Lipromak-LF comp. film.10 mg N10x3

Cod produs: 47589
Divizarea: 30
Doza concentratia: 10
Forma: comp. film.
Producator: Lekfarm SRL
Tara: Belorusia

LIPROMAK-LF

comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ

Lipromak-LF
DCI-ul substanţei active

Atorvastatinum
COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:

atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg; excipienţi: carbonat de calciu, crospovidonă, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, celuloză microcristalină, Opadry II roz (talc, polietilenglicol, dioxid de titan (E171), alcool polivinilic, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roşu (E172), oxid de fier negru (E172).
FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare roz, biconvexe.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС

Medicamente hipolipidemiante. Inhibitori ai HMG-CoA reductazei, C10AA05.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Atorvastatina este un inhibitor selectiv şi competitiv al HMG-CoA-reductazei, enzimă cu rol de reglare a vitezei transformării HMG-CoA în mevalonat-precursor al sterolilor (inclusiv al colesterolului). Atorvastatina duce la reducerea concentraţiei totale de colesterol, a lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL) şi a polipoproteinei B (ApoB) la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă şi heterozigotă, hipercolesterolemie non-ereditară, dislipidemii mixte. Totodată, atorvastatina scade concentraţia lipoproteinelor de densitate foarte joasă (VLDL) şi a trigliceridelor (TG), măește puţin concentraţia colesterolului lipoproteinelor de densitate înaltă (HDL). Prin inhibarea HMG-CoA-reductazei, atorvastatina scade nivelul lipoproteinelor plasmatice şi colesterolului, micşorează sinteza colesterolului în ficat şi măreşte numărul receptorilor LDL pe suprafaţa hepatocitelor, fapt însoţit de creşterea captării şi catabolismului LDL. Atorvastatina micşorează sinteza LDL şi determină o creştere evidenţiată şi prelungită a activi tăţii receptorilor LDL. La administrarea Lipromak-LF în cazul hipercolesterolemiei homozigote familiale ce nu se supune terapiei hipolipidemiante standarde, are loc o scădere considerabilă a nivelului LDL.
Locul primar al acţiunii atorvastatinei este ficatul, organul cu rol primordial în sinteza colesterolului şi clearance-ului LDL. Reducerea nivelului LDL-colesterolului este în strînsă corelaţie cu doza şi concentraţia atorvastatinei în organism. Atorvastatina în doze de 10-80 mg, scade concentraţia colesterolului total (cu 3046%), LDL-colesterolului (cu 41-61%), apolipoproteinei-B (cu 34-50%) şi a trigliceridelor (cu 14-33%). Acest rezultat se menţine constant la pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, hipercolesterolemie dobîndită şi forma mixtă de hiperlipidemie, inclusiv la pacienţii cu diabet zaharat insulino-independent. La pacienţii cu hipertrigliceridemie izolată, atorvastatina scade nivelul colesterolului total, LDL- şi VLDL-colesterolului, apolipoproteinei B şi trigliceridelor, ridică puţin nivelul HDL-colesterolului. La pacienţii cu disbetalipoproteinemie, atorvastatina reduce concentraţia colesterolului lipoproteinelor de densitate medie. La pacienţii cu hiperlipoproteinemie de tipul IIa şi IIb (conform clasificării Fredrickson), creşterea în mediu a nivelului HDL-colesterolului (densitate înaltă) la administrarea de atorvastatină în doze de 10-80 mg, este de 5,1-8,7%, indiferent de doză. Totodată s-a observat o scădere, în dependenţă de doza administrată, a raportului colesterolul total/HDL-colesterol şi LDL-colesterol/HDL-colesterol. Utilizarea atorvastatinei reduce riscul dezvoltării bolii ischemice şi scade rata mortalităţii printre bolnavii de infarct miocardic fără unda Q şi stenocardie instabilă (indiferent de sex şi vîrstă), direct proporţional nivelului LDL-colesterolului. Hipercolesterolemia familială heterozigotă în pediatrie. Atorvastatina în doze de 10-20 mg administrată 1 dată pe zi, a dus la o scădere considerabilă a concentraţiei colesterolului total, LDL-colesterolului, trigliceridelor şi apolipoproteinei B plasmatice, la copii de sex masculin şi feminin cu vîrsta între 10 şi 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă sau forma severă a hipercolesterolemiei. Siguranţa şi eficacitatea utilizării dozelor mai mari de 20 mg la copii nu a fost studiată. La fel nu sunt date despre influenţa duratei terapiei cu atorvastatină în copilărie, asupra scăderii incidenţei bolii cît şi a mortalităţii la maturitate.
Proprietăţi farmacocinetice

