Ceftriaxon pulb./sol. inj. 1 g N10 (KMP)

CEFTRIAXON

pulbere pentru soluţie injectabilă

DENUMIREA COMERCIALĂ

Ceftriaxon

DCI-ul substanţei active

Ceftriaxonum

COMPOZIŢIA

1 flacon conţine:

substanţa activă: ceftriaxonă sodică sterilă în recalcul la ceftriaxonă-0,5 g sau 1,0 g.

FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Pulbere cristalină de culoare albă sau albă cu nuanţă gălbuie, uşor higroscopică.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antibacterian de uz sistemic. Cefalosporine, J01D D04.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţile farmacodinamice

Ceftriaxona este un antibiotic din grupa cefalosporinelor de generaţia III-a cu acţiune prelungită. Acţiunea bactericidă a ceftriaxonei este determinată de inhibiţia sintezei membranelor celulare. Ceftriaxona este activă în vitro faţă de majoritatea microorganismelor grampozitive şi gramnegative. Ceftriaxona se caracterizează printr-o rezistenţă mare faţă de majoritatea

-lactamazelor (atât penicilinaze, cât şi cefalosporinaze) ale bacteriilor grampozitive şi gramnegative. Ceftriaxona este activă faţă de următoarele microorganism in vitro şi în infecţii clinice:

Aerobi gram-pozitivi: Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină), stafilococi coagulazonegativi, Streptococcus pyogenes (β-hemolitic, grupa А), Streptococcus agalactiae (βhemolitic, grupa В), streptococi β-hemolitici (grupa non-А, non-В), Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae.

Notă. Staphylococcus spp. rezistenţi la meticilină la fel sunt rezistenţi şi la cefalosporine, inclusiv la ceftriaxonă.

Aerobi gram-negativi : Acinetobacter lwoffi, Acinetobacter anitratus (în principal A. baumanii), Aeromonas hydrophila, Alcaligenes faecalis, Alcaligenes odorans, Borrelia burgdorferi, Capnocytophaga spp. , Citrobacter diversus (inclusiv C. amalonaticus), Citrobacter freundii, Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Enterobacter cloacae, Enterobacter spp. (alte), Haemophilus ducreyi, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Hafnia alvei, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Moraxella catarrhalis (anterior Branhamella catarrhalis), Moraxella osloensis, Moraxella spp. (alte), Morganella

morganii, Neisseria gonorrhoea, Neisseria meningitidis, Pasteurella multocida, Plesiomonas shigelloides, Proteus mirabilis, Proteus penneri, Proteus vulgaris, Pseudomonas fluorescens, Pseudomonas spp. (alte), Providentia rettgeri, Providentia spp. (alte), Salmonella typhi, Salmonella spp. (non-tifoide) Serratia marcescens, Serratia spp. (alte), Shigella spp. , Vibrio spp. , Yersinia enterocolitica, Yersinia spp. (другие).

Anaerobi :

Bacteroides spp. (sensibile la bilă), Clostridium spp. (cu excepţia C. difficile), Fusobacterium nucleatum, Fusobacterium spp. (alte), Gaffkia anaerobica (anterior Peptococcus), Peptostreptococcus spp. Notă. Multe din tulpinile de Bacteroides spp. (inclusiv B. fragilis) sunt rezistente la ceftriaxonă. Este rezistent Clostridium difficile.

