Inaprol Fort comp.500mg N10x2

Код товара: 62956
Доза: 500
Количество доз: 20
Производитель: Bilim Pharmaceuticals AS (prod.: Bilim Pharmaceuticals AS, Turcia; Idol Ilac Dolum Sanayii ve Ticare
Страна: Турция
Форма: табл

Inaprol Fort comp.500mg N10x2

1.  DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Inaprol Fort 500 mg comprimate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat conţine 500 mg naproxen. 

Excipient cu efect cunoscut: lactoză

3. FORMA FARMACEUTICĂ          

Comprimat

Comprimate albe, oblongi, biconvexe, cu incizie pe o parte.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Adulţi:

Tratamentul poliartritei reumatoide, osteoartrozelor (artrite degenerative), spondilitei ankilopoetice, gutei acute, afecţiunilor musculo-scheletice acute și dismenoreei.

Copii şi adolescenţi:

Artrită reumatoidă juvenilă.

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celor mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulţi

Poliartrită reumatoidă, osteoartroză şi spondilită ankilopoetică - 500 mg până la 1 g, administrate în două prize, la interval de 12 ore sau alternativ, ca administrare în doză unică. În următoarele situaţii, pentru episoadele acute se recomandă administrarea unei doze de încărcare de 750 mg sau 1 g pe zi:

a)    La pacienţi care acuză dureri severe nocturne/ sau rigiditate matinală.

b)    La pacienţi trataţi cu doze mari dintr-un alt medicament antireumatic la care s-a trecut la tratamentul cu Inaprol Fort.

c)    În ostoeoartroze în care durerea este simptomul dominant.

Gută acută

Se administrează o doză iniţială de 750 mg, urmată de o doză de 250 mg la interval de 8 ore, până când se remite criza.

Afecţiuni musculo-scheletice acute, dismenoree

Se administrează o doză iniţială de 500 mg, urmată de doze de 250 mg administrate la interval de 6-8 ore, atât timp cât este necesar, cu o doză maximă zilnică de 1250 mg după prima zi de tratament.

Vârstnici

În cazul pacienţilor vârstnici, studiile indică faptul că fracţia de naproxen nelegată de proteinele

plasmatice este mare, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este neschimbată. Semnificaţia acestor constatări în ceea ce priveşte administrarea dozelor de naproxen nu este

cunoscută. Similar altor medicamente utilizate la vârstnici este recomandat să se utilizeze cea mai mică doză eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în vedere că pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi la evenimente adverse. În timpul tratamentului cu AINS, pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru eventuale sângerările gastrointestinale. Cu privire la efectul de reducere a eliminării la pacienţii vârstnici, vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta de peste 5 ani)

Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile: doza de 10 mg/kg pe zi, administrată în două prize, la interval de 12 ore. La copii şi adolescenţi cu vârstă sub 16 ani, nu se recomandă utilizarea Inaprol Fort în nicio altă indicaţie.

Insuficiență renală/hepatică

La pacienţii cu insufciență renală sau hepatică trebuie utilizată cea mai mica doză posibilă. Inaprol Fort este contraindicat la pacienţii cu clearance bazal al creatininei mai mic de 30 ml/minut, deoarece a fost observată o acumulare de metaboliţi ai naproxenului la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau la cei care efectuează şedinţe de dializă (vezi pct. 4.3)

Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate sau întrerupt la pacienţii la care nu se observă vreun beneficiu sau la care apare intoleranţa.

Mod de administrare

Administrare orală.

Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.

4.3   Contraindicaţii

Ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie diagnosticate). Hemoragie gastrointestinală sau perforaţie intestinală în antecedente, corelate cu terapia anterioară cu AINS.

Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Având în vedere că există posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişată, naproxen nu trebuie administrat pacienţilor la care acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene/medicamente analgezice au indus astm bronşic, rinite, polipi nazali sau urticarie. Aceste reacţii pot fi letale. La aceşti pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice severe la naproxen.

Insuficienţă hepatică, renală sau cardiacă severă.

Inaprol Fort este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).

4.4   Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.2, şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos). Pacienţii trataţi pe termen lung cu AINS trebuie să fie supuși supravegherii medicale regulate pentru a monitoriza reacțiile adverse.

