Aciclovir Terapia comp. 200 mg N20

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Aciclovir Terapia 200 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un comprimat conţine aciclovir 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 103 mg per comprimat.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6. 1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

Comprimate plate, de formă cilindrică, de culoare albă, cu diametrul de 10 mm,

inscripţionate pe una din feţe cu ,,Av”.

4. DATE CLINICE

4. 1 Indicaţii terapeutice

Aciclovir Terapia 200 mg comprimate este indicat pentru :

- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo -mucoase (inclusiv cu localizare genitală)

primare sau recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS

neonatal şi infecţii severe cu VHS la copii imunodeprimaţi);

- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;

- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;

- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ).

4. 2 Doze şi mod de administrare

La pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Adulţi

Tratamentul infecţiilor determinate de VHS (herpes cutaneo-mucos şi herpes genital)

Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de

aproximativ 4 ore, cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 5 zile; în

infecţiile severe, tratamentul poate fi prelungit.

În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant medular)

sau pacienţilor cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută până la

400 mg aciclovir sau, alternativ, se poate lua în considerare tratamentul intravenos.

Pentru infecţiile primare tratamentul trebuie început cât mai repede posibil după

apariţia infecţiei; în cazul infecţiilor recurente se recomandă iniţierea tratamentului la

primele semne sau simptome de infecţie.

Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunocompetenţi (herpes cutaneomucos şi herpes genital)

Doza recomandată este de 200 mg aciclovir administrat oral de 4 ori pe zi, la intervale

de aproximativ 6 ore.

2

Mulţi pacienţi răspund favorabil la un regim de 400 mg aciclovir, administrat oral de 2

ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.

Scăderea treptată a dozei la 200 mg aciclovir administrate de 3 ori pe zi, la intervale

de aproximativ

8 ore sau chiar de 2 ori pe zi, o dată la 12 ore, poate fi eficace.

Unii pacienţi pot dezvolta infecţii în timpul tratamentului cu doze zilnice de 800 mg

aciclovir.

Tratamentul trebuie întrerupt periodic la intervale de 6-12 luni pentru a evalua

eventualele modificări ale sensibilităţii virale.

Prevenirea infecţiilor recurente cu VHS la pacienţii imunodeprimaţi (herpes cutaneomucos şi herpes genital)

Doza recomandată este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 4 ori pe zi, la

intervale de aproximativ 6 ore.

În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant medular)

sau al celor cu malabsorbţie, doza pentru o administrare poate fi crescută pâ nă la 400

mg aciclovir sau, alternativ, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.

Durata tratamentului preventiv se stabileşte în funcţie de perioada în care pacientul

este supus riscului de infecţie.

Tratamentul infecţiilor cu virusul varicelo-zosterian (VVZ)

Doza recomandată este de 800 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la

intervale de 4 ore, cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 7 zile.

În cazul pacienţilor cu imunodeficienţă severă (de exemplu după transplant m edular)

sau al celor cu malabsorbţie, poate fi luat în considerare tratamentul intravenos.

Tratamentul trebuie început cât mai rapid posibil după apariţia infecţiei. Tratamentul

are rezultate optime dacă este iniţiat imediat după apariţia erupţiei. Tratamentul

varicelei la pacienţii imunocompetenţi trebuie început în decurs de 24 de ore după

apariţia erupţiei.

Copii şi adolescenţi

Pentru tratamentul infecţiilor determinate de VHS, precum şi pentru prevenirea

acestora la imunodeprimaţi, doza pentru copiii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală

cu cea recomandată la adulţi, iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandată

este jumătate din doza pentru adulţi.

Tratamentul varicelei

Copii cu vârsta peste 6 ani: 800 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale

Copii cu vârsta între 2 şi 5 ani: 400 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale

Copii cu vârsta sub 2 ani: 200 mg aciclovir pe zi în 4 doze egale

Doza poate fi calculată mai exact în funcţie de greutatea corporală: 20 mg aciclovir/kg

(fără a depăşi 800 mg), administrat oral de 4 ori pe zi.

Durata tratamentului este de 5 zile.

Nu sunt disponibile date privind tratamentul infecţiilor cu VHS şi al herpesului zoster la

copii imunocompetenţi.

Vârstnici

La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale, iar

doza trebuie ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos).