Proprietăţile farmacocinetice

Farmacocinetica ceftriaxonei este non-lineară, toţi indicii (cu excepţia T1/2) depind de doză. Absorbţia. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unică intramusculară a 1 g preparat constituie 81 mg/l şi se atinge peste 2-3 ore după administrare. AUC după administrarea intramusculară este similară cu cea după administrarea intramusculară. Aceasta înseamnă că biodisponibilitatea ceftriaxonei la administrarea intramusculară constituie 100% Distribuţie. Volumul de distribuţie al ceftriaxonei constituie 7-12 l. La administrarea a 1-2 g ceftriaxona bine pătrunde în ţesuturile şi lichidele organismului. Timp de 24 ore concentraţiile lui depăşesc esenţial concentraţiile minime inhibitoare pentru majoritatea agenţilor patogeni ai infecţiei în peste 60 ţesuturi şi lichide (inclusiv plămâni, cord, căile biliare, ficat, amigdale, urechea internă şi mucoasa nazală, oase, precum şi în lichidele cefalorahidian, pleural şi sinovial, în secretul prostatei). După administrarea intravenoasă ceftriaxona rapid trece în lichidul cefalorahidian, unde concentraţiile bactericide faţă de microorganismele sensibile se păstrează timp de 24 ore. Cuplarea cu proteinele. Ceftriaxona se leagă reversibil cu albuminele plasmei, gradul de cuplare scade odată cu creşterea concentraţiei, de exemplu scade de la 95 % la concentraţia plasmei sub 100 mg/l până la 85 % la concentraţia de 300 mg/l. Datorită concentraţiei mai joase a albuminei în lichidul tisular, în el concentraţia ceftriaxonei libere a mai înaltă, decât în plasmă. Penetrarea în unele ţesuturi. Ceftriaxona penetrează prin meningele inflamat la copii, inclusiv la nou-născuţi. Peste 24 ore după administrarea intravenoasă a ceftriaxonei în doza de 50-100 mg/kg (la nou născuţi şi copii de vârstă fragedă corespunzător) concentraţiile ceftriaxonei în lichidul cefalorahidian depăşeşte 1,4 mg/l. Concentraţia maximă în lichidul cefalorahidian se atinge circa peste 4 ore după administrarea intravenoasă şi constituie în medie 18 mg/l. În meningita bacteriană concentraţia medie în lichidul cefalorahidian constituie 17 % din concentraţia plasmatică, în meningită aseptică-4 %. La adulţii cu meningită după administrarea dozei de 50 mg/kg peste 2-24 ore în lichidul cefalorahidian se realizează concentraţii care depăşesc de multe ori concentraţiile minime inhibitoare pentru cele mai răspândiţi agenţi patogeni ai meningitei. Ceftriaxona pătrunde prin bariera placentară şi în concentraţii mici-în laptele matern. Metabolizarea. Ceftriaxona nu se supune metabolismului sistemic, dar se transformă în metaboliţi in activi sub acţiunea florei intestinale. Eliminarea. Clearance-ul plasmatic general al ceftriaxonei este de 10-22 ml/min. Clearance-ul renal este de 5-12 ml/min. 50-60 % ceftriaxonă se elimină sub formă nemodificată pe cale renală şi 40-50 % - sub formă nemodificată cu bila. la inflamaţia meningelui-în lichidul cefalorahidian. Timpul de înjumătăţire la adulţi constituie circa 8 ore. Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi La nou-născuţi pe cale renală se elimină circa 70 % din doză. La copiii primelor 8 zile de viaţă, precum şi la pacienţii peste 75 ani timpul de înjumătăţire în medie e de 2-3 ori mai mare decât la tineri. La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală farmacocinetica ceftriaxonei se modifică nesemnificativ, se determină doar o creştere nesemnificativă a timpului de înjumătăţire. Dacă e tulburată doar funcţia renală, creşte eliminarea cu bila, dacă e tulburată funcţia hepatice, creşte eliminarea renală.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul infecţiilor provocate de microorganisme sensibile la preparat, inclusiv:

- infecţii ale căilor respiratorii (îndeosebi pneumonie);

- infecţii ale organelor ORL;

- infecţii renale şi ale căilor urinare;

- infecţii ale organelor genitale (inclusiv gonoree);

- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;

- infecţii intraabdominale (peritonită, infecţii ale căilor biliare şi ale tractului gastrointestinal);

- sepsis;

- infecţii ale oaselor, articulaţiilor, precum şi infecţii de plagă;

- infecţii la pacienţii cu imunitate scăzută;

- meningită;

- borelioză diseminată Lyme (stadii precoce şi tardive ale bolii);

- febră tifoidă;

- salmoneloză şi la purtătorii de salmonele;

- profilaxia preoperatorie a infecţiilor în intervenţii chirurgicale pe organele tractului digestiv, căilor biliare, căilor urinare şi în timpul procedurilor ginecologice, dar numai în caz de contaminare potenţială sau cunoscută. La indicarea ceftriaxonei e necesar de a respecta recomandările oficiale privind antibioticoterapia şi, în particular, recomandărilor privind profilaxia antibioticorezistenţei.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Ceftriaxona se administrează intramuscular sau intravenos. Se vor utiliza doar soluţiile preparate nemijlocit înainte de administrare. Înainte de a începe tratamentul cu ceftriaxonă e necesar de exclus prezenţa la pacient a intoleranţei la preparat, efectuând testul cutanat.

Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: de obicei se indică 1-2 g o dată pe zi (fiecare 24 ore). În infecţii severe sau infecţii, provocate de microorganisme cu sensibilitate moderată la ceftriaxonă, doza zilnică poate fi crescută până la 4 g.

Copii.

Nou-născuţi (până la 2 săptămâni): 20-50 mg/kg corp 1 dată pe zi. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 50 mg/kg corp. La determinarea dozei pentru nou-născuţi la termen şi prematuri nu există diferenţe. Nou-născuţi şi copii de la 15 zile la 12 ani: 20-80 mg/kg corp 1 dată pe zi. Copiilor cu masa corporală peste 50 kg se indică doza pentru adulţi. Dozele intravenoase de 50 mg/kg sau mai mari se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă timp de cel puţin 30 minute.

Vârstnici.

La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei. Durata tratamentului depinde de evoluţia bolii. Aşa cum se obişnuieşte în timpul tratamentului cu antibiotice, pacienţii trebuie să continue administrarea ceftriaxonei timp de cel puţin încă 4872 ore după normalizarea temperaturii şi investigaţiile arată absenţa agenţilor patogeni. Tratament combinat. Faţă de multiple bacterii gram-negative există un sinergism între ceftriaxonă şi aminoglicozide. Necătând la faptul că eficienţa sporită a unor astfel de asocieri nu este întotdeauna posibil să prevăzut, ea se va lua în consideraţie în cazul infecţiilor severe, cu pericol pentru viaţă, provocate de Pseudomonas aeruginosa. Din cauza incompatibilităţii fizice între ceftriaxonă si aminoglicozide ele se vor administrate separat în dozele recomandate.

Dozare în cazuri speciale.

