ATORVASTEROL
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Atorvasterol
DCI-ul substanţei active
Atorvastatinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg;
excipienţi: manitol (E421), celuloză microcristalină, carbonat de calciu, povidonă, croscarmeloză sodică, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu;
filmul: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 6000, talc.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
DESCRIEREA PREPARATULUI
Atorvasterol 10 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
Atorvasterol 20 mg: comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm.
Atorvasterol 40 mg: comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de 8,2 mm x 17 mm.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, inhibitori ai HMG-CoA reductazei, C10A A05.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţile farmacodinamice
Atorvastatina este un inhibitor selectiv, competitiv, al HMG-CoA reductazei, enzimă care controlează viteza de transformare a 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimei A în mevalonat, precursor al sterolilor, inclusiv al colesterolului. În ficat, trigliceridele şi colesterolul sunt încorporate în VLDL (lipoproteine cu densitate foarte mică) şi eliberate în plasmă pentru a fi distribuite în ţesuturile periferice. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) rezultă din lipoproteine cu densitate foarte mică, sunt catabolizate în principal prin receptorii cu afinitate mare pentru lipoproteine cu densitate mică. Atorvastatina scade nivelul colesterolului şi lipoproteinelor din plasmă prin inhibarea HMG-CoA reductazei şi, consecutiv, a sintezei colesterolului în ficat. De asemenea, atorvastatina creşte numărul receptorilor LDL pe suprafaţa membranei celulare a hepatocitelor, astfel încât se accelerează captarea şi catabolizarea LDL. Atorvastatina scade sinteza de LDL şi numărul particulelor de LDL. Atorvastatina produce o creştere marcată şi continuă a activi tăţii receptorilor LDL, legată de îmbunătăţirea calitativă a particulelor LDL circulante. Atorvastatina reduce semnificativ LDL-colesterolul la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, pacienţi care în mod normal nu răspund la o medicaţie hipolipemiantă obişnuită. Atorvastatina scade concentraţia colesterolului total (cu 30-46%), a LDL-colesterolului (cu 41-61%), a apolipoproteinei B (cu 34-50%) şi a trigliceridelor (cu 14-33%), dar, în acelaşi timp, determină în proporţii variabile creşterea HDL-colesterolului şi a apolipoproteinei A1. Aceste rezultate sunt valabile la pacienţii cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, forme non-familiale de hipercolesterolemie, hiperlipidemii mixte, inclusiv la pacienţi cu diabet zaharat tip II (non-insulinodependent). S-a demonstrat că, scăderile nivelului de colesterol total, LDL-colesteroului şi apolipoproteinei B duce la reducerea riscului infarctului miocardic acut şi mortalităţii determinată de patologia cardiovasculară.
Proprietăţile farmacocinetice
După administrarea orală atorvastatina este absorbită rapid; concentraţia plasmatică maximă (Cmax) fiind atinsă timp de 1-2 ore. Absorbţia creşte proporţional cu doza de atorvastatină. Comprimatele filmate de atorvastatină au o biodisponibilitate de 9599%, comparativ cu soluţiile orale. Biodisponibilitatea absolută a atorvastatinei constituie aproximativ 12%, iar disponibilitatea sistemică a inhibitorilor activi ai HMGCoA reductazei constituie aproximativ 30%. Biodisponibilitatea sistemică mică a preparatului medicamentos este atribuită clearance-ului presistemic în mucoasa gastrointestinală şi/sau metabolizării rapide în ficat (primul pasaj hepatic). Volumul mediu de distribuţie constituie aproximativ 381 l. Atorvastatina se leagă peste 98% de proteinele plasmatice. Atorvastatina este metabolizată cu participarea citocromului P-450 3A4 în derivaţi orto- şi para-hidroxilaţi şi diferiţi produşi de metabolizare obţinuţi prin beta-oxidare. Ulterior, aceşti produşi sunt metabolizaţi prin glucuronoconjugare. Aproximativ 70% din activi tatea inhibitorie a HMG-CoA reductazei este atribuită metaboliţilor săi activi . Atorvastatina este eliminată în principal prin bilă după metabolizarea hepatică şi/sau extrahepatică. Totuşi, medicamentul nu pare a fi supus unui circuit enterohepatic semnificativ. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al atorvastatinei la om constituie aproximativ 14 ore. Timpul de înjumătăţire al activi tăţii inhibitorii a HMG-CoA-reductazei constituie aproximativ 20 până la 30 ore, datorită influenţei metaboliţilor biologic activi .
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Concentraţiile plasmatice de atorvastatină sunt mai mari la vârstnici, comparativ cu adulţii sănătoşi Dar efectul asupra lipidelor este comparabil la ambele grupe.
Sex
Concentraţiile atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi sunt diferite la femei (concentraţia plasmatică maximă este cu aproximativ 20% mai mare şi în timp ce AUC este cu 10% mai mică la bărbaţi). Aceste diferenţe nu au semnificaţie clinică şi nu există diferenţe clinic semnificative în ceea ce priveşte efectul asupra concentraţiei lipidelor în sânge, între bărbaţi şi femei.
Insuficienţa renală
Afecţiunile renale nu influenţează concentraţiile plasmatice de atorvastatină sau metaboliţilor săi activi şi efectele asupra metabolismului lipidic.