Pacienţii vârstnici și/sau debilitați prezintă mult mai frecvent reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale (vezi pct.4.2). Administrarea prelungită a AINS la acești pacienți nu este recomandată. În cazul în care este necesară o terapie prelungită, pacienții trebuie revizuiți în mod regulat.

Activitățile antipiretice și antiinflamatorii ale naproxenului pot reduce febra și inflamația, diminuând astfel utilitatea lor ca semne de diagnostic.

Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţii diagnosticaţi cu astm bronşic sau cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice.

Ca şi în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot apărea creşteri ale valorilor unuia sau mai multor teste ale funcţiei hepatice. Tulburările hepatice pot fi rezultatul hipersensibilităţii, mai degrabă decât al toxicităţii directe. În cazul utilizării acestui medicament, similar cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, au fost raportate reacţii hepatice severe, inclusiv icter şi hepatită (unele cazuri de hepatită au fost letale). A fost raportată o reactivitate încrucişată.

Naproxen reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Acest efect trebuie luat în considerare atunci când se determină timpii de sângerare.

Cu toate că nu a fost raportată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, nu poate fi exclus

faptul ca unii pacienţi (probabil) cu disfuncţie cardiacă au un risc mai mare de a prezenta aceasta

reacţie adversă.

Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii şi perforaţii

Sângerările gastro-intestinale, ulceraţiile sau perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave.

Riscul de sângerări gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare la creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a prezentat complicaţii hemoragice sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protective (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la care este necesară terapia concomitentă cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care au potenţial de creştere a riscului de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţii şi sângerăre gastro-intestinală, cum sunt corticosteroizii administraţi pe cale orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregantele plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

În cazul în care apar ulceraţii sau sângerari gastrointestinale la pacienţii care au utilizat naproxen, tratamentul trebuie întrerupt.

AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale (colită

ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi pct. 4.8).

Efecte renale

Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială,

hematurie, proteinurie, necroză papilară renală şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului cu naproxen.

Insuficiența renală legată de producția redusă de prostaglandine

Administrarea unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine și poate precipita insuficiența renală. Pacienții cu cel mai mare risc de apariție a acestei reacții sunt cei cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă, disfuncție hepatică, cei care iau diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II și vârstnici. La aceşti pacienţi trebuie monitorizată şi funcţia renală (vezi de asemenea pct. 4.3).

Administrarea la pacienții cu tulburarea funcției renale

Deoarece naproxenul este eliminat în mare măsură (95%) prin excreția urinară prin filtrare glomerulară, trebuie utilizat cu mare precauție la pacienții cu insuficiență renală semnificativă și se recomandă monitorizarea creatininei serice și/sau clearance-ului creatininei la acești pacienți. Naproxenul este contraindicat la pacienții cu clearance-ul inițial al creatininei mai mic de 30 ml/minut. Hemodializa nu scade concentrația plasmatică a naproxenului din cauza gradului ridicat de legare cu proteine.

Anumiți pacienți, în special cei la care fluxul sanguin renal este compromis, cum ar fi depleția de volum extracelular, ciroza hepatică, restricția de sodiu, insuficiența cardiacă congestivă și boala renală preexistentă, trebuie să li se evalueze funcția renală înainte și în timpul tratamentului cu naproxen. Unii pacienți vârstnici, la care poate fi de așteptat o insuficiență renală, precum și pacienții care utilizează diuretice ar putea intra și ei în această categorie. Trebuie luată în considerare o reducere a dozei zilnice pentru a evita posibilitatea acumulării excesive a metaboliților naproxenului la pacienți.

Administrarea la pacienții cu tulburarea funcției hepatice

Boala alcoolică cronică a ficatului și probabil alte forme de ciroză reduc concentrația plasmatică totală a naproxenului, în timp ce concentrația plasmatică a naproxenului nelegat este crescută. Implicația acestei constatări pentru dozarea naproxenului este necunoscută, dar este necesară prudență privind administrarea dozei minime eficace.

Efecte hematologice

Pacienţii care au tulburări de coagulare sau care sunt trataţi cu medicamente care interferă cu hemostaza trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul administrării medicamentelor care conțin naproxen.

Pacienții cu risc crescut de sângerare sau cei care urmează terapii anticoagulante complete (de exemplu, derivați de dicumarol) pot prezenta un risc crescut de sângerare dacă li se administrează concomitent medicamente care conțin naproxen.