În meningitele bacteriene la sugari şi copii cu vârsta de la 15 zile până la 12 ani tratamentul se iniţiază cu doza de 100 mg/kg (dar nu mai mult de 4 g), 1 dată pe zi. Odată ce agentul patogen a fost identificat, iar sensibilitatea este determinată, doza poate fi redusă în mod corespunzător. Rezultatele optime au fost obţinute la următoarea durată de tratament: Neisseria meningitidis 4 zile Haemophilus influenzae 6 zile Streptococcus pneumoniae 7 zile Borelioza Lyme: adulţi şi copii-50 mg/kg (doza zilnica maximă-2 g) 1 dată pe zi timp de 14 zile. Pentru tratamentul gonoreei (cauzate de tulpinile producătoare şi neproducătoare de penicilinază) se recomandă de indicat o singură doză de 250 mg intramuscular. Pentru profilaxia infecţiilor postoperatorii în chirurgie se recomandă, în funcţie de riscul de infectare, de administrat 1-2 g ceftriaxonă în priză unică cu 30-90 minute înainte de operaţie. În intervenţiile pe colon şi rect se recomandă administrarea concomitentă (dar separată) a ceftriaxonei şi unuia din 5-nitroimidazoli, de exemplu, ornidazol. Insuficienţa renală şi hepatică. Pacienţilor cu tulburări ale funcţiei renale nu este necesar de a reduce doza, dacă funcţia hepatică este normală. Doar în caz de insuficienţă renală în stadiul preterminal (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 g. Pacienţilor cu tulburări ale funcţiei hepatice nu este necesar de a reduce doza, dacă dacă funcţia renală este normală. În caz de insuficienţă renală şi hepatică concomitentă e necesar de monitorizat concentraţia ceftriaxonei în plasmă şi, la necesitate, de ajustat doza. Pentru pacienţii, aflaţi la hemodială, nu este necesar de administrat suplimentar preparatul după dializă. Totuşi e necesar de monitorizat concentraţia ceftriaxonei în ser pentru o ajustare posibilă a dozei, deoarece la aceşti pacienţi poate să scadă rata viteza eliminării. Doza zilnică de ceftriaxonă la pacienţii hemodializaţi nu trebuie să depăşească 2 g. Prepararea soluţiilor Soluţiile se vor prepara nemijlocit înainte de administrarea lor. Soluţiile recent preparate îşi menţin stabilitatea sa fizică şi chimică timp de 6 ore la temperatura camerei (sau timp de 24 ore la temperatura 2-8 ºC). În funcţie de concentraţie şi durata păstrării culoarea soluţiilor poate varia de la galben-pal până la culoarea chihlimbarului. Această proprietate a substanţei active nu influenţează eficacitatea sau toleranţa preparatului. Pentru administrarea intramusculară 1 g se dizolvă în 3,5 ml soluţie de lidocaină 1 %; se administrează intramuscular profund. Se recomandă de a administra nu mai mult de 1 g într-o fesă. Soluţia care conţine lidocaină nu se administrează intravenos! Pentru administrarea intravenoasă se dizolvă 1 g ceftriaxonă în 10 ml în apă sterilă pentru injecţii; se introduce intravenos lent (timp de 2-4 minute). Perfuziile intravenoase se vor prelungi nu mai puţin de 30 minute. Pentru prepararea soluţiilor perfuzabile se dizolvă 2 g ceftriaxonă în 40 ml soluţie, care nu conţine ioni de calciu: soluţie de clorură de sodiu 0,9 %, soluţie de clorură de sodiu 0,45 % + soluţie de glucoză 2,5 %, soluţie de glucoză 5 %, soluţie de glucoză 10 %, dextran 6 % în soluţie de glucoză 5 %, soluţie de hidroxietilamidon 6-10 %, apă pentru injecţii. Luând în consideraţie incompatibilitatea posibilă, soluţiile care conţin ceftriaxonă nu se vor amesteca cu soluţiile altor antibiotice, atât la preparare, cât şi la administrare. Nu se admite utilizarea soluţiilor cu conţinut de calciu, aşa ca soluţia Ringer sau Hartman pentru dizolvarea ceftriaxonei în flacoane sau pentru diluarea soluţiei reconstituite din cauza posibilităţii formării precipitatelor sărurilor de calciu ale ceftriaxonei. Precipitatele sărurilor de calciu ale ceftriaxonei la fel pot să se formeze la amestecarea ceftriaxona şi soluţiilor ce conţin calciu în acelaşi set de perfuzie. Ceftriaxona nu se va administra concomitent cu soluşii care conţin calciu, inclusiv cu soluţiile pentru alimentare parenterală cu conţinut de calciu.

