 250/500

DCI-ul substanţei active

Azithromycinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţe active: azitromicină dihidrat echivalent cu azitromicină-250 mg sau 500 mg;

excipienţi: amidon de porumb, celuloză microcristalină, etil celuloză, povidonă (K-30), croscarmeloza de sodiu, alcool izopropilic, stearat de magneziu, talc, hipromeloză, dioxid de titan, oxid de fier, Macrogol-6000, oxid galben de fer (E172), diclormetan.

forma farmaceutică

Comprimate filmate

DESCRIEREA medicamentului

Comprimate filmate de culoare albă, rotunde, biconvexe.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antibacterian, J01F A10.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţile farmacodinamice

Azitromicina este un antibiotic din grupul macrolidelor-azalide. Se fixează desubunitatea 50S ribozomală ale microorganismelor sensibile, evită translocarea peptidelor dintr-o parte în alta a ribozomilor, inhibând biosinteza proteinelor bacteriene ARN-dependente. Pentru speciile sensibile, prevalenţa rezistenţei poate varia geografic şi în timp, iar informaţiile locale despre rezistenţă sunt necesare, în special pentru tratarea infecţiilor severe. Această informaţie oferă doar o imagine relativă asupra probabilităţii dacă microorganismele vor fi sensibile la azitromicină sau nu.

Rezistenţa stabilă la Azitromicină nu a fost descrisă pentru Chlamydia trachomatis.

Azitromicina poate să coreleze în raport dintre aria de sub curba concentraţie-timp la concentrația minimă (AUC) pentru anumiţi agenții patogeni (Streptococcus pneumoniae şi Staphylococcus aureus).

Proprietăţile farmacocinetice

Absorbţie:

Biodisponibilitatea azitromicinei după administrarea orală constituie aproximativ 37%, iar concentraţia maximă se realizează timp de 2-3 ore, (Cmax după o doză unică de 500 mg constituie aproximativ 0,4 mg/l).

Distribuţie:

S-au demonstrat valori crescute a concentraţiilor în ţesuturi (de până la 50 ori concentraţia plasmatică maximă) şi o elasticitate de înjumătăţire crescută, determinate de cuplarea redusă a azitromicinei cu proteinele plasmatice. Azitromicina penetrează bine căile respiratorii, organele şi ţesuturile tractului urogenital (în special în prostată), în tegumente şi ţesuturile moi, după o doză unică de 500 mg.

Azitromicina se cumulează în fagocite, unde concentraţia este semnificativ mai înaltă decât în plasmă (concentrația variază de la 50% în 0,05 mg/l pentru 12% în 0,5 mg/l).

Excreţie:

Timpul de înjumătăţire plasmatică constituie de la 2 până la 4 zile.

Aproximativ 12% dintr-o doză de azitromicină, administrată intravenos se excretă nemodificată în urină, pe parcursul unei perioade de 3 zile; majoritatea în primele 24 de ore. Se elimină preponderent cu bila, sub formă nemetabolizată.

Metaboliţii, formati prin N- si O- demetilare, hidroxilare a inelelor desosamin si aglicon şi prin clivarea conjugatului cladinozei sunt in activi din punct de vedere microbiologic.

La persoanele vârstnice (>65 ani) s-au determinat valori ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) uşor mai mari (cu 29%), după 5 zile de tratament, decât la tineri (<45 ani); acest lucru nu este considerat semnificativ clinic, de aceea nu se recomandă ajustarea dozelor la bătrâni.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţa renală

După administrarea orală a unei doze unice de azitromicină de 1 g, Cmax şi ASC0-120 creşte cu 5,1% şi, respectiv cu 4,2% la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu cei cu funcţia renală normală (RFG >80 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală severă, Cmax şi ASC0-120 creşte cu 61% şi, respectiv cu 35%, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală.

Insuficienţa hepatică

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, nu s-au determinat nici o modificare semnificativă în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu pacienţii cu funcţia hepatică normală. La aceşti pacienţi, regăsirea în urină a azitromicinei pare să crească, pentru compensarea scăderii clearance-ului hepatic.