3

Trebuie menținută hidratarea adecvată a pacienților vârstnici care iau doze mari de

aciclovir oral.

Insuficienţă renală

Este necesară prudenţă în cazul administrării aciclovirului la pacienţii cu insuficienţă

renală. Trebuie asigurată o hidratate adecvată.

Pentru tratamentul şi prevenirea infecţiilor cu VHS la pacienţii cu insuficienţă r enală,

dozele orale recomandate la pacienţii cu funcţie renală normală nu duc la acumularea

aciclovirului peste concentraţia de siguranţă stabilită pentru injectarea intravenoasă.

Cu toate acestea, pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul

creatininei < 10 ml/min) se recomandă reducerea dozelor la 200 mg aciclovir,

administrate oral de două ori pe zi, la intervale de aproximativ 12 ore.

Pentru tratamentul infecţiilor cu VVZ, precum şi pentru prevenire, la pacienţii cu

insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), este necesară

reducerea dozelor la 800 mg aciclovir, administrate oral de două ori pe zi, la intervale

de aproximativ 12 ore. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul

creatininei între 10-25 ml/min) este necesară reducerea dozelor la 800 mg aciclovir,

administrate oral de 3 ori pe zi, la intervale de aproximativ 8 ore.

4. 3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare din excipienţii enumeraţi la

pct. 6. 1.

4. 4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Hidratarea adecvată trebuie menținută la pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir pe

cale orală.

Riscul de insuficiență renală este crescut prin utilizarea concomitentă cu alte

medicamente nefrotoxice.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii vârstnici:

Deoarece aciclovirul este eliminat pe cale renală, dozele la pacienţii cu insuficienţă

renală trebuie reduse (vezi pct. 4. 2). Datorită riscului pacienţilor în vârstă de a avea o

funcţie renală redusă, trebuie avută în considerare necesitatea reducerii dozelor la

această categorie de pacienţi. Atât pacienţii în vârstă, cât şi cei cu insuficienţă renală,

prezintă un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse neurologice şi trebuie atent

monitorizaţi pentru evidenţierea acestor reacţii. În cazurile raportate, aceste reacţii au

fost, în general, reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4. 8).

La pacienţi sever imunocompromişi la administrarea îndelungată sau cure repetate cu

aciclovir a fost observată apariţia unor tulpini virale cu sensibilitate redusă, care nu

mai răspund la continuarea terapiei cu aciclovir (vezi pct. 5. 1).

Datele existente în prezent din studii clinice nu sunt suficiente pentru a concluziona că

tratamentul cu aciclovir reduce incidenţa complicaţiilor asociate varicelei în cazul

pacienţiilor imunocompromişi.

Hidratare:

Trebuie menţinut un aport hidric corespunzător în cazul pacienţilor cărora li se

administrează doze mari de aciclovir (de exemplu în cazul tratamentului infecţiei cu

virusul varicelo-zosterian când doza zilnică este de 4 g).

4

Toţi pacienţii trebuie instruiţi cum să evite transmiterea virusului, mai ales în prezenţa

unor leziuni active.

Aciclovir Terapia 200 mg comprimate conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare

rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie

la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4. 5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Aciclovirul este eliminat în principal sub formă nemodificată în urină prin secreţie

tubulară renală activă. Orice medicament administrat concomitent, care se elimină

prin acest mecanism, poate creşte concentraţia plasmatică a aciclovirului.

Probenecidul şi cimetidina cresc aria de sub curba concentraţiei plasmatice în

funcţie de timp (ASC) a aciclovirului prin acest mecanism şi reduc clearance-ul renal al

acestuia.

A fost observată creşterea ASC a aciclovirului şi a metabolitului inactiv al micofenolat

mofetil - un imunosupresor utilizat de pacienţii care au suferit un transplant atunci

când aceste două medicamente au fost administrate concomitent. Totuşi, nu este

necesară ajustarea dozelor, datorită indicelui terapeutic mare al aciclovirului.

Un studiu experimental pe cinci subiecţi de sex masculin indică faptul că terapia

concomitentă cu aciclovir crește ASC pentru teofilină totală cu aproximativ 50%. Se

recomandă măsurarea concentrațiilor plasmatice în timpul tratamentului concomitent

cu aciclovir.