Reacţiile anafilactice (anafilactoide)

Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice (anafilactoide) pot să apară atât la pacienţii cu antecedente cât şi la cei fără antecedente de hipersensibilitate ca urmare a expunerii la acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau medicamente care conţin naproxen. De asemenea, aceste reacţii pot să apară la persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronşic), rinite şi polipi nazali.

Reacţiile anafilactoide, cum este anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.

Steroizi

Dacă doza de steroid este redusă sau eliminată în timpul tratamentului cu naproxen, dozajul steroizilor trebuie să fie redus treptat, iar pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru orice semne de efecte adverse, inclusiv insuficienţă suprarenală şi respectiv pentru eventuala exacerbare a simptomelor de artrită.

Efecte oculare

Studiile nu au arătat modificări la nivelul ochiului atribuibile administrării de naproxen. Au fost raportate în cazuri rare anomalii la nivel ocular, inclusiv papilită, nevrită optică retrobulbară și edem papilar la persoanele care utilizează AINS, incluzând naproxen, deşi nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate. Pacienţii la care apar tulburări oculare în timpul tratamentului cu medicamente care conțin naproxen, trebuie să efectueze un consult oftalmologic.

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Deşi datele existente sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un risc mai mic, acesta nu poate fi exclus.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

LES şi boală a ţesutului conjunctiv mixt

La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi afecţiuni ale ţesutului conjunctiv mixt poate exista un risc crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Reacţii dermatologice

Reacţii cutanate severe, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase sau la orice alt semn de hipersensibilitate.

Asocierea cu alte medicamente AINS

Utilizarea concomitentă cu medicamente care conțin naproxen și alte medicamente AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de COX-2 nu este recomandată, din cauza riscurilor cumulative de a induce reacții adverse grave legate de AINS.

Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţiela glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat, adică practic „fără sodiu”.

 

4.5   Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide sau colestiramină

Administrarea concomitentă cu antiacide sau colestiramină poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu modifică gradul acesteia. Administrarea concomitentă cu alimente poate întârzia absorbţia de naproxen, dar nu modifică gradul acesteia.

Anticoagulante

Este considerată nesigură administrarea de AINS-uri în asociere cu anticoagulante de tipul warfarină sau heparină, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât, AINS-urile pot potenţa efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4.).

Alte analgezice inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2

Se va evita utilizarea concomitentă a două sau mai multe AINS-uri (inclusiv aspirină), deoarece acest lucru poate creşte riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).

Acid acetilsalicilic

Datele clinice farmacodinamice sugerează că administrarea concomitentă de naproxen pentru mai mult de o zi consecutiv, poate inhiba efectul dozei scăzute de acid acetilsalicilic asupra activității plachetare, iar această inhibare poate persista până la câteva zile după oprirea terapiei cu naproxen. Relevanța clinică a interacțiunii nu este cunoscută.

Hidantoine, sulfonamide sau sulfoniluree

Din cauza legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se administrează concomitent hidantoine, anticoagulante, alte AINS, acid acetilsalicilic sau sulfonamide care se leagă în proprţie mare de proteinele plasmatice trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte simptomele de supradozaj la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s-a administrat concomitent naproxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi pentru ajustarea dozei, dacă este necesar. Nu au fost observate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi anticoagulante sau derivaţi de sulfoniluree dar, cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au fost observate interacţiuni cu alte antiinflamatoare nesteroidiene din această clasă.

Diuretice

Se recomandă prudenţă atunci când naproxen este administrat concomitent cu diuretice, deoarece

poate să apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca fiind inhibat de unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.

Litiu

A fost raportată inhibarea clearance-ului renal al litiului care duce la creșterea concentrației plasmatice de litiu.

Antihipertensive

Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive. Utilizarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II pot creşte riscul de insuficienţă renală, mai ales la pacienţii cu disfuncţie renală pre-existentă (vezi pct. 4.4).

Probenecid

Probenecidul administrat concomitent cu naproxen creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi prelungeşte considerabil timpul de înjumătăţire plasmatică.

Metotrexat 

Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de metotrexat, datorită unei posibile creşteri a toxicităţii acestuia, având în vedere că naproxenul are un efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în experimentele pe animale.