Vârstnici

Farmacocinetica azitromicinei la persoanele vârstnice de sex masculin a fost similară cu cea de la adulţii tineri; cu toate acestea, deşi au fost observate concentraţii maxime mai mari (crescute cu 30-50%) la persoanele de sex feminin în vârstă, nu a avut loc o acumulare semnificativă.

Nou-născuţi, copii mici, copii şi adolescenţi

Farmacocinetica studiată la copii cu vârsta între 4 luni-15 ani, administrate sub formă de capsule, granule sau suspensie. La 10 mg/kg în I-a zi, urmată de 5 mg/kg în ziua 2-5-a, Cmax atinsă este uşor mai mică decât la adulţi cu 224 μg/l la copii cu vârstă de la 6 luni-5 ani după 3 zile de administrare şi de 383 μg/l la cei în vârstă de 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire de 36 h la copii mai mari a fost în limitele estimate pentru adulţi.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul infecţiilor provocate de microorganismele sensibile la azitromicină:

- infecţii ale tractului respirator superior: sinuzite, faringite, amigdalite;

- otită medie acută;

- infecţii ale tractului respirator inferior: bronşită acută şi pneumonie comunitară dobândită, formă uşoară până la moderat severă;

- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;

- uretrite şi cervicite necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis;

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Azitromicina se administrează cu cel putin 1 ora inainte de masa sau cu 2 ore dupa masa.

Adulţi

În uretrite şi cervicite necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, în doză de 1000 mg în doză unică, administrată oral.

Pentru toate celelalte indicaţii doza este de 1500 mg, ce trebuie administrată timp de trei zile consecutiv, 500 mg pe zi. De asemenea, în mod alternativ, aceeaşi doză totală (1500 mg) poate fi administrată pe o elasticitate de 5 zile şi anume 500 mg în prima zi şi apoi 250 mg din ziua a 2-a până în ziua a 5-a.

Pentru tratamentul acestor pacienţi sunt disponibile şi alte forme farmaceutice.

Copii:

Azitromicina în comprimate se va administra numai copiilor cu greutatea mai mare de 45 kg, similar ca la adulţi. Pentru copii cu greutatea sub 45 kg se vor indica altă formă farmaceutică de azithromicină (suspensii).

Pacienţii cu insuficienţă renală:

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderat (RFG 10-80 ml/min) .

Pacienţii cu insuficienţă hepatică:

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.

REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). 

Infecţii şi infestări: 

Frecvente: creşterea uşoară a numărului total de limfocite şi euzinofile; mai puţin frecvente: candidoză, candidoză orală, infecţii vaginale; cu frecvenţă necunoscută: colita pseudomembranoasă.

Tulburari ale sistemului imunitar:

Mai puţin frecvente: angioedem, hipersensibilitate; cu frecvenţă necunoscută: reacţie anafilactică

Tulburări metabolice şi de nutriţie:

Frecvente: anorexie

Tulburări ale sistemului nervos:

Frecvente : vertije, cefalee, parestezie, modificări ale gustului.

Tulburări acustice şi vestibulare:

Frecvente: surditate;mai puţin frecvente: afectarea auzului, tinnitus; rare: vertije.

Tulburări cardiace:

Mai puţin frecvente: palpitaţii; cu frecvenţă necunoscută : există un risc potenţial de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor (Torsades de pointes) la pacienţii cu predispoziţie.

Tulburari vasculare:

Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune.

Tulburări gastro-intestinale:

Foarte frecvente: diaree, dureri abdominale, greaţă, flatulenţă; frecvente: vomă, dispepsie; mai puţin frecvente: gastrită, constipaţie; cu frecvenţă necunoscută: pancreatită, decolorarea limbii.

Tulburări hepatobiliare:

Mai puţin frecvente: hepatită; rare: anomalii ale funcţiei hepatice;cu frecvenţă necunoscută: insuficientă hepatică, hepatită fulminantă, necroză hepatică, icter colestatic.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente: rash, prurit; mai puţin frecvente: sindrom Stevens-Johnson, reacţii de fotosensibilizare, urticarie, cu frecvenţă necunoscută: necroliză epidermică toxică, eritem multiform.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:

Frecvente: artralgia.

