Sevpram® comp. film. 10 mg N14x2

Код товара: 47403
Доза: 10
Количество доз: 28
Производитель: Helba Phamaceuticals Inc. Co. (prod.: Merkez Laboratory Pharmaceutical and Trade Co., Turcia)
Страна: Turcia
Форма: табл. п/о.

sevpram®

comprimate filmate



DENUMIREA COMERCIALĂ

Sevpram

DCI-ul substanţei active

Escitalopramum


COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:
substanţe active: escitalopram 10 mg, 20 mg (sub formă de escitalopram oxalat);
excipienţi:nucleul: croscarmeloză de sodiu, crospovidonă, hidroxipropilceluloză,
celuloză microcristalină, talc, stearat de magneziu; filmul: hidroxipropilmetilceluloză, celuloză microcristalină, polioxil 40 stearat, dioxid de titan.




FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate




DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate ovale, de culoare albă, cu incizie.



GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Psihoanaleptic. Antidepresiv. Inhibitor selectiv ai recaptării serotoninei. N06A B10




PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru situsurile principale de legare. De asemenea, se leagă de un situs alosteric al transportului de serotonină, cu o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopram nu posedă sau posedă o afinitate foarte mică faţă de un şir de receptori inclusiv: receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5-HT2, D1 şi D2, α1-, α2-, β-adrenoreceptori, receptorii H1-histaminergici, M-colinoreceptorii, receptorii benzodiazepinici şi opioizi.
Inhibiţia recaptării 5-HT este unicul mecanism care defineşte efectele farmacologice şi clinice ale escitalopramului.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Absorbţia este aproape completă şi independentă de ingestia de alimente. Timpul mediu până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (valoarea medie a Tmax) este de 4 ore după doze repetate. Similar citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie de aproximativ 80%.

Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vdβ/F) după administrare orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram, cât şi pentru principalii săi metaboliţi.

Metabolizare
Escitalopramul este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram didemetilat. Ambii metaboliţi sunt farmacologic activi . Ca alternativă, azotul poate fi oxidat formând N-oxid-metabolit. Atât substanţa activă, cât şi metaboliţii acesteia se excretă parţial sub formă de glucuronoconjugaţi. După administrarea de doze repetate, concentraţiile medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil reprezintă, de regulă, 28-31%, respectiv <5% din concentraţia escitalopramului. Biotransformarea escitalopramului în metabolitul escitalopram demetil este mediată iniţial de către CYP2C19. Sunt posibile şi contribuţiile enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.

Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2β) după doze repetate este de aproximativ 30 ore, iar clearance-ul plasmatic oral (Cloral) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare. Se consideră că escitalopram şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (prin metabolizare), cât şi pe cale renală, astfel că cea mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în urină.
Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după aproximativ 1 săptămână. Valoarea concentraţiei plasmatice la starea de echilibru este de aproximativ 50 nmol/l (cu un interval de 20-125 nmol/l) şi se obţine după o doză zilnică de 10 mg.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi vârstnici (>65 ani)
Escitalopramul se elimină mai lent la pacienţii vârstnici faţă de cei tineri. La voluntarii vârstnici sănătoşi, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare faţă de voluntarii tineri sănătoşi.

Afectarea funcţiei hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (clase A şi B Child-Pough), timpul de înjumătăţire al escitalopramului a fost de aproximativ două ori mai lung şi expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare decât la subiecţii cu funcţii hepatice normale.

Afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu funcţie renală redusă (Clcr 10-53 ml/min), pentru citalopram racemic s-au observat valori mai mari ale timpului de înjumătăţire plasmatică şi o uşoară creştere a expunerii. Nu au fost studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute.

Polimorfism
S-a observat că metabolizatorii mai lenţi, cu activi tate mai mică a CYP2C19 au concentraţii plasmatice duble de escitalopram faţă de metabolizatorii mai rapizi. Nu au fost observate modificări semnificative ale expunerii pentru metabolizatorii mai lenţi, cu activi tate mai mică a CYP2D6




INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul episoadelor depresive majore.

Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.

Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială).

Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.

Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive.



DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează o dată pe zi, indiferent de mese.
Inofensivitatea dozei peste 20 mg nu este demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală constituie 10 mg pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la 20 mg pe zi. De regulă sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine efectul antidepresiv. După înlăturarea simptomelor de depresie, tratamentul trebuie să constituie cel puţin 6 luni pentru consolidarea efectului terapeutic.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Doza iniţială constituie 5 mg în prima săptămână de tratament apoi se va creşte până la 10 mg. La necesitate doza poate fi majorată până la 20 mg pe zi în funcţie de răspunsul individual al pacientului. Eficienţa maximă se realizează circa peste 3 luni. Tratamentul trebuie să continue încă câteva luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine ameliorarea simptomatologiei.
În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi ulterior redusă la 5 mg sau crescută la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament timp de 12 săptămâni pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul pe termen lung la cei care au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi poate fi luat în considerare pentru fiecare pacient în parte, pentru a preveni recăderile; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este indicată numai dacă tulburările interferă semnificativ cu activi tatea profesională şi socială.
Nu a fost evaluat locul acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă. Farmacoterapia este o parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială constituie 10 mg o dată pe zi.
Doza poate fi crescută, în funcţie de răspunsul individual al pacientului, până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la pacienţi cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza iniţială constituie 10 mg o dată pe zi.
Doza poate fi crescută, în funcţie de răspunsul individual al pacientului, până la maxim 20 mg pe zi.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o maladie cronică, pacienţii vor fi trataţi timp suficient pentru a asigura înlăturarea simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici (pacienţii cu vârsta peste 65 ani)
Tratamentul constituie jumătate din doza iniţială şi se va administra cea mai mică doză eficace. Eficacitatea escitalopramului în tratamentul tulburărilor de anxietate socială nu este studiată la vârstnici.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Preparatul nu se va administra la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Afectarea funcţiei renale
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Este necesară precauţie la pacienţii cu afectarea severă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).
Afectarea funcţiei hepatice
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă doza iniţială de 5 mg pe zi în primele 2 săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la 10 mg pe zi. La pacienţii cu afectarea hepatică severă se recomandă precauţie la titrarea dozelor.
Metabolizatorii slabi ai CYP2C19
Pentru pacienţii, care se cunosc că sunt metabolizatori slabi respectiv ai CYP2C19, doza iniţială constituie 5 mg pe zi în primele 2 săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută până la 10 mg pe zi.
Simptomele la întreruperea tratamentului
Se recomandă de a evita sistarea bruscă a tratamentului. La sistarea tratamentului cu escitalopram doza trebuie redusă treptat timp de 1-2 săptămâni cu scopul de a evita dezvoltarea simptomelor întreruperii administrării preparatului. Dacă apar simptome greu de tolerat după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului, atunci trebuie luată în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar mai lent.


REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse se înregistrează cel mai frecvent în primele 1-2 săptămâni de tratament şi de regulă la continuarea tratamentului intensitatea şi frecvenţa lor se reduce.
Reacţiile adverse cunoscute pentru preparate ISRS sunt, de asemenea, raportate pentru escitalopram fie în cadrul studiilor clinice controlate, fie ca evenimente adverse spontane, raportate în perioada post-marketing sunt enumerate mai jos pe sisteme de organe şi în funcţie de frecvenţă.
Clasificarea reacţiilor adverse după frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (≥1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Investigaţii diagnostice: frecvente-creştere în greutate; mai puţin frecvente-scădere în greutate; cu frecvenţă necunoscută-valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.
Tulburări cardiace: mai puţin frecvente-tahicardie; rare-bradicardie.
Tulburări hematologice şi limfatice: cu frecvenţă necunoscută-trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente-insomnie, somnolenţă, vertij, parestezii, tremor; mai puţin frecvente-tulburări ale gustului, tulburări ale somnului, sincopă; rare-sindrom serotoninergic; cu frecvenţă necunoscută-dischinezie, tulburări de mişcare, convulsii.
Tulburări oculare: mai puţin frecvente-midriază, tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare: mai puţin frecvente-acufene.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: frecvente-sinuzită, căscat; mai puţin frecvente-epistaxis.
Tulburări gastrointestinale: foarte frecvente-greaţă; frecvente-diaree, constipaţie, vomă, xerostomie; mai puţin frecvente-hemoragii gastrointestinale (incluzând hemoragii rectale).
Tulburări renale şi ale căilor urinare: cu frecvenţă necunoscută-retenţie urinară.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente-creşterea sudoraţiei; mai puţin frecvente-urticarie, alopecie, erupţii cutanate, prurit; cu frecvenţă necunoscută-echimoze, edem angioneurotic.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: frecvente-artralgii, mialgii.
Tulburări endocrine: cu frecvenţă necunoscută-secreţie inadecvată de ADH.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: frecvente-scăderea sau creşterea poftei de mâncare; cu frecvenţă necunoscută-hiponatremie.
Tulburări vasculare: cu frecvenţă necunoscută-hipotensiune arterială ortostatică.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: frecvente-fatigabilitate, pirexie; mai puţin frecvente-edeme.
Tulburări ale sistemului imunitar: cu frecvenţă necunoscută-reacţii anafilactice.
Tulburări hepatobiliare: cu frecvenţă necunoscută-hepatită.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului: frecvente-bărbaţi: tulburări de ejaculare, impotenţă; mai puţin frecvente-femei: metroragie, menometroragie; cu frecvenţă necunoscută-femei: galactoree, bărbaţi: priapism.
Tulburări psihice: frecvente-anxietate, stare de nelinişte, vise anormale; femei şi bărbaţi: reducerea libidoului, femei: anorgasmie; mai puţin frecvente-bruxism, agitaţie, nervozitate, atac de panică, stare de confuzie; rare-agresivitate, depersonalizare, halucinaţii; cu frecvenţă necunoscută-manie, idei suicidare, comportament suicidar1.
1 În timpul sau la scurt timp după întreruperea tratamentului cu escitalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.


Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru clasa terapeutică a ISRS: nelinişte psihomotorie/acatisie şi anorexie.


În perioada postmarketing au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT, în special la pacienţii cu boli cardiace preexistente. Nu s-a stabilit relaţia cauzală.


Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
De regulă, oprirea tratamentului cu ISRS/INRS (în special atunci când se efectuează brusc) frecvent duce la apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile raportate cel mai frecvent sunt: vertij, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vomă, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi sunt autolimitante, dar la unii pacienţi pot fi mai severe şi/sau cu durată mai lungă. Ca urmare, în cazul în care tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, întreruperea trebuie efectuată gradat prin reducerea treptată a dozelor.




CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţi.
Tratamentul concomitent cu inhibitori neselectivi, ireversibili ai monoaminooxidazei (inhibitori MAO) este contraindicat, datorită riscului de apariţie a sindromului serotoninergic cu agitaţie, tremor, hipertermie etc.
Asocierea escitalopramului cu inhibitori reversibili ai MAO (de exemplu moclobemidă) sau cu inhibitorul neselectiv al MAO, linezolid, este contraindicată datorită riscului de apariţie a sindromului serotoninergic.



Supradozaj
Toxicitate
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate şi multe cazuri implică supradozaj concomitent al altor medicamente. În majoritatea cazurilor, rapoartele au evidenţiat faptul că simptomele au lipsit sau au fost uşoare. Au fost rar raportate cazuri letale de supradozaj al escitalopramului în monoterapie; în majoritatea cazurilor au fost implicate supradozaje ale altor medicamente utilizate concomitent. Au fost utilizate doze cuprinse între 400 şi 800 mg escitalopram în monoterapie, fără nici un simptom sever.
Simptome
Simptomele raportate în cazurile de supradozaj cu escitalopram includ simptome legate în principal de sistemul nervos central (variind de la vertij, tremor şi agitaţie la cazuri rare de sindrom serotoninergic, convulsii şi comă), de tractul gastrointestinal (greaţă/vomă), de sistemul cardiovascular (hipotensiune arterială, tahicardie, prelungirea intervalului QT şi aritmie) şi la nivelul echilibrului hidro-electrolitic (hipokaliemie, hiponatremie).
Tratament
Nu există antidot specific. Se stabileşte şi se menţine permeabilă calea respiratorie, se asigură menţinerea adecvată a oxigenării şi a funcţiei respiratorii. Trebuie luate în considerare efectuarea de lavaj gastric şi administrarea de cărbune activat. Trebuie efectuat lavajul gastric cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale împreună cu măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale.
Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
În cazul administrării medicamentelor din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt valabile următoarele atenţionări şi trebuie luate următoarele precauţii speciale.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Preparatul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile clinice în care copiii şi adolescenţii au fost trataţi cu antidepresive comparativ cu placebo, la cei trataţi cu antidepresive s-au observat mai frecvent comportament suicidar (tentativă de suicid şi idei suicidare) şi ostilitate (predominant agresivitate, manifestări de opunere şi furie). Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia decizia de a administra acest tratament, pacientul trebuie să fie atent monitorizat pentru apariţia simptomelor de suicid. În plus, nu sunt disponibile date referitoare la siguranţa pe termen lung la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Anxietate paradoxală
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul tratamentului cu antidepresive. Această reacţie paradoxală diminuă de obicei în cursul a două săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea de apariţie a efectul anxiogen.
Convulsii
Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii la care apar convulsii. La pacienţii cu epilepsie instabilă ISRS trebuie evitaţi, iar cei cu epilepsie controlată necesită supraveghere atentă. Administrarea ISRS trebuie întreruptă dacă se observă o creştere a frecvenţei convulsiilor.
Manie
ISRS trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu manie/hipomanie în antecedente. Administrarea acestor medicamente trebuie întreruptă la toţi pacienţii care intră în faza de manie.
Diabet zaharat
Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat (hipoglicemie sau hiperglicemie). Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.
Suicid/idei suicidare
Depresia este asociată cu un risc crescut de idei suicidare, de automutilare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul persistă până ce apare remisiunea semnificativă. Având în vedere că ameliorarea poate să nu apară în cursul primelor câteva săptămâni sau mai mult de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până ce apar aceste ameliorări. Există o experienţă clinică generală privind creşterea riscului de suicid în perioada de început a ameliorării.
Alte condiţii psihice pentru care escitalopramul este prescris pot, de asemenea, fi asociate cu un risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste condiţii pot fi co-morbidităţi cu tulburările depresive majore. Când sunt trataţi pacienţi cu alte tulburări psihice trebuie respectate aceleaşi precauţii ca în cazul pacienţilor cu tulburări depresive majore.