Glicozide cardiace

AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace.

Ciclosporina

Similar tuturor AINS, se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este administrată concomitent cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.

Mifepristonă

AINS-urile nu ar trebui să fie utilizate pentru o perioada de 8-12 zile după administrarea mifepristonei, întrucât acestea pot reduce efectele mifepristonei.

Corticosteroizi

Similar tuturor AINS, se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează concomitent cu corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro-intestinale sau sângerări.

Antibiotice de tip chinolone

Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS-urile pot creşte riscul de convulsii asociate cu antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează AINS și concomitent chinolone pot avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.

Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei

Există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt administrate concomitent AINS cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Tacrolimus 

Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS-urile sunt administrate concomitent cu tacrolimus.

Zidovudină şi ibuprofen

Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt utilizate concomitent cu zidovudină. Există dovezi în ceea ce priveşte un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi infecţie cu HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Investigații de laborator

S-a sugerat că, cu 48 ore înaintea efectuării testelor funcţiei suprarenale, tratamentul cu naproxen ar trebui întrerupt, deoarece naproxenul poate interfera în mod artificial cu rezultatele unor teste în care sunt implicaţi 17-cetosteroizii. Similar, naproxenul poate interfera cu unele determinări ale acidului 5-hidroxiindolacetic urinar.

4.6   Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Au fost raportate anomalii congenitale în asociere cu administrarea de AINS-uri la om; totuşi, acestea sunt reduse în ceea ce priveşte frecvenţa şi nu par să urmeze un model perceptibil. Ca şi în cazul altor medicamente de acest tip, naproxenul produce întârzieri ale naşterii la animale şi afectează de asemenea sistemul cardiovascular fetal uman (închiderea canalului arterial). Utilizarea naproxenului în ultimul trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3). AINS-urile nu trebuie utilizate în timpul primelor două trimestre de sarcină, decât dacă beneficiul potenţial pentru pacientă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Travaliu şi naştere

Medicamentele care conţin naproxen nu sunt recomandate în perioada travaliului şi naştere, deoarece prin efectul lor de inhibare a sintezei de prostaglandine pot afecta negativ circulaţia fetală şi pot inhiba contracţiile, cu o tendinţă crescută la sângerare atât pentru mamă cât şi pentru copil.

Alăptare

Naproxenul poate apărea în laptele matern în concentrații foarte mici. Utilizarea de naproxen trebuie evitată la pacientele care alăptează.

Fertilitatea 

Utilizarea naproxenului ca şi a altor medicamente cunoscute pentru efectul de inhibare a sintezei de ciclooxigenaza/prostaglandine poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care încearcă să rămână însărcinate. La femeile care au dificultăţi în conceperea unui copil sau sunt în curs de investigare pentru infertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.

4.7   Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Unii pacienţi pot prezenta somnolenţă, ameţeli, vertij, insomnie, oboseală, tulburări vizuale sau depresie concomitent utilizării de naproxen. În cazul în care pacienţii prezintă aceste efecte sau alte efecte similare nedorite, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.     

4.8   Reacţii adverse

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în tratamentul cu AINS-uri şi cu naproxen.

Tulburări gastrointestinale

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro-intestinală. Pirozis, greaţă, vărsături, constipaţie, diaree, flatulenţă, dispepsie, disconfort abdominal şi durere epigastrică. Reacţiile mai grave care pot să apară sunt sângerările gastro-intestinale, care sunt uneori fatale, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct.4.4.), inflamații, ulcerații, perforații și ocluzie a tractului gastro-intestinal superior și inferior, melenă, hematemeză, stomatită, exacerbarea colitei ulceroase şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4), esofagită, gastrită şi pancreatită. 

Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie, trombocitopenie, granulocitopenie, inclusiv agranulocitoză, eozinofilie, leucopenie, anemie aplastică şi anemie hemolitică.

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate au fost raportate în urma tratamentului cu AINS-uri la pacienţii cu sau fără antecedente de reacţii de hipersensibilitate anterioare la AINS-uri.

Acestea au constat în: (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie (b) reactivitate la nivelul aparatului respirator constând în astm, agravarea astmului, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diferite tulburări cutanate, incluzând erupții cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem angioneurotic, şi mai rar dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem multiform).

Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperkaliemie.