4. 6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Administrarea aciclovirului va fi luată în considerare doar atunci când potenţialele

beneficii terapeutice materne depăşesc posibilitatea apariţiei unor riscuri necunoscute

la făt.

După punerea pe piaţă, monitorizarea femeilor gravide tratate cu aciclovir a evidenţiat

efectele tuturor formulărilor. Concluziile nu au arătat o creştere a numărului de

malformaţii congenitale între subiecţii expuşi la aciclovir, comparativ cu populaţia

generală şi anomaliile la naştere nu au dovedit trăsături comune sau unice care să

sugereze o cauză comună. Administrarea sistemică de aciclovir în teste standard

acceptate international nu a produs efecte embriotoxice sau teratogene la iepuri,

șobolani sau șoareci. Într-un test non-standard la șobolani, au fost observate anomalii

fetale, dar numai în urma unor doze subcutanate mari care au determinat toxicitate

maternă. Relevanța clinică a acestor observații este incertă.

Alăptarea

După administrarea orală a dozelor de 200 mg de 5 ori pe zi, aciclovirul a fost

detectat în laptele matern în concentraţii de 0,6 - 4,1 ori mai mari decât concentraţiile

plasmatice corespunzătoare. Aceste concentraţii pot expune sugarii la doze de

aciclovir de până la 0,3 mg/kg şi zi. De aceea, se recomandă prudenţă atunci când

aciclovirul este administrat femeilor care alăptează.

Fertilitatea

Nu există informații cu privire la efectul aciclovirului asupra fertilității feminine umane.

Într-un studiu de 20 de pacienţi de sex masculin cu sperma normală, aciclovir

administrat pe cale orală în doze de până la 1g pe zi, timp de până la șase luni s-a

dovedit că nu are nici un efect clinic semnificativ asupra numărului de spermatozoizi,

a motilității sau morfologiei.

5

Vezi studiile clinice de la pct. 5. 2.

4. 7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Starea clinică a pacientului şi profilul evenimentelor adverse ale aciclovirului trebuie

avute în vedere atunci când se analizează capacitatea pacienţilor de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje.

Nu s-au efectuat studii privind efectele aciclovir asupra capacităţii de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje.

Mai mult, un efect negativ asupra unor astfel de activi tăţi nu poate fi susţinut de

farmacologia substanţei active.

4. 8 Reacţii adverse

Categoriile de frecvenţă asociate cu evenimentele adverse de mai jos sunt estimative.

Pentru cele mai multe evenimente, nu au fost disponibile date adecvate pentru

estimarea incidenţei.

În plus, evenimentele adverse pot varia în incidenţa lor în funcţie de indicaţie.

Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea

convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin

frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/1000 0),

cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Foarte rare: anemie, leucopenie, trombocitopenie.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: anafilaxie.

Tulburări ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee, ameţeală.

Foarte rare: agitaţie, confuzie, tremor, ataxie, disartrie, convulsii, somnolenţă,

encefalopatie, comă.

Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate de obicei, la

pacienţii cu insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct.

4. 4).

Tulburări psihice

Foarte rare: halucinaţii, simptome psihotice.

Evenimentele de mai sus sunt, în general, reversibile şi au fost raportate de obicei, la

pacienţii cu insuficienţă renală sau care prezentau alţi factori predispozanţi (vezi pct.

4. 4).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Rare: dispnee.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.

Tulburări hepatobiliare

Rare: creşterea reversibilă a valorilor serice ale bilirubinemiei şi enzimelor hepatice.

Foarte rare: hepatită şi icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii (inclusiv fotosensibilitate).

6

Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată. Alopecia difuză accelerată a

fost asociată cu o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu tratamentul

cu aciclovir fiind incertă.

Rare: edem angioneurotic.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: creşterea valorilor ureei sanguine şi a creatininemiei.

Foarte rare: insuficienţă renală acută, durere renală.

Durerea renală poate fi asociată cu insuficienţa renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente: fatigabilitate, febră.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este

importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al

medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice

reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil

pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea

adresă web: www. amed. md sau e-mail:farmacovigilenta@amed. md

4. 9 Supradozaj

Semne şi simptome

Aciclovirul este absorbit doar parţial din tractul gastro-intestinal. Nu au fost

evidenţiate efecte toxice la pacienţii care au ingerat doze unice de până la 20 g

aciclovir. Accidental, supradozajul repetat al aciclovirului administrat oral timp de mai

multe zile a fost asociat cu tulburări gastro-intestinale (de exemplu: greaţă şi

vărsături) şi tulburări neurologice (cefalee şi confuzie).