REACŢII ADVERSE

Ceftriaxona de obicei este bine tolerată. La administrarea ei sunt posibile următoarele reacţii adverse, care regresează spontan sau după sistarea preparatului, indicate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile). Infecţii şi infestări: frecvente-micoza căilor genitale, infecţii fungice secundare şi infectii cauzate de microorganisme rezistente. Tulburări hematologice şi limfatice: frecvente-eozinofilie, leucopenie, granulocitopenie, anemie hemolitică, trombocitopenie, creşterea timpului de protrombină; rare-creşterea creatininei în ser; foarte rare-tulburări de coagulare. Foarte rar se determină agranulocitoză (< 500/mm3), în special după o doză totală de 20 g sau mai mult. Pe durata tratamentului îndelungat e necesar de monitorizathemoleucograma. Tulburări gastrointestinale: frecvente-diaree, greaţă, vărsături, stomatită, glosită; rare-pancreatită, care s-a dezvoltat, probabil ca urmare a obstrucţiei căilor biliare. Majoritatea dintre aceşti pacienţi au avut factori de risc pentru stază în tractul biliar, de exemplu, tratament în antecedente, afecţiuni severe şi alimentare parenterală completă. Totodată în dezvoltarea pancreatitei nu poate fi exclus rolul precipitatelor, formate sub acţiunea ceftriaxonei în căile biliare; foarte rare-enterocolită pseudomembranoasă. Tulburări hepatobiliare: foarte frecvente-precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei în vezica biliară cu simptome corespunzătoare la copii, colelitiază reversibilă la copii (aceste fenomene sunt rareori observate la copii); frecvente-creşterea nivelului enzimelor hepatice în sânge ser (AST, ALT, fosfatază alcalină). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: frecvente-erupţii cutanate, dermatită alergică, prurit, urticarie, edeme, exantem; foarte rare-eritem polimorf exsudativ (sindromul StevensJohnson), necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell). Tulburări renale şi ale căilor urinare:: rare-oligurie, hematurie, glicozurie; foarte rare-formarea calculilor renali, preponderent la copii cu vârsta sub 3 ani, care au primit doze zilnice mari de preparat (≥ 80 mg/kg/zi), sau doze cumulative mai mari de 10 g, precum şi la prezenţa unor factori de risc suplimentari (consum limitat de lichide, regim de pat). Formarea calculilor renali poate evalua asimptomatic sau cu manifestări clinice, poate provoca insuficienţă renală, care dispare după întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: foarte rare-cefalee, ameţeli, febră, frisoane, la fel reacţii anafilactice sau anafilactoide. În cazuri unice se observă reacţii inflamatorii ale peretelui venei. Ele pot fi evitate prin administrarea lentă a injecţiei (2-4 minute). Injectarea intramusculară fără folosirea lidocainei este dureroasă. Investigaţii diagnostice: în cazuri unice în cadrul tratamentului cu ceftriaxonă la pacienţi se pot determina rezultate fals-pozitive ale testului Coombs. Ca şi alte antibiotice, ceftriaxona poate provoca rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie. Rezultate fals-pozitive pot fi obţinute şi la determinarea glucozei în urină, de aceea în timpul tratamentului cu ceftriaxonă glicozuria, dacă este necesar, se va determina doar prin metoda enzimatică.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la cefalosporine (dacă pacientul are hipersensibilitate la penicilină e necesar de luat în considerare posibilitatea reacţiei alergice încrucişate la ceftriaxonă);

- vârsta la nou-născuţi prematuri ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală);

- hiperbilirubinemie la nou-născuţi şi prematuri (în legătură cu capacitatea ceftriaxonei de a deplasa bilirubina din legătura cu albumină serică, ceea ce ar putea duce la riscul de dezvoltare a encefalopatiei, cauzate de bilirubină);

- ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţii cu vârsta ≤ 28 de zile, dacă este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, de exemplu alimentaţie parenterală, din cauza riscului formării precipitatelor sărurilor de calciu ale ceftriaxonei.