Tulburări psihice: insomnie, vise anormale, depresie, confuzie şi halucinaţii.

Tulburări ale sistemului nervos: au fost raportate convulsii, ameţeli, cefalee, stări lipotimice, somnolenţă, parestezii, nevrită optică retrobulbară, incapacitate de concentrare şi disfuncţii cognitive. Meningita aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni auto-imune existente, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome de tipul gât rigid, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4.).

Tulburări oculare: tulburări vizuale, opacitate corneană, papilită şi edem papilar.

Tulburări acustice şi vestibulare: tinitus, tulburări auditive inclusiv reducerea auzului şi vertij. 

Tulburări cardiace: au fost raportate edem, palpitaţii, insuficienţă cardiacă şi insuficienţă cardiacă congestivă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS-uri (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4.).

Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: dispnee, astm, pneumonie eozinofilică şi edem pulmonar. 

Tulburări hepatobiliare: icter, hepatită fatală și valori anormale ale testelor funcţiei hepatice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate inclusiv erupţie medicamentoasă fixă, mâncărime (prurit), urticarie, echimoze, purpură, transpiraţie. Alopecie, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson, eritem nodos, lichen plan, erupţie pustuloasă, LES, necroliză epidermică, foarte rar necroliză epidermică toxică, reacţii de fotosensibilitate, (inclusiv cazuri în care pielea are aspect similar cu porfiria cutanată tardivă ”pseudoporfirie”) sau reacţii asemănătoare epidermolizei buloase care pot să apară foarte rar.

În cazul în care apar semne de fragilitate a pielii, vezicule sau alte simptome sugestive pentru pseudoporfirie, tratamentul trebuie întrerupt, iar pacientul trebuie monitorizat.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: mialgii şi slăbiciune musculară.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefropatie și nefrotoxicitate sub diferite forme, includ, dar nu se limitează la nefrită glomerulară, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, hematurie, creşterea nivelelor creatininei serice, necroză papilară renală şi insuficienţă renală.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: infertilitate feminină.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: sete, febră, oboseală şi stare generală de rău. 

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected].

4.9 Supradozaj

a) Simptome

Simptomele de supradozaj includ cefalee, pirozis, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sângerări gastro-intestinale, rareori diaree, dezorientare, excitaţie, somnolenţă, ameţeli, tinitus, leşin. În cazurile de supradozare semnificativă sunt posibile insuficienţa renală acută şi afectarea ficatului. 

După ingestia de AINS-uri pot să apară de asemenea deprimarea respiratorie şi coma, dar aceste sunt reacţii rare. 

Într-un caz de supradozaj cu naproxen, prelungirea tranzitorie a timpului de protrombină, datorită hipotrombinemiei ar fi putut fi datorată inhibării selective a sintezei factorilor de coagulare dependenți de vitamina K. 

Au existat cazuri de pacienţi care au prezentat convulsii, dar nu s-a putut stabili dacă acestea au fost corelate sau nu cu administrarea de naproxen. Nu se cunoaşte care este doza de medicament care ar pune viaţa în pericol.

b) Tratament

Daca este necesar la pacienți se va efectua tratament simptomatic. În termen de o oră de la ingestia unei cantităţi potenţial toxice se va lua în considerare administrarea de cărbune activat. Alternativ, la adulţi se poate lua în considerare lavajul gastric în termen de o oră de la ingestia unei supradoze care poate pune viaţa în pericol.

Se va asigura o eliminare adecvată a urinei.

Funcţia renală şi hepatică trebuie atent monitorizate.

Pacienţii trebuie supravegheaţi timp de cel puţin patru ore după ingestia unor cantităţi potenţial toxice din medicament.

Convulsiile frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam intravenos. 

Alte măsuri pot fi de asemenea indicate în funcţie de starea clinică a pacientului. 

Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului din cauza gradului mare de legare de proteinele plasmatice. Cu toate acestea, hemodializa poate fi utilă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală cărora le-a fost administrat naproxen.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE02.

Naproxenul este un antiinflamator nesteroidian, analgezic, cu proprietăţi antipiretice, aşa cum a fost demonstrat în sistemele clasice de testare la animale. Naproxenul îşi exercită efectul său antiinflamator chiar şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată prin intermediul axei hipofizo-suprarenale.