Tulburări renale şi ale căilor urinare:

Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrita interstitială.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:

Frecvente: fatigabilitate; mai puţin frecvente: dureri toracice, edem, astenie, stare generală scăzută.

Investigaţii diagnostic:

Frecvente: scăderea bicarbonatului sangvin; mai puţin frecvente: anomalii ale potasiului seric.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, alte antibiotice din grupul macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţi.

SUPRADOZAJ

Simptomele, care au apărut după administrarea unor doze mai mari decât cele recomandate au fost echivalente cu reacţiile adverse observate la dozele uzuale.

Simptome: pierdere reversibilă a auzului, greaţă, vomă şi diaree grave.

Tratament: lavajul gastric şi măsurile generale de susţinere.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Similar eritromicinei şi altor antibiotice macrolidice, reacţiile alergice grave sunt raportate rar şi acestea includ edemul angioneurotic şi anafilaxia (foarte rar letale). Unele dintre aceste reacţii au dus la recidive, pentru care a fost necesară o elasticitate mai lungă de monitorizare şi tratament.

La pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative, se recomanda administrarea azitromicinei cu precauţie, ficatul fiind principala cale de eliminare a azitromicinei. Au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă ce poate duce la insuficienţă hepatică ce poate pune viaţa în pericol, pe perioada tratamentului cu azitromicină. Se necesită realizarea testelor şi investigaţiilor funcţiei hepatice la apariţia semnelor şi simptoamelor disfuncţiei hepatice ca: astenia, cu debut brusc, asociată cu icter, urină de culoare închisă, cu tendinţă la sângerare sau encefalopatie hepatică.

Pacienţii ce administrează derivaţi de ergot, ergotismul a fost determinat după administrarea concomitentă cu antibiotice macrolide. Nu sunt date în ceea ce priveşte posibilitatea unei interacţiuni între derivaţii de ergot şi azitromicină. Din cauza posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu nu se vor administra concomitent.

Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT. În tratamentul cu alte macrolide s-a observat riscul dezvoltării aritmiilor cardiace, cum este torsada vârfurilor (torsades de pointes). Nu poate fi exclus un efect similar pentru azitromicină la pacienţii cu risc crescut de prelungire a repolarizării cardiace . Ca urmare, azitromicina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT, cum sunt:

- Cu prelungire congenitală sau documentată a intervalului QT.

- Tratamentul curent cu alte substanţe active cunoscute ce prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele de clasa IA si III, cisaprida şi terfenadina.

- Cu tulburări electrolitice, în special în cazurile cu hipopotasemie şi hipomagneziemie.

- Cu bradicardie, şi aritmie cardiaca sau insuficienţă cardiacă severă relevantă clinic.

Diareea asociată cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportată după administrarea aproape a tuturor agenţilor antibacterieni, inclusiv azitromicina, şi poate evolua în gravitate de la diaree uşoară la colita fatală. Tratamentul cu preparate antibacteriene alterează flora normală a colonului ducând la supradezvoltarea C. difficile.

C. difficile produce toxinele A si B care contribuie la dezvoltarea DACD. Hipertoxina produsă de tulpinile de C. difficile determină creşterea morbidităţii şi mortalităţii, pentru că aceste infecţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita colectomie. DACD trebuie avută în vedere la toţi pacienţii ce prezintă diaree după administrarea antibioticelor. O anamneză minuţioasă este necesară atunci când DACD a fost raportată la mai mult de 2 luni după administrarea preparatelor antibacteriene.

Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declanşarea unui sindrom de miastenie au fost raportate la pacienţii trataţi cu azitromicină.

Nu a fost stabilită siguranţa si eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul MAC (Mycobacterium avium complex) la copii.

Înaintea indicării preparatului se vor atenţiona următoarele atenţionări şi precauţii:

- Azitromicina comprimate nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe, la atingerea rapidă a unei concentraţii plasmatice mari de antibiotic.

- În zonele cu o incidenţă mare a rezistenţei la eritromicina A, este deosebit de importantă luarea în considerare a evoluţiei tipului de sensibilitate la azitromicină şi la alte antibiotice.

- Similar altor macrolide, au fost raportate rate mari de rezistenţă a Streptococcus pneumoniae ( >30%). Acest lucru trebuie luat în considerare la tratarea infecţiilor determinate de Streptococcus pneumoniae.