SUPRADOZARE

În caz de supradozaj hemodializa sau dializa peritoneală nu va reduce concentraţia preparatului. Antidot specific nu există. Tratamentul supradozajului este simptomatic.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Ca şi în cazul altor cefalosporine, la administrarea ceftriaxonei sunt posibile reacţii anafilactice cu evoluţie letală, chiar dacă în istoricul detaliat nu sunt indicaţiile corespunzătoare. La apariţia reacţiilor alergice ceftriaxona se va sista imediat şi se va indica tratament corespunzător. Ceftriaxona poate prelungi timpul de protrombină. Prin urmare, în caz de suspiciune de deficit de vitamina K este necesar de determinat timpul de protrombină. Pe fondalul utilizării practic a tuturor remediilor antibacteriene, inclusiv a ceftriaxonei, e posibilă dezvoltarea diareei, asociate cu Clostridium difficile, de la forma uşoară pana la colită cu deces. Remediile antibacteriene modifică flora normală a colonului, ceea ce duce la creşterea exagerată a Clostridium difficile. Clostridium difficile produce toxine A şi B, care contribuie la dezvoltarea diareei, asociate cu Clostridium difficile. Tulpinile de Clostridium difficile, care produc toxine în exces, duc la creşterea morbidităţii şi mortalităţii, deoarece aceste infecţii pot fi rezistente la remediile antimicrobiene şi pot necesita colectomie. Diareea, asociată cu Clostridium difficile, trebuie de exclus la toţi pacienţii în timpul administrării antibioticelor. Este necesar de colectat un istoric medical detaliat, deoarece diareea asociată cu Clostridium difficile poate apărea timp de două luni după finisarea administrării remediilor antibacteriene. În caz de diaree suspectată sau confirmată, asociate cu Clostridium difficile, e necesar de sistat terapia cu antibiotice, care nu influenţează asupra Clostridium difficile. Conform indicaţiilor clinice e necesar de indicat o cantitate corespunzătoare de lichid şi electroliţi, suplimente proteice, antibioticoterapie, la care Clostridium difficile este sensibilă şi examen chirurgical. În timpul utilizării pe termen lung a ceftriaxonei poate fi dificil controlul microorganismelor rezistente la preparat. Astfel este necesară o supraveghere atentă a pacienţilor. În caz de dezvoltare a suprainfecţiei e necesar de luat măsurile corespunzătoare. După administrarea ceftriaxonei în doze mai mari decât cele recomandate, la ecografia vezicii biliare se pot observa umbre, care se confundă cu calculii. Acestea sunt precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei, care dispar la finisarea sau întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă. Astfel de schimbări sunt rareori asociate cu simptome. Dar chiar şi în astfel de cazuri se recomandă doar tratament conservativ. Dacă aceste efecte sunt însoţite de simptome clinice, decizia de a sista preparatul o ia medicul. La pacienţii trataţi cu ceftriaxonă sunt descrise cazuri unice de pancreatită, care s-a dezvoltat, probabil, din cauza obstrucţiei căilor biliare. Majoritatea dintre aceşti pacienţi au avut factori de risc pentru stază biliară, de exemplu, tratament în antecedente, afecţiuni severe şi alimentaţie parenterală totală. Totodată în dezvoltarea pancreatitei nu se poate de exclus rolul precipitatelor, formate sub acţiunea ceftriaxonei în căile biliare. Ceftriaxona poate deplasa bilirubina din legătura cu albumina serică. Astfel utilizarea ceftriaxonei este contraindicată la nou-născuţii cu hiperbilirubinemie. Ceftriaxona se va administra cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală, care utilizează concomitent aminoglicozide şi diuretice. Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată concomitent cu soluţii care conţin calciu, chiar li la administrarea preparatelor prin diferite sisteme de perfuzie. La nou-născuţi şi prematuri sunt descrise cazuri de formare a precipitatelor în plămâni şi rinichi, care au dus la deces la administrarea concomitentă a ceftriaxonei şi preparatelor de calciu. Au fost descrise cazuri de formare a precipitatelor intravasculare la pacienţi din alte categorii de vârstă după administrarea concomitentă a ceftriaxonei şi soluţiilor intravenose cu conţinut de calciu. Astfel este contraindicată administrarea soluţiilor care conţin calciu pentru administrare intravenoasă la nou-născuţi şi la pacienţii din celelalte categorii de vârstă cel puţin 48 ore după ultima doză de ceftriaxonă.

Anemia hemolitica imună a fost observată la pacienţii trataţi cu cefalosporine, inclusiv ceftriaxonă. Sunt cunoscute cazuri de anemie hemolitică severă, inclusiv letale, la adulţi şi copii. În caz de dezvoltare a anemiei pe durata administrării ceftriaxonei e necesar de exclus anemia, cauzată de ceftriaxonă, şi de sistat preparatul până la stabilirea etiologiei anemiei. În timpul tratamentului de lungă durată e necesar de monitorizat hemograma. În cazuri unice în cadrul tratamentului cu ceftriaxonă la pacienţi se pot determina rezultate falspozitive ale testului Coombs. Ca şi alte antibiotice, ceftriaxona poate provoca rezultat falspozitiv al testului pentru galactozemie. Rezultate fals-pozitive pot fi obţinute şi la determinarea glucozei în urină, de aceea în timpul tratamentului cu ceftriaxonă glicozuria, dacă este necesar, se va determina doar prin metoda enzimatică.