Naproxenul inhibă prostaglandin-sintetaza (similar altor AINS). Cu toate acestea, similar altor

AINS, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Naproxenul este complet absorbit din tractul gastro-intestinal, iar concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 2 până la 4 ore. Naproxenul este prezent în sânge, în principal sub formă nemodificată, legat extensiv de proteinele plasmatice.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 12 şi 15 ore, ceea ce permite ca starea de echilibru să se atingă într-o perioadă de 3 zile de la iniţierea tratamentului cu un regim de dozaj de două ori pe zi. Gradul de absorbţie nu este afectat în mod semnificativ de alimente sau de majoritatea antiacidelor. Excreţia se face preponderent prin urină, în principal sub formă de naproxen conjugat, şi parţial sub formă nemetabolizată. Metabolismul la copii este similar cu cel al adulţilor. Bolile cronice hepatice de natură alcoolică reduc concentraţia plasmatică totală a naproxenului, dar cresc concentraţia naproxenului liber.

La vârstnici, concentraţiile plasmatice ale naproxenului liber sunt crescute, cu toate că, concentraţiile plasmatice totale sunt nemodificate.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Carcinogenicitate

Naproxenul a fost administrat împreună cu alimente la şobolani Sprague-Dawley timp de 24 de luni, în doze de 8, 16 şi 24 mg/kg/zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.

Mutagenitate

Nu a fost observată mutagenitate în testele pe Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Sachharomyces cerevisae (1 linie celulară), şi respectiv în testele efectuate pe limfom de şoarece.

Fertilitate

Naproxenul nu a afectat fertilitatea la şobolani atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 30 mg/kg/zi la masculi şi respectiv în doze de 20 mg/kg/zi la femele. 

Teratogenitate

Naproxenul nu s-a dovedit a fi teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg/kg/zi în timpul organogenezei la şobolani şi iepuri.

Funcţie de reproducere - Perioadele perinatală / postnatală

Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg/kg/zi în al treilea trimestru de sarcină a condus la un travaliu dificil. Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei clase de compuşi şi au fost demonstrate la femele gestante de şobolan în cazul administrării de aspirină şi indometacin 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1    Lista excipienţilor

Povidonă-K30

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

6.2   Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3   Perioada de valabilitate

36 luni.

6.4   Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C

6.5   Natura şi conţinutul ambalajului

Câte 10 comprimate în blister PVC/Al. Câte 2 blistere în cutie de carton cu prospect pentru pacienți.

6.6   Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Bilim Ilac Sanayii ve Ticaret A.S.

Kaptanpaşa Mahallesi Zincirlikuyu

 İstanbul/ Turcia

 

 

 

Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.

Просмотреть полное описание
Топ сезона
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 849
Код товара: 62832
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 971
Код товара: 62178
Топ сезона
Код товара: 38581
Топ сезона
Искать в аптеках
Цена товара в пунктах: 66
Код товара: 63667
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 660
Код товара: 63775
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 98
Код товара: 63765
Акции
Акция
Цена товара в пунктах: 419
Код товара: 61860
NEW
Акция
Цена товара в пунктах: 169
Код товара: 64351
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 846
Код товара: 61742
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 960
Код товара: 61913
Акция
Цена товара в пунктах: 291
Код товара: 61845
Акция
Топ сезона
Искать в аптеках
Код товара: 42229
Рекомендуем
Цена товара в пунктах: 675
Код товара: 61718
Цена товара в пунктах: 113
Код товара: 60981
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 971
Код товара: 62178
Цена товара в пунктах: 334
Код товара: 62317
Цена товара в пунктах: 337
Код товара: 62323
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 163
Код товара: 62362
Просмотренные товары
Capsule Anti-Age: Colagen, Acid Hialuronic și Carcinină
În lupta împotriva semnelor îmbătrânirii, inovațiile din domeniul cosmetologiei și nutriției oferă soluții tot mai eficiente și accesibile. Printre aceste soluții, capsulele Anti-Age cu Colagen, Acid Hialuronic și Carcinina se numără printre cele mai populare și apreciate suplimente. Ele promit nu doar o piele mai fermă și mai elastică, dar și o îmbunătățire a sănătății generale a țesuturilor. Haideți să explorăm împreună cum funcționează aceste ingrediente și ce beneficii aduc ele.