Dupa administrarea orală, atorvastatina este absorbită rapid, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în decurs de 1-2 ore. Biodisponibilitatea relativă a atorvastatinei este de 95-99%, biodisponibilitatea absolută 12-14%, biodisponibilitatea sistemică (asigură inhibarea HMG-CoA reductazei) - aprox 30%. Biodisponibilitatea sistemica redusă, este atribuită clearance-ului pre-sistemic în mucoasa tractului gastrointestinal şi/sau metabolizării la nivelul primului pasaj hepatic. Absorbţia şi concentraţia preparatului în plasmă cresc proporţional dozei administrate. La administrarea preparatului cu alimentele, absorbţia atorvastatinei scade (concentraţia maximală şi aria de sub curbă-se micşorează cu aproximativ 25 şi 9%, respectiv). Micşorarea concentraţiei LDL-colesterolului nu depinde de modul de administrare-pe nemîncate sau nu. Concentraţia plasmatică (concentraţia plasmatică maximală şi mărimea ariei de sub curbă-cu 30 %) de atorvastatină scade dacă preparatul s-a administrat seara, faţă de administrarea aceleaşi doze în orele matinale. Scăderea nivelului LDL-colesterolului nu depinde de timpul administrării preparatului. Mai mult de 98% din doza administrată se leagă de proteinele plasmatice. Coeficientul raportului eritrocite/plasmă este de 0,25, ceea ce denotă o pătrundere slabă a preparatului în eritrocite. Atorvastatina este metabolizată pînă la derivaţi orto/parahidroxilaţi şi diferiţi produşi beta-oxidaţi. Aproximativ 70% din efectul inhibitor al preparatului asupra HMG-CoAreductazei este asigurat de acţiunea metaboliţilor circulanţi. S-a constatat că atorvastatina este şi un inhibitor slab al citocromului P450 3A4. Atorvastatina şi metaboliţii săi sunt eliminaţi preponderent pe cale biliară, imediat după metabolizarea hepatică şi/sau extrahepatică. Totodată, preparatul nu este supus unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul de îmjumătăţire mediu a atorvastatinei este de aproximativ 14 ore, dar perioada acţiunii inhibitorii asupra HMG-CoA reductazei datorată metaboliţilor circulanţi este de 20-30 ore. Mai puţin de 20% din doza administrată pe cale orală se elimină cu urina. La pacienţii sănătoşi cu vîrsta mai mare de 65 ani, concentraţia plasmatică a atorvastatinei este mai mare ca la persoane tinere (cu aproximativ 40% pentru Cmax şi 30% pentru ASC). Nu s-a depistat vreo diferenţă în eficacitatea tratamentului la persoanele în vîrstă faţă de alte grupe de vîrstă. Concentraţia plasmatică a atorvastatinei la femei, se deosebeşte de cea la bărbaţi (Cmax este cu 20% mai mare, iar ASC cu 10% mai mică), deşi nu sunt date clinice veridice referitor la diferenţa dintre acţiunea atorvastatinei asupra nivelului lipidelor la bărbaţi şi femei. Concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi influenţa asupra nivelului de lipide nu este influenţată de prezenţa afecţiunilor renale, astfel nu există necesitatea corectării dozei la pacienţii bolnavi de insuficienţă renală. Studiile efectuate nu au cuprins pacienţii cu fază terminală a insuficienţei renale; posibil, clearance-ul atorvastatinei nu este influenţat semnificativ de dializă, deoarece preparatul se leagă aproape complet de proteinele plasmatice. La bolnavii de ciroză hepatică de etiologie alcoolică, concentraţia plasmatică a atorvastatinei creşte considerabil (Cmax-de aproximativ 16 ori, ASC-de 11 ori).
INDICAŢII TERAPEUTICE

- Hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi neereditară), hiperlipidemie combinată (după clasificarea Fredrickson de tip IIa şi IIb), nivelul ridicat al trigliceridelor plasmatice (tip IV), disbetalipoproteinemie (tip III), în cazuri în care dieta nu asigură efectul scontat; hipercolesterolemie homozigotă familială, în cazuri în care dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu asigură efectul aşteptat.
- Profilaxia secundară cu scop de reducere a riscului de boală ischemică a cordului/ateroscleroză şi riscul dezvoltării infarctului miocardic, stenocardiei, ictusului.
- Copii cu vîrsta 10-17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială-ca remediu adjuvant la dietă, pentru scăderea nivelului de colesterol, LDL-colesterolului şi Apo B.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Înainte de a începe tratamentul cu Lipromak-LF, este necesară o diagnosticare a nivelului de colesterol în sînge, ţinîndu-se cont de dieta cuvenită. Se indică exerciţii fizice şi măsuri ce duc la scăderea masei corporale, tratamentul afecţiunilor de bază. Pe parcursul întregii perioade de tratament, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard. Preparatul se indică în doze de 10-80 mg 1 dată pe zi, indiferent de ora administrării, ţinîndu-se cont de administrarea comprimatelor - preponderent în aceeaşi parte a zilei, indiferent de mese. Dozele iniţiale şi de susţinere pot fi ajustate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL - colesterolului, obiectivului şi eficacităţii terapiei. După 2-4 săptămîni de la începutul tratamentului cu Lipromak-LF, este necesară efectuarea lipidogramei şi ajustarea corespunzătoare a dozelor.
Hipercolesterolemie primară şi hiperlipidemie combinată (mixtă)

În majoritatea cazurilor, este suficientă o doză de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămîni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămîni. Modificările pozitive sunt menţinute prin administrarea de lungă durată a preparatului.
Hipercolesterolemie familială homozigotă.

Preparatul se indică în doze de 10-80 mg atorvastatină o dată pe zi, la orice oră, indiferent de mese. Doza iniţială şi doza de susţinere sunt stabilite individual. La majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie familială homozigotă rezultatul pozitiv este obţinut prin administrarea dozei de 80 mg atorvastatină pe zi.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă în practica pediatrică (copii 10-17 ani)

Tratamentul trebuie iniţiat cu Lipromak-LF în doză de 10 mg pe zi/ zilnic, maximum 20 mg o dată pe zi (dozele mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acestă categorie de vîrstă). Dozele se stabilesc individual în funcţie de scopul terapiei, şi pot fi ajustate la interval de 4 săptămîni şi mai mult.
Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi nici scăderea LDL-colesterolului plasmatic, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţii vîrstnici

Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vîrsta mai mare de 60 de ani, care utilizează dozele recomandate, este similară cu cea întîlnită la alte grupe de vîrstă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări hepatice

Lipromak-LF se administrează cu precauţie la pacienţii cu dereglări hepatice, din cauza eliminării lente din organism. Este recomandată monitorizarea indicilor clinici şi de laborator şi, odată cu depistarea unor modificări patologice, dozele trebuie micşorate sau tratamentul întrerupt.
Dacă se administrează concomitent Lipromak-LF şi inhibitorii CYP3A4, atunci este necesar:

- tratamentul trebuie iniţiat cu o doză minimă (10 mg), controlul obligator al lipidelor plasmatice pînă la ajustarea treptată a dozei.
- este admisă o pauză în administrarea de Lipromak-LF, dacă se administreză inhibitori CYP3A4 într-o cură de tratament de scurtă durată (de exemplu, administrarea de scurtă durată a preparatelor antibacterine cum ar fi claritromicina).
Recomandări la administrarea dozelor maxime de Lipromak-LF concomitent cu:

- ciclosporina-doza maximă nu trebuie să depăşească 10 mg;
- claritromicina-doza maximă nu trebuie să depăşească 20 mg;
- itraconazol-doza maximă nu trebuie să depăşească 40 mg.
REACŢII ADVERSE

În continuare, frecvenţa reacţiilor adverse a fost determinată utilizînd următoarea clasificare: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: anemie, limfoadenopatie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: urticarie, prurit, erupţie cutanată, reacţii anafilactice, erupţii cutanate buloase, eritem polimorf exudativ, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell), eritem exsudativ malign (sindrom Stevens-Johnson).
Tulburări endocrine: hipoglicemie, hiperglicemie, mărirea nivelului seric de creatinfosfokinază, diabet zaharat (frecvenţa dezvoltării depinde de prezenţa/absenţa factorilor de risc: glicemia a jeun ≥5,6, indicele de masă corporală >30 kg/m2, creşterea concentraţiei trigliceridelor, hipertensiune arterială în anamneză).
Tulburări ale sistemului nervos: dereglări de somn, insomnie, coşmaruri, somnolenţă, vertij, depresie, amnezie, sindrom astenic, parestezii, neuropatii periferice, hipestezie, dispariţia senzaţiilor gustative.
Tulburări oculare: ambliopie, uscăciunea conjunctivei, dereglări de acomodare, hemoragii oculare, glaucom.
Tulburări acustice şi vestibulare: tinitus, surditate, parosmie.
Tulburări cardiace: dureri toracice, aritmie, stenocardie, palpitaţii.
Tulburări vasculare: vasodilataţie, migrenă, hipotensiune posturală, creşterea tensiunii arteriale, flebită, hemoragie cerebrală recidivantă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: bronşită, rinită, pneumonie, dispnee, astm, epistaxis. Cazuri rare de boală pulmonară interstiţială, în special în timpul utilizării prelungite.
Tulburări gastrointestinale: vomă, anorexie, dureri abdominale, dispepsie, greaţă, vomă, scăderea apetitului, meteorism, constipaţie, diaree, hepatită, pancreatită, icter colestatic.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: alopecie, xerodermie, transpiraţie excesivă, exemă, seboree, echimoze, peteşii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: dureri lombare, convulsii musculare, miozită, miopatie, artralgie, rabdomioliză.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: infecţii urogenitale, edeme periferice, dizurie (inclusiv polachiurie, nicturie, enurezis sau reţinerea eliminării urinei, senzaţii imperative de a urina), nefrită, hematurie, menoragii, nefro-urolitiază, epidimită, scăderea libidoului, impotenţă, dereglarea ejaculării.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: creşterea masei corporale, hipertermie, , dereglări de memorie, dereglări sexuale, depresii, maladii pulmonare interstiţiale.
CONTRAINDICAŢII

Lipromak-LF este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, maladii hepatice active, creşterea transaminazelor plasmatice de geneză necunoscută (mai mult de 3 ori decît nivelul superior normaei). Este contraindicat la gravide şi mamelor care alăptează, femeilor de vîrstă reproductivă care nu utilizează metode de contracepţie adecvate. Preparatul poate fi administrat la femeile de vîrstă reproductivă doar în cazul în care probabilitatea de a rămîne însărcinată este mică, iar pacienta este atenţionată despre riscul asupra fătului. La copii cu vîrsta sub 18 ani siguranţa şi eficacitatea preparatului nu a fost studiată. Se administrează cu precauţie la pacienţii cu alcoolism şi/sau afecţiuni hepatice (în anamneză).
SUPRADOZAJ