Pacienţii cu evenimente asociate suicidului în antecedente, sau care au un grad semnificativ de idei suicidare înainte de începerea tratamentului, prezintă un risc crescut de idei sau de tentative de suicid şi trebuie atent monitorizaţi în cursul tratamentului. În plus, există posibilitatea unui risc crescut de comportament suicidar la pacienţii cu vârsta sub 25 ani.
Tratamentul medicamentos trebuie să fie însoţit de o supraveghere atentă a pacienţilor, îndeosebi a celor cu un grad mare de risc şi în mod special în fazele precoce ale tratamentului şi în urma modificărilor de doză.
Pacienţii (şi cei care îngrijesc pacienţii) trebuie să fie atenţionaţi cu privire la necesitatea monitorizării apariţiei unor astfel de evenimente şi solicitării imediate a consultului medical, dacă sunt prezente astfel de simptome.
Acatisie/stare de nelinişte psihomotorie
Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată prin stare de nelinişte neplăcută sau deranjantă şi necesitatea de a se mişca des, însoţită de incapacitatea de a şedea sau de a sta în picioare. Această stare poate să apară mai ales în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremia datorată probabil secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH), care, în general, a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, cum sunt vârstnicii, pacienţii cu ciroză sau pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care sunt cunoscute ca având efect hiponatremic.
Hemoragii
În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale, cum sunt echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară (de exemplu: medicamente antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă de sângerare.
TEC (terapie electroconvulsivantă)
Există date clinice limitate privind administrarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă precauţie în aceste cazuri.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente de escitalopram şi medicamente cu efecte serotoninergice, cum sunt sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.
În cazuri rare, sindromul serotoninergic a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu medicamente serotoninergice. Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii şi hipertermie poate indica dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi medicamente serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament simptomatic.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Utilizarea concomitentă a ISRS cu preparate din plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
Simptome asociate întreruperii tratamentului observate la oprirea acestuia
La oprirea administrării apar frecvent simptome asociate întreruperii tratamentului, în special dacă întreruperea se face brusc. În studiile clinice, evenimentele adverse raportate la oprirea tratamentului au apărut la aproximativ 25% dintre pacienţii trataţi cu escitalopram şi la 15% dintre cei cărora li s-a administrat placebo.
Riscul apariţiei simptomelor asociate întreruperii tratamentului poate fi dependent de câţiva factori care includ durata terapiei, dozele şi rata reducerii dozelor. Reacţiile cele mai frecvent raportate au fost: vertij, tulburări senzoriale (incluzând parestezii şi senzaţii de şoc electric), tulburări de somn (incluzând insomnie şi vise intense), stare de agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vomă, tremor, stare de confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate, deşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate.
Aceste simptome apar, de obicei, în cursul primelor câteva zile după întreruperea tratamentului, dar au existat raportări foarte rare privind astfel de simptome la pacienţi care din neglijenţă au omis o doză.
În general, aceste simptome sunt autolimitante şi dispar în decurs de 2 săptămâni, în unele cazuri putând persista (2-3 luni sau mai mult). Ca urmare, se recomandă ca pentru oprirea tratamentului, doza de escitalopram să se reducă treptat pe o elasticitate de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de situaţia pacientului.
Boala coronariană
Datorită experienţei clinice limitate, se recomandă precauţii la pacienţii cu boală ischemică coronariană.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Pentru escitalopram sunt date clinice limitate referitor la administrare în perioada sarcinii sau perioada de lactație.
Escitalopram nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar şi numai după evaluarea atentă a raportului dintre beneficiu terapeutic scontat pentru mamă şi riscul potenţial pentru făt.
Nou-născutul trebuie supravegheat dacă mama a continuat să utilizeze escitalopram în ultima elasticitate de sarcină, în special în trimestrul al treilea. Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului în timpul sarcinii.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide în ultima elasticitate de sarcină s-au raportat următoarele simptome la nou-născut: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică, tulburări ale suptului, vomă, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, accentuarea reflexelor, tremor, nelinişte, iritabilitate, letargie, plâns prelungit, somnolenţă şi dificultăţi de adormire. Aceste simptome pot fi datorate fie efectului serotoninergic, fie simptomelor de întrerupere a tratamentului. În majoritatea cazurilor complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după naştere.
Escitalopramul se excretă în laptele matern. De aceea nu se recomandă alăptarea în timpul tratamentului.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deşi nu s-a dovedit că escitalopramul afectează intelectul sau performanţele psihomotorii, orice medicament psihoactiv poate afecta capacitatea intelectuală sau îndemânarea. Pacienţii trebuie atenţionaţi cu privire la riscul potenţial de a fi influenţată capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.