Supradozajul aciclovirului administrat intravenos a determinat creşterea

creatininemiei, ureei sanguine şi, ulterior, insuficienţă renală. Au fost descrise efecte

neurologice, inclusiv confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii şi comă.

Tratament

Pacienţii trebuie monitorizaţi atent, pentru evidenţierea semnelor de toxicitate.

Hemodializa creşte semnificativ eliminarea aciclovirului din sânge, putând fi utilă în

cazul supradozajului simptomatic.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5. 1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ: antivirale de uz sistemic, antivirale cu acţiune directă,

nucleozide şi nucleotide, exclusiv inhibitori de reverstranscriptază, codul ATC:

J05AB01.

Aciclovirul este un medicament antiviral cu activi tate inhibitorie in vivo şi in vitro

asupra virusurilor herpetice umane, incluzând virusul herpes simplex tip 1 si 2 (VHS),

virusul varicelo-zosterian (VVZ), virusul Epstein Barr (VEB) şi virusul citomegalic

(VCM). În culturile celulare, aciclovirul are cea mai intensă activi tate împotriva VHS-1,

urmat (în ordinea descrescătoare a activi taţii) de VHS-2, VVZ, VEB şi VCM.

Activitatea inhibitorie a aciclovirului în cazul VHS-1, VHS-2, VVZ şi VEB are o

selectivitate mare. Enzima timidin-kinaza (TK) a celulelor normale, neinfectate, nu

utilizează efectiv aciclovirul ca substrat, astfel încât toxicitatea la mamifere asupra

7

celulelor gazda este mică; TK codificată de VHS, VVZ şi VEB converteşte aciclovirul în

aciclovir monofosfat, un analog nucleozidic care va fi ulterior convertit la difosfat şi, în

final, la trifosfat, de către enzimele celulare. Aciclovirul trifosfat interferă cu

ADN - polimeraza virală şi inhibă replicarea ADN-ului viral, producând terminarea

sintezei lanţului după încorporarea sa în ADN-ul viral.

Administrarea prelungită sau repetată de aciclovir la persoanele cu imunodeficienţă

severă poate determina selectarea unor tulpini virale cu sensibilitate redusă şi,

consecutiv, absenţa raspunsului la continuarea tratamentului.

Au fost raportate tulpini cu TK virală sau ADN - polimerază virală modificate. In vitro,

expunerea unor tulpini de VHS la aciclovir poate duce la apariţia rezistenţei. Relaţia

dintre sensibilitatea tulpinilor de VHS, determinată in vitro, şi răspunsul clinic la

tratamentul cu aciclovir nu este clară.

5. 2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Aciclovirul este absorbit doar parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă

(C

max) după administrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1

micromol (0,7 g/ml), iar concentraţia plasmatică minimă corespunzatoare (Cmin) a

fost de 1,8 micromol (0,4 g/ml). Valoarea Cmax după administrarea unor doze de 400

mg, respectiv 800 mg la intervale de 4 ore a fost de 5,3 micromol (1,2 g/ml),

respectiv 8 micromol (1,8 g/ml), iar valoarea Cmin a fost de 2,7 micromol (0,6

g/ml), respectiv 4 micromol (0,9 g/ml).

La adulţi, după administrarea perfuzabilă timp de 1 oră a 2,5 mg/kg, 5 mg/kg, 10

mg/kg şi 15 mg/kg, Cmax la starea de echilibru au fost de 22,7 micromol (5,1 g/ml),

43,6 micromol (9,8 g/ml), 92 micromol (20,7 g/ml), respectiv 105 M (23,6

micromol). La starea de echilibru, Cmin corespunzătoare după 7 ore au fost de 2,2

micromol (0,5 g/ml), 3,1 micromol (0,7 g/ml), 10,2 micromol (2,3 g/ml), respectiv

8,8 micromol (2,0 g/ml). La copii cu vârsta peste 1 an au fost observate valori

similare ale C

max şi Cmin la starea de echilibru atunci când doza de 250 mg/m

2

a fost

înlocuită cu 5 mg/kg, iar doza de 500 mg/m

2

a fost înlocuită cu 10 mg/kg. La nounăscuţii şi sugarii (cu vârsta între 0-3 luni) trataţi cu doze de 10 mg/kg administrate

în perfuzii intravenoase cu durata de 1 oră, la intervale de 8 ore, C

max la starea de

echilibru a fost de 61,2 micromol (13,8 g/ml), iar Cmin a fost de 10,1 micromol (2,3

g/ml).