- Azitromicina nu este un medicament de primă elecţie pentru tratamentul amigdalitelor şi faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes.

- Azitromicina nu este medicamentul de elecţie pentru tratamentul sinuzitei şi a otitei acute medii.

- Azitromicina nu este indicată pentru tratamentul plăgilor cu arsuri infectate.

- În cazul bolilor cu transmitere sexuală trebuie exclusă o infecţie concomitentă cu T. palidum.

- Azitromicina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări neurologice sau psihice.

- Similar administrării altor antibiotice, se recomandă monitorizarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

- Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG<10 ml/min), deoarece expunerea sistemică poate fi crescută.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Nu există studii adecvate şi controlate la femeile gravide. Azitromicina traversează bariera feto-placentară. Prin urmare, azitromicina nu se va administra în timpul sarcinii, numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Azitromicina se excretă în laptele matern. Se va întrerupe alăptarea în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre altele, diareea, infecţiile fungice ale mucoaselor, precum şi sensibilizarea sunt posibile la sugarul alăptat natural. Se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului şi timp de 2 zile după sistarea lui. Alăptarea poate fi reluată ulterior.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Azitromicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, alte tipuri de interacţiuni

Antiacide: administrarea concomitentă a antiacidelor şi azitromicinei scade concentraţia plasmatică maximă a azitromicinei, dar biodisponibilitatea totală nu este afectată, deşi au fost reduse concentrațiile plasmatice aproximativ 25 %. Azitromicina se administrează cu cel putin 1 ora inainte de masa sau cu 2 ore dupa masa.

Fluconazol: Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu afectează farmococinetica unei singure doze de 800 mg de fluconazol. Expunerea totală şi timpul de înjumătăţire ale azitromicinei nu au fost afectate după administrarea concomitentă de fluconazol, cu toate că s-a observat o scădere nesemnificativă clinic a Cmax (18%) a azitromicinei.

Nelfinavir: administrarea concomitentã a unei doze de 1200 mg azitromicinã si nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi), la starea de echilibru determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Deşi nu se recomandă ajustarea dozei de azitromicină la administrarea concomitentă cu nelfinavirul, se justifică monitorizarea apariţiei reacţiilor adverse cunoscute ale azitromicinei.

Rifabutina: Administrarea concomitentã a rifabutinei cu azitromicina nu afecteazã concentraţia plasmaticã a ambelor preparate. S-a raportat, la pacientii ce au administrat tratament concomitent cu azitromicinã şi rifabutină duce la dezvoltarea neutropeniei. Cu toate cã neutropenia a fost raportatã, o relaţie cauzalã în tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilit.

Terfenadina: În studiile farmacocinetice efectuate nu s-au observat efecte semnificative ale azitromicinei asupra farmacocineticii terfenadinei. S-a raportat un număr mic de cazuri unde existã riscul pentru astfel de interactiuni, dar fãrã date.

Cimetidina: În urma studiului farmacocinetic a investigării efectelor unei singure doze de cimetidină administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s-a observat nici o modificare a farmacocineticii azitromicinei.

Efectele azitromicinei asupra altor medicamente:

Derivaţii de ergot: Datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina si derivaţii de ergot nu se administrează concomitent.

Digoxina: Este cunoscut faptul că unele antibiotice macrolide ce limitează metabolizarea digoxinei în intestin. La pacienţii ce administrează concomitent azitromicina şi digoxina, trebuie să se aibă în vedere potenţialele concentraţii crescute de digoxină şi care necesită o monitorizare.

Anticoagulante orale de tip cumarinic: Într-un studiu farmacocinetic de interacţiune, azitromicina nu afectează efectul anticoagulant a unei doze unice de 15 mg de warfarină administrată la voluntari sănătoşi. În perioada post-marketing s-au primit rapoarte de creşterea efectului anticoagulant după administrarea concomitentă de azitromicină şi de anticoagulante orale de tip cumarinic. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea frecventă a timpului de protrombină atunci când azitromicina este administrată la pacienţi ce primesc concomitent anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporina: Într-un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoşi la care s-au administrat oral 500 mg/zi de azitromicină pentru 3 zile şi o singură doză orală de 10 mg/kg de ciclosporină, s-a observat creşterea concentraţiei plasmatice maxime de ciclosporină si AUC0-5 semnificativ crescută, această administrare concomitentă se va efectua cu precauţie. La administrarea concomitentă a acestor preparate se recomandă monitorizarea concentraţiilor de ciclosporină şi ajustarea necesară a dozelor.