Administrarea la copii

Preparatul se administrează la copii conform dozelor, indicate în compartimentul „Doze şi mod de administrare”.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Ceftriaxona traverseaza bariera placentară. Siguranţa ceftriaxonei pentru femei însărcinate nu a fost studiată. În concentraţii mici ceftriaxona trece în laptele matern. Astfel la indicarea ceftriaxonei alăptarea trebuie întreruptă.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu există date privind acţiunea ceftriaxonei asupra vitezei de reacţie, dar datorită posibilităţii apariţiei ameţelilor ceftriaxona pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Este absolut contraindicată utilizarea ceftriaxonei cu soluţii cu conţinut de calciu (soluţia Ringer şi cele similare ei)! Soluţiile care conţin calciu nu trebuie indicate timp de 48 ore de la ultima administrare de ceftriaxonă. La nou-nascuti si prematuri s-au raportat cazuri de formare a precipitatelor în plămâni şi rinichi, care au provocat consecinţe letale la administrarea concomitentă a ceftriaxonei şi soluţiilor cu conţinut de calciu. La administrarea concomitentă a dozelor mari de ceftriaxonă şi aşa diuretice puternice, cum ar fi furosemidul, nu s-au determinat tulburări ale funcţiei renale. Nu există date că ceftriaxona creşte toxicitatea renală a aminoglicozidelor. După consumul de alcool imediat după administrarea ceftriaxonei nu s-au observat efecte disulfiram-like (teturam). Ceftriaxona nu conţine grupa N-metiltiotetrazolică, care ar putea provoca intoleranţă la etanol, precum şi hemoragie, ceea ce este caracteristic unor altor cefalosporine. Probenecidul nu afectează eliminarea ceftriaxonei. Există un antagonism între cloramfenicol şi ceftriaxonă. Nu se admite utilizarea soluţiilor cu conţinut de calciu, aşa ca soluţia Ringer sau soluţia Hartman pentru dizolvarea ceftriaxonei în flacoane sau pentru diluarea soluţiei reconstituite din cauza posibilităţii formării precipitatelor sărurilor de calciu ale ceftriaxonei. Precipitatele sărurilor de calciu ale ceftriaxonei la fel pot să se formeze la amestecarea ceftriaxona şi soluţiilor ce conţin calciu în acelaşi set de perfuzie. Ceftriaxona nu se va administra concomitent cu soluşii care conţin calciu, inclusiv cu soluţiile pentru alimentare parenterală cu conţinut de calciu. La sugari există un risc crescut de formare a precipitatelor sărurilor de calciu ale ceftriaxonei. Ceftriaxona este incompatibilă cu amzakrinul, vancomicina, fluconazolul şi aminoglicozidele. Remediile bacteriostatice pot afecta acţiunea bactericidă a cefalosporinelor. Ceftriaxona poate reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale orale. Astfel se recomandă de utilizat metode suplimentare (non-hormonale) de contracepţie în timpul tratamentului şi timp de 1 lună după tratament. Nu există raportări privind interacţiunile între ceftriaxonă şi produsele orale cu conţinut de calciu, şi interacţiuni dintre ceftriaxonă la injectare intramusculară şi produse cu conţinut de calciu (intravenos sau oral).

Incompatibilităţi

Este contraindicată amestecarea ceftriaxonei cu soluţii cu conţinut de calciu, aşa ca soluţia Ringer sau soluţia Hartman. Ceftriaxona este incompatibilă cu amzakrinul, vancomicina, fluconazolul şi aminoglicozidele. Este contraindicată dizolvarea cu alţi solvenţi, cu excepţa celor, care sunt indicaţi în compartimentul „Doze şi mod de administrare”.

PREZENTARE, AMBALAJ

Pulbere pentru soluţie injectabilă câte 0,5 g şi 1,0 g în flacoane. Câte 10 flacoane împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25 ºC, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SAD “Kievmedpreparat”, Ucraina. 01032, or. Kiev, str. Saksaganskogo, 13