Distribuţie

Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din

concentraţia plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este

relativ mică (9-33%) şi nu se aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice

deplasarea de pe situsurile de legare.

Eliminare

La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după

administrare intravenoasă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este

excretată sub formă nemodificată prin rinichi. Clearance-ul renal al aciclovirului este

substanţial mai mare decât clearance-ul creatininei, indicând faptul că la eliminarea

renală a medicamentului, pe lângă filtrarea glomerulară, contribuie şi secreţia tubulară

9-carboximetoxi-metilguanina este singurul metabolit important al aciclovirului şi

reprezintă aproximativ 10-15% din doza administrată, regăsită în urină. Atunci când

aciclovirul este administrat la o oră după 1 g probenecid, timpul de înjumătăţire

plasmatică prin eliminare şi ASC au crescut cu 18%, respectiv 40%.

8

La nou-născuţi şi sugari (cu vârsta între 0-3 luni), trataţi cu doze de 10 mg/kg,

administrate în perfuzie cu durata de o oră, la intervale de 8 ore, Cmax s-a dovedit a

fi 61,2 micromolar (13,8 micrograme/ml) şi Cmin 10,1 micromolar (2,3

micrograme/ml). La un grup separat de nou-născuţi trataţi cu 15 mg/kg aciclovir la

fiecare 8 ore, s-au evidenţiat creşteri aproximativ proporţionale cu doza, cu un Cmax

de 83,5 micromolar (18,8 micrograme/ml) şi Cmin de 14,1 micromolar (3,2

micrograme/ml). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost în medie de

3,8 ore.

Grupe speciale de pacienţi

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică, timpul de înjumătaţire plasmatică prin

eliminare a fost în medie de 19,5 ore. În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire

plasmatică al aciclovirului a fost în medie de 5,7 ore. Concentraţia plasmatică a

aciclovirului scade cu aproximativ 60% în timpul dializei.

La vârstnici, clearance-ul total scade odată cu vârsta, asociat cu scăderea clearanceului creatininei, deşi timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este puţin

influenţat.

5. 3 Date preclinice de siguranţă

Mutagenitate

Rezultatele unei game largi de teste de mutagenitate in vitro şi in vivo au indicat

faptul că aciclovirul nu prezintă risc mutagen la om.

Carcinogenitate

Studii pe termen lung efectuate la şobolan şi şoarece nu au evidenţiat efecte

carcinogene.

Fertilitate

Au fost raportate reacţii adverse reversibile asupra spermatogenezei numai la doze de

aciclovir cu mult mai mari decât cele utilizate în scop terapeutic. Studii la două

generaţii de şoareci cu aciclovir administrat oral nu au evidenţiat afectarea fertilităţii.

La om nu există date despre efectul aciclovir administrat oral asupra fertilităţii

feminine. S-a demonstrat că aciclovir administrat oral nu are efecte ireversibile asupra

numărului, morfologiei sau motilităţii spermatozoizilor.

Teratogenitate

Administrarea sistemică a aciclovirului în testele standard acceptate internaţional nu a

determinat efecte embriotoxice sau teratogenie la iepure, şobolan şi şoarece. Într-un

test non-standard la şobolan au fost observate anomalii fetale, dar numai după

administrarea subcutanată a unor doze mari, care au determinat efecte toxice

materne. Relevanţa clinică a acestor rezultate nu este cunoscută.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6. 1 Lista excipienţilor

Lactoză monohidrat

Povidonă K 30,

Amidon de porumb

Talc

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Amidonglicolat de sodiu

9

6. 2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6. 3 Perioada de valabilitate

24 luni

6. 4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6. 5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

6. 6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Terapia S. A.

Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca, România

8. NUMĂRUL(ELE) CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

22350

9. DATA AUTORIZĂRII

10. 05. 2016

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei

Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator. amed. md/