Interacţiuni cu alte medicamente, ALTE TIPURI DE
INTERACŢIUNI
Interacţiuni de ordin farmacodinamic
Combinaţii contraindicate
Inhibitorii MAO neselectivi
Cazuri de reacţii adverse severe au fost raportate la pacienţi care administrează un ISRS în combinaţie cu un inhibitor neselectiv ireversibil al monoaminooxidazei (IMAO) şi la pacienţi care numai ce au finisat tratament cu ISRS şi au început tratamentul cu IMAO. În unele cazuri pacienţii dezvoltau sindrom serotoninic.
Escitalopramul este contraindicat în combinaţia cu IMAO neselectivi ireversibili. Escitalopramul poate fi administrat peste 14 zile după discontinuarea tratamentului cu IMAO ireversibil. Intervalul după suspendarea tratamentului cu escitalopram şi începutul tratamentului cu IMAO neselectivi trebuie să fie cel puţin 7 zile.
Inhibitori selectivi, reversibili de MAO-A (moclobemidă)
Din cauza riscului sindromului serotoninic, combinaţia escitalopram cu inhibitor MAO-A nu se recomandă. Dacă această combinaţie este necesară, tratamentul se începe cu dozele recomandate minimale şi monitorizarea clinică se intensifică.
Inhibitori neselectivi, reversibili de MAO-A (linezolid)
Antibioticul linezolid este un inhibitor reversibil neselectiv al MAO şi nu trebuie administrat pacienţilor trataţi cu escitalopram. Dacă asocierea se dovedeşte a fi necesară, acesta trebuie administrat la dozele minime recomandate sub supraveghere medicală strictă.
Inhibitori selectivi, ireversibili de MAO-B (selegilină)
Asocierea cu selegilina (inhibitor ireversibil al MAO-B) necesită precauţie, datorită riscului de apariţie a sindromului serotoninergic. Selegilina, la doze de până la 10 mg pe zi, a fost administrată concomitent în condiţii de siguranţă cu citalopram racemic.
Asocieri care necesită precauţie la utilizare
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă cu medicamente serotoninergice (de exemplu: tramadol, sumatriptan şi alţi triptani) poate determina sindrom serotoninergic.
Medicamente care scad pragul convulsivant
ISRS pot scădea pragul convulsivant. Se recomandă atenţie la utilizarea concomitentă cu alte medicamente care pot scădea pragul convulsivant [de exemplu antidepresive (triciclice, ISRS), neuroleptice (fenotiazine, tioxantene şi butirofenone), mefloquină, bupropionă şi tramadol].
Litiu, triptofan
A fost raportată potenţarea efectelor litiului şi triptofanului în cazul utilizării concomitente cu ISRS, motiv pentru care administrarea concomitentă cu ISRS a acestor medicamente se va face cu precauţie.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Utilizarea concomitentă de ISRS şi preparate din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
Hemoragie
S-au raportat efecte anticoagulante modificate în cazul asocierii escitalopramului cu anticoagulante orale. La pacienţii trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizată cu atenţie coagularea sanguină, la iniţierea sau întreruperea tratamentului cu escitalopram.
Alcool etilic
Nu este de aşteptat nici o interacţiune farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcoolul etilic. Totuşi, similar celorlalte medicamente cu efecte psihotrope, asocierea cu alcoolul etilic nu este recomandabilă.
Interacţiuni de ordin farmacocinetic
Influenţa altor medicamente asupra farmacocineticii escitalopramului
Metabolismul escitalopramului este mediat preponderent de CYP2C19. În măsură mai mică pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram demetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu omeprazol 30 mg o dată pe zi (un inhibitor CYP2C19) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 50%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
Administrarea concomitentă de escitalopram cu cimetidină 400 mg de două ori pe zi (inhibitor enzimatic general cu potenţă moderată) duce la o creştere moderată (cu aproximativ 70%) a concentraţiei plasmatice de escitalopram.
De aceea, se impun precauţii în cazul utilizării concomitente cu inhibitori CYP2C19 (cum sunt: omeprazol, esomeprazol, fluvoxamină, lansoprazol, ticlopidină) sau cimetidină. Pe baza monitorizării reacţiilor adverse apărute în cazul tratamentului concomitent poate fi necesară o reducere a dozelor de escitalopram.
Efectul escitalopramului asupra farmacocineticii altor medicamente
Escitalopramul este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul asocierii de escitalopram cu medicamente a căror metabolizare este mediată în special de această enzimă şi au un indice terapeutic îngust, cum sunt flecainida, propafenona şi metoprololul (când sunt utilizate în insuficienţă cardiacă) sau unele medicamente care acţionează la nivelul SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu: medicamente antidepresive, cum sunt desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice, cum sunt risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol determină în ambele cazuri dublarea concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.
Studiile in vitro au demonstrat că escitalopramul poate, de asemenea, determina o uşoară inhibiţie a CYP2C19. Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente a medicamentelor metabolizate prin intermediul CYP2C19.


PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 10 mg, 20 mg.
Câte 14 comprimate în blister. Câte 1, 2, 4 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.



Păstrare
A se păstra în ambalaj original la temperatura sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE
24 luni.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.



STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.


Deţinătorul certificatului de înregistrare
HELBA Pharmaceuticals Inc. Co. Turcia
Öveçler 68. Sok. No:5/2 Çankaya/Ankara


NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
Merkez Laboratory Pharmaceutical and Trade Co. ,
Turcia

Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.

Просмотреть полное описание
Цена товара в пунктах: 1091
Код товара: 44238
Цена товара в пунктах: 1932
Код товара: 46557
Товар есть в наличии в аптеках отмеченных буквой , а в аптеках, отмеченных , нет в наличий.
Топ сезона
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 509
Код товара: 57534
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 93
Код товара: 36144
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 374
Код товара: 58601
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 3
Код товара: 10001
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 818
Код товара: 58155
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 363
Код товара: 48651
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 221
Код товара: 55677
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54879
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 368
Код товара: 55949
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 21
Код товара: 45842
Акции
Акция
Цена товара в пунктах: 496
Код товара: 57477
Акция
Цена товара в пунктах: 505
Код товара: 55736
Акция
Цена товара в пунктах: 686
Код товара: 55950
Акция
Цена товара в пунктах: 424
Код товара: 54749
Акция
Цена товара в пунктах: 2124
Код товара: 57663
Акция
Цена товара в пунктах: 672
Код товара: 54376
Акция
Цена товара в пунктах: 2016
Код товара: 51944
Акция
Цена товара в пунктах: 887
Код товара: 48647
Акция
Цена товара в пунктах: 439
Код товара: 49833
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 301
Код товара: 55535
Акция
Топ сезона
Код товара: 58866
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 643
Код товара: 47308
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 337
Код товара: 58427
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54882
Рекомендуем
Цена товара в пунктах: 810
Код товара: 52244
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 472
Код товара: 57540
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 672
Код товара: 57932
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54880
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 655
Код товара: 56560
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 676
Код товара: 58538
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 537
Код товара: 58603
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 818
Код товара: 46562
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 509
Код товара: 58470
Цена товара в пунктах: 753
Код товара: 56657
Просмотренные товары
Beneficiile susținute științific ale consumului de anghinare
Anghinarea este o planta care este intrebuintata atat in scop medicinal, cat si ca ingredient, in numeroase retete de salate.