Teofilina: Nu s-a observat nici o interacţiune farmacocinetică relevantă clinic, la administrarea concomitentă de azitromicină şi teofilină.

Trimetoprim/sulfametoxazol: Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol DS (160 mg/800 mg) timp de 7 zile cu 1200 mg de azitromicină în ziua 7 nu a avut vre-un efect relevant asupra concentraţiilor maxime, a expunerii totale sau a excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile serice ale azitromicinei au fost similare altor studii.

Zidovudina: 1000 mg în dozã unicã sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicinã au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excretiei urinare a zidovudinei sau a metabolitilor săi glucuronoconjugati. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentratiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificatia clinicã a acestor date este incertă.

Spre deosebire de majoritatea macrolidelor, azitromicina nu se leagă de citocromului P 450, astfel încât nu au fost observate. interacţiuni semnificative cu aceste medicamente.

Astemizol, alfentanil: nu sunt date cunoscute de interacţiuni cu astemizol sau alfentanil. Se recomandă prudenţă la administrarea acestor medicamente împreună cu azitromicina, datorită creşterii efectului acestor medicamente la administrarea concomitentă cu eritromicina (antibiotic macrolidic).

Atorvastatin: Administrarea concomitentă a atorvastatinei (10 mg/zi) şi azitromicinei (500 mg/zi) nu afectează concentraţia plasmatică a atorvastatinului (inhibarea HMG CoA-reductazei).

Carbamazepina: nu s-a observat nici-un efect semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau a metaboliţilor ei activi , la pacienţii ce au administrat concomitent azitromicină.

Cisaprida:Cisaprida este metabolizatăînficat prin intermediul enzimei CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT, aritmii ventriculare şi torsada vârfurilor.

Cetirizina: la administrarea preparatului timp de 5 zile concomitant cu 20 mg de cetirizină, nu s-a observat nici-o interacţiune farmacocinetică şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozina (Dideoxinozina): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de azitromicina cu 400 mg/zi de didanozină, la pacienţii HIV-pozitiv nu a dus la afectarea stării de echilibru farmacocinetic a didanozinei comparată cu placebo.

Efavirenz: Administrarea concomitentă a 600 mg azitromicină în doză unică şi 400 mg efavirenz zilnic timp de 7 zile, nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice cu relevanţă clinică.

Indinavir: Administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină în doză unică şi 800 mg indinavir de 3 ori pe zi timp de 5 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic a farmacocineticii indinavir.

Metilprednisolon: azitromicina nu a avut nici-un efect asupra farmacocineticii metilprednisolonului.

Midazolam: la administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină timp de 3 zile, nu a determinat un efect semnificativ clinic a farmacocineticii si farmacodinamicii a 15 mg midazolam în doză unică.

Sildenafil: nu s-a observat nici-un efect al azitromicinei (500 mg zilnic pentru 3 zile) asupra AUC şi Cmax a sildenafilului sau a principalilor metaboliţi circulanţi.

Triazolam: la administrarea concomitentă a 500 mg azitromicină în I-a zi şi 250 mg în ziua 2-a cu 0,125 mg triazolam în ziua 2-a n-a avut vre-un efect relevant asupra farmacocineticii triazolamului comparativ cu triazolam şi placebo.

PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 250 mg sau 500 mg.

Comprimate filmate 250 mg

Câte 6 comprimate în blister, câte 1 blister în cutie de carton, împreună cu instrucţiunea pentru administrare.

Comprimate filmate 500 mg

Câte 3 comprimate în blister, câte 1 blister în cutie de carton, împreună cu instrucţiunea pentru administrare.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 15-25°C.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani

A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Gracure Pharmaceuticals Ltd. ,

E-1105, Industrial Area, Phase-III, Bhiwadi (Raj. ), India.