Tratament: la necesitate terapie simptomatică, cu menţinerea a funcţiilor vitale (lavaj gastric, administrare de cărbune activat şi laxative). La dezvoltarea miopatiei cu rabdomioliză şi insuficienţă hepatică mixtă, administrarea preparatului se va stopa imediat. Este indicată administrarea diureticelor şi soluţiei de hidrocarbonat de sodiu. Rabdomioliza poate duce la hiperkaliemie, care poate fi înlăturată prin administrarea intravenoasă a clorurei de calciu sau gluconatului de calciu, perfuzie cu soluţie de glucoză şi insulină, hemodializă. Nu există antidot specific. Din cauza legării de proteinele plasmatice, hemodializa este puţin efectivă.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Ca şi în cazul utilizării altor remedii hipolipidemiante din aceeaşi clasă, tratamentul cu Lipromak-LF este însoţit de o creştere moderată (de 3 ori mai mare faţă de normă) a activi tăţii plasmatice a transaminazelor hepatice. Este necesară monitorizarea indiciilor funcţiei hepatice pînă la utilizarea preparatului, după 6 şi 12 săptămîni de utilizare, pe tot parcursul perioadei de tratament sau în caz de mărire a dozei. Funcţia hepatică trebuie monitorizată pentru depistarea apariţiei semnelor clinice de afectare hepatică. În cazul creşterii nivelului transaminazelor hepatice, urmărirea acţivităţii lor este necesară pînă la revenirea indiciilor la normă. Odată cu creşterea activi tăţii asparagintransaminazei (AST) sau alanin-transaminazei (ALT), mai mult de 3 ori faţă de normă şi menţinerea la acest nivel, se recomandă micşorarea dozei sau întreruperea tratamentului cu atorvastatină. Pacienţii ce au administrat atorvastatină au acuzat mialgii. Diagnoza miopatiei, poate fi atribuită bolnavilor cu mialgii răspîndite, dureri sau slăbiciuni musculare şi/sau creşterea evidenţiată a activi tăţii creatinfosfokinazei (CFK). Terapia cu Lipromak-LF trebuie întreruptă odată cu creşterea considerabilă a activi tăţii CFK sau în cazul unei posibile miopatii. Posibilitatea dezvoltării miopatiei poate creşte la utilizarea concomitentă cu ciclosporinei, derivaţilor de acid fibrinic, eritromicinei, acidului nicotinic antimicoticelor azolice. Astfel, la administrarea Lipromak-LF în combinaţie cu fibraţi, eritromicină, imunosupresante, antifungice azolice sau acidul nicotinic trebuie evaluate cu atenţie beneficiile şi riscurile potenţiale ale tratamentului şi monitorizarea cu regularitate a pacienţilor cu scopul de a detecta durerea sau slăbiciunea la nivelul muşchilor, mai ales în primele luni de tratament în perioadele de mărire a dozelor oricărui medicament. În astfel de situaţii, este recomandată determinarea periodică a CFK. Atorvastatina poate determina o creştere a CPK. La administrarea atorvastatinei, ca şi alte medicamente din această clasă, sunt descrise cazuri rare de rabdomioliza cu insuficienţă renală acută din cauza mioglobinuriei. Terapia cu Lipromak-LF trebuie suspendată sau anulată complet la apariţia simptomelor unei posibile miopatii sau prezenţa factorilor de risc de dezvoltare a insuficienţei renale pe fundal de rabdomioliză (de exemplu, infecţii acute severe, hipotensiune arterială, intervenţii chirurgicale majore, traumatisme, tulburări metabolice, endocrine, electrolitice şi convulsii necontrolate). La administrarea a 80 mg de atorvastatină, există riscul unei hemoragii cerebrale repetate în comparaţie cu administrarea de placebo. În caz de dureri inexplicabile sau slăbiciune la nivelul muşchilor, mai ales dacă sunt însoţite de stare de rău generală sau febră este necesară adresarea de urgentă la medic.
Maladiile pulmonare interstiţiale

Au fost raportate cazuri de dezvoltare a astfel de maladii, odată cu administrarea statinelor, îndeosebi la administrarea de lungă durată. Odată cu apariţia simptomelor maladiilor pulmonare interstiţiale, aşa ca: tulburări de respiraţie, dispnee, tuse neproductivă, înrăutăţirea stării generale (slăbiciune, scădere în greutate, febră), terapia cu statine trebuie întreruptă.
Diabetul zaharat

Conform unor date, utilizarea statinelor duce la creşterea nivelului de glucoză în sînge, fapt ce necesită un tratament medicamentos adecvat. Totodată, acţiunea benefică pe care o exercită statinele în scăderea incidenţei bolilor cardiovasculare, depăşeşte posibilul risc de dezvoltare a diabetului, astfel nu este indicată întreruperea tratamentului cu această clasă de medicamente. Există motive pentru monitorizarea periodică a glicemiei la pacienţii din grupa de risc ce administrează statine (glucoza pe nemîncate 5,6-6,9 mmol/l, indicele masei corporale >30 kg/m2, mărirea nivelului de trigliceride sau hipertensiune).
Administrarea in sarcină şi perioada de alăptare

Lipromak-LF este contraindicat în sarcină.

Femeile de vîrstă reproductivă pe toată durata tratamentului trebuie să utilizeze metode adecvate de contracepţie. LipromakLF poate fi administrat la femeile de vîrstă reproductivă doar în cazul în care posibilitatea de a rămîne însărcinată este foarte mică şi pacienta este informată despre riscul posibil asupra fătului pe parcursul perioadei de tratament.
Lipromak-LF este contraindicat pe parcursul perioadei de alăptare.

Nu există date despre eliminarea Lipromak-LF prin laptele matern. Avînd în vedere potenţialul risc al reacţiilor adverse la sugari, femeile ce administrează preparatul, trebuie să întrerupă alăptarea.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu există date.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ŞI ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Riscul dezvoltării unei miopatii în timpul tratamentului cu alte medicamente din această clasă, creşte odată cu administrarea concomitentă a ciclosporinei, fibraţilor, eritromicinei, preparatelor antifungice derivaţi de azol, acidului nicotinic.
Antiacidele: ingestia simultană a suspensiilor cu conţinut de magneziu şi hidroxid de aluminiu, reduce concentraţia plasmatică a atorvastatinei cu aproximativ 35%, însă gradul reducerii LDL-colesterolului nu este influenţat.
Antipirina: Lipromak-LF nu afectează farmacocinetica antipirinei, astfel, nu este posibilă o interacţiune cu preparatele ce sunt metabolizate cu participarea aceloraşi izoenzime ale citocromului P450.
Amlodipina: în rezultatul unui studiu de interacţiune medicamentoasă la subiecţii sănătoşi, administrarea concomitentă a 80 mg atorvastatină şi 10 mg amlodipină, a condus la creşterea influenței atorvastatinei cu 18%,dar fără o importanţă clinică.
Gemfibrozil: din cauza riscului crescut de dezvoltare a miopatiei/rabdomiolizei, nu se recomandă utilizarea inhibitorilor HMG-CoA reductazei concomitent cu gemfibrozilul.
Alţi fibraţi: din cauza riscului crescut de miopatii/rabdomioliză, se recomandă utilizarea cu precauţie a inhibitorilor HMG-CoA reductazei concomitent cu fibraţii.
Acidul nicotinic (niacina): riscul de miopatie/rabdomioliză poate creşte la utilizarea atorvastatinei în combinaţie cu acidul nicotinic, prin urmare, în această situaţie este necesară o micşorare a dozei.
Colestipol: la administrarea cocomitentă a atorvastatinei, concentraţia plasmatică a ultimei a scăzut cu aproximatic 25%. Totodată, efectul hipolipidemiant al acestei combinaţii, întrece efectele fiecărui preparat utilizat aparte.
Colhicina: la administrarea concomitentă de atorvastatină și colchicinei, au fost raportate cazuri de miopatie, inclusiv rabdomioliză, astfel, indicarea atorvastatinei cu colchicina trebuie efectuată cu prudenţă.
Digoxină: la utilizarea dozelor repetate de digoxină şi atorvastatin în doză de 10 mg, concentraţiile plasmatice de echilibru a digoxinei nu s-au schimbat. Cu toate acestea, utilizarea digoxinei în combinaţie cu atorvastatină în doză de 80 mg/zi, a dus la creşterea concentraţiei digoxinei cu aproximativ 20%. Pacienţii ce utilizează digoxină în combinaţie cu atorvastatină, necesita o monitorizare corespunzătoare.
Eritromicina/claritromicina: la administrarea concomitentă a atorvastatinei şi eritromicinei (cîte 500 mg de 4 ori pe zi) sau claritromicinei (cîte 500 mg de 2 ori pe zi), medicamente care inhibă citocromul P450 3A4, s-a depistat o creştere a concentraţiei plasmatice a atorvastatinei.
Azitromicina: la administrarea concomitentă de atorvastatină (cîte 10 mg o dată pe zi) şi azitromicină (cîte 500 mg 1 dată pe zi), concentraţia plasmatică a atorvastatinei nu a suferit modificări.
Terfenadina: la administrarea concomitentă cu atorvastatina, nu s-au înregistrat modificări clinic relevantea farmacocineticii terfenadinei.
Contraceptivele orale: la administrarea concomitentă a atorvastatinei cu contraceptivele orale cu conţinut de noretindronă şi etinilestradiol, s-a depistat o mărire a concentraţiei ariei de sub curbă a noretindronei şi etinilestradiolului cu aproximativ 30% şi 20%, respectiv. Acest efect ar trebui să fie luat în considerare atunci cînd se aleg contraceptivele orale, la pacientele ce administrează atorvastatină.
Warfarina: la efectuarea studiilor de intreacţiune a atorvastatinei cu warfarina, nu sau depistat modificări clinic relevante.
Cimetidina: la efectuarea studiilor de intreacţiune a atorvastatinei cu cimetidina, nu s-au depistat modificări cu valoare clinică relevantă.
Inhibitorii de protează: administrarea cocomitentă a atorvastatinei cu inhibitorii de protează, cunoscuţi ca inhibitori ai citocromului P450 3A4, a fost însoţită de mărirea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei.
Recomandări de utilizare a inhibitorilor proteazei HIV în comun cu atorvastatina:

Tipranavir + Ritonavir Telaprevir -Nu este recomandă administarea concomitentă
Lopenavir + Ritonavir -Utilizarea atorvastatinei cu precauţie şi în doze minim efective
Darunavir + Ritonavir Fosamprenavir Fosamprenavir + Ritonavir Sacvinavir + Ritonavir
-Doza de atorvastatină nu trebuie să depăşească 20 mg/zi
Nelfinavir -Doza de atorvastatină nu trebuie să depăşească 40 mg/zi
Inhibitorii unor proteine transportoare: atorvastatina şi metaboliţii săi, joacă rol de substrat al transportorului OATR1V1. Inhibitorii OATR1V1 (de exemplu, ciclosporina), pot duce la creşterea biodisponibilităţii atorvastatinei. Administrarea concomitentă de atorvastatină în doză de 10 mg şi ciclosporină în doză 5,2 mg/kg /zi, a dus la o creştere a expunerii la atorvastatină de 7,7 ori.
Clorhidratul de diltiazem:

la administrarea concomitentă de atorvastatină (40 mg) şi diltiazem (240 mg), rezultă concentraţii plasmatice mai mari ale atorvastatinei.
Itraconazolul:

utilizarea concomitentă de atorvastatin (în doză de la 20 pînă la 40 mg) şi itraconazol (200 mg), a fost însoţită de o creştere a ASC a atorvastatinei.
Sucul de grapefruit:

conţine unul sau mai multe componente care inhibă CYP 3A4 şi poate creşte concentraţia plasmatică de atorvastatină, în special la un consum excesiv al sucului de grapefruit (peste 1,2 litri pe zi).
Inductorii citocromului P450:

utilizarea de atorvastatină concomitent cu inductorii P450 3A4 (de exemplu, efavirenz, rifampicina), poate duce la o scădere variabilă şi semnificativă a concentraţiei de atorvastatină în plasmă. Datorită mecanismului dublu de interacţiune dintre rifampicină (inducerea citocromului P450 3A4 şi inhibarea transportatorului OATR1V1, ce asigură captarea de către hepatocite), se recomandă utilizarea concomitentă a rifampicinei cu atorvastatina, deoarece la administrarea ultimei după tratamentul cu rifampicină, este însoţită de o scădere considerabilă a concentraţiei plasmatice a atorvastatinei.
PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 10 mg sau 20 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3 sau 6 blistere în cutie de carton, împreună cu instrucţiunea pentru administrare.
PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 25°С.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE

2 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Lekfarm SRL, Republica Belarus
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Lekfarm SRL str. Minskaya 2 a, or. Logoysk 223110, Republica Belarus
Vezi descrierea completă
Preț produs în pct: 1267
Cod produs: 46113
NEW
Preț produs în pct: 364
Cod produs: 53393
Acest produs este disponibil în următoarele farmacii
Top sezon
Top sezon
Preț produs în pct: 10
Cod produs: 29024
Top sezon
Preț produs în pct: 3
Cod produs: 10004
Top sezon
Preț produs în pct: 6
Cod produs: 11304
Top sezon
Cod produs: 21683
Promoție
Top sezon
Preț produs în pct: 524
Cod produs: 45062
Top sezon
Preț produs în pct: 5
Cod produs: 42956
Top sezon
Preț produs în pct: 23
Cod produs: 51209
Top sezon
Preț produs în pct: 3
Cod produs: 10002
Top sezon
Preț produs în pct: 6
Cod produs: 42957
Oferte Speciale
Promoție
Preț produs în pct: 2558
Cod produs: 54878
Promoție
Preț produs în pct: 7096
Cod produs: 58043
Promoție
Preț produs în pct: 2468
Cod produs: 58042
Promoție
Preț produs în pct: 618
Cod produs: 53571
Promoție
Preț produs în pct: 1868
Cod produs: 55241
Promoție
Preț produs în pct: 566
Cod produs: 47308
Promoție
Preț produs în pct: 845
Cod produs: 48647
UN LABORATOR FRANȚUZESC DE EXCEPȚIE
Deshidratarea pielii se manifestă printr-o pierdere a strălucirii și confortului, plus o senzație intensă și persistentă de ținere a pielii. Pielea are senzația de ținere mai ales după demachiare și curățare, iar pe suprafața tenului se pot observa scuame (mici porțiuni de piele care se desprind de suprafață).O dată ce apar simptomele deshidratării, este indispensabilă oferirea de elemente esențiale pentru a îmbunătăți senzația de discomfort. Este esențială rehidratarea filmului hidrolipidic deteriorat și hidratarea în profunzime pentru a îndepărta pierderea de apă din țesuturi.UTILIZAREA SUBSTANȚELOR ACTIVE PATENTATELaboratoarele Eric Favre cercetează cele mai bune substanțe pentru a oferi femeilor produse de cea mai înaltă calitate.