Insuficienţa hepatică
Concentraţiile plasmatice de atorvastatină şi de metaboliţi activi sunt crescute marcat (Cmax de aproximativ 16 ori, AUC de aproximativ 11 ori) la pacienţii cu afecţiuni hepatice cronice determinate de alcoolismul cronic (Childs-Pugh B).
INDICAŢII TERAPEUTICE
-Hipercolesterolemie
Atorvastatina este indicată ca adjuvant al dietei pentru scăderea valorilor crescute ale colesterolului total, LDL-colesterolului, apolipoproteinei-B şi trigliceridelor la adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani cu hipercolesterolemie primară, inclusiv hipercolesterolemie familială (varianta heterozigotă) sau hiperlipidemie mixtă (tipul IIa şi IIb conform clasificării Fredrickson), atunci când răspunsul la dietă şi la alte măsuri nonfarmacologice nu este adecvat. Atorvasterol este, de asemenea, indicat pentru scăderea colesterolului total şi LDLcolesterolului la adulţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă, ca adjuvant al altor tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza-LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
-Profilaxia bolilor cardiovasculare
Atorvasterol este indicat pentru profilaxia complicaţiilor cardio-vasculare la pacienţii adulţi la care se estimează că au un risc mare pentru un prim eveniment cardiovascular, ca adjuvant pentru corectarea altor factori de risc.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard înainte de a începe tratamentul cu Atorvasterol şi trebuie să continue această dietă pe toată durata tratamentului. Dozele se stabilesc în mod individual, corespunzător valorilor iniţiale ale LDLcolesterolului, obiectivului terapiei, precum şi răspunsul pacientului la tratament. Doza iniţială uzuală este 10 mg o dată pe zi. Ajustarea dozei trebuie efectuată la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă este de 80 mg o dată pe zi. Atorvasterol se administrează o dată pe zi, în orice timp al zilei, cu sau fără alimente. În caz de omitere a unei doze de medicament nu se va dubla doza următoare.
Hipercolesterolemia primară şi hiperlipidemia mixtă
Majoritatea pacienţilor răspund bine la administrarea de 10 mg Atorvasterol pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămâni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămâni. Răspunsul se menţine pe perioada tratamentului cronic.
Hipercolesterolemia familială heterozigotă
Tratamentul trebuie iniţiat cu Atorvasterol 10 mg pe zi. Dozele trebuie individualizate şi ajustate la fiecare 4 săptămâni, până la doza de 40 mg atorvastatină pe zi. După aceea, aceeaşi doză poate fi crescută până la maxim 80 mg pe zi sau se poate asocia cu răşini fixatoare de acizi biliari cu atorvastatină 40 mg o dată pe zi.
Hipercolesterolemia familială homozigotă
Doza de atorvastatină la pacienţii cu hipercolesterolemie familială homozigotă este de 10-80 mg pe zi. La aceşti pacienţi atorvastatina trebuie utilizată ca adjuvant la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu, afereza LDL) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt disponibile.
Profilaxia bolilor cardiovasculare
În studiile de profilaxie primară, doza administrată a fost de 10 mg pe zi. Pentru a obţine valori ale LDL-colesterolului conform ghidurilor clinice curente, pot fi necesare doze mai mari.
Administrarea la pacienţi cu insuficientă renală
Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică şi nici efectele atorvastatinei asupra lipidelor sanguine. La aceşti pacienţi nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţi cu insuficientă hepatică
Atorvasterol trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Atorvasterol este contraindicat la pacienţii cu o afecţiune hepatică activă.
Administrarea la vârstnici
Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vârsta mai mare de 70 de ani, care utilizează dozele recomandate, sunt similare cu cele întâlnite la populaţia generală.
Copii şi adolescenţi
Hipercolesterolemie
Tratamentul la copii şi adolescenţi se face numai de către medici cu experienţă în tratamentul hiperlipidemiei la copii şi adolescenţi, iar pacienţii trebuie reevaluaţi periodic pentru a se aprecia progresul. La pacienţii cu vârsta peste 10 ani doza iniţială recomandată de atorvastatină este de 10 mg pe zi. Doză poate fi crescută până la 20 mg pe zi în funcţie de răspunsul individual la tratament şi de tolerabilitatea pacienţilor. Datele privind siguranţa la pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu doze mai mari de 20 mg, care corespund la aproximativ 0,5 mg/kg, sunt limitate. Experienţa clinică în tratamentul copiilor cu vârsta de 6 până la 10 ani este limitată. Astfel atorvastatina nu este recomandată pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 10 ani.
REACŢII ADVERSE
Pe baza datelor obţinute în studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă au fost observate următoarele reacţii adverse la atorvastatină, menţionate în lista de mai jos.
Estimarea frecvenţei reacţiilor adverse a fost făcută utilizând următoarele criterii convenţionale: frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000).
Infecţii şi infestări
Frecvente: nazofaringită.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Frecvente: reacţii alergice.
Foarte rare: anafilaxie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: hiperglicemie.
Mai puţin frecvente: hipoglicemie, creşterea greutăţii corporale, anorexie.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: tulburări de somn, coşmaruri.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee.
Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezie, hipoestezie, disgeuzie, amnezie.
Rare: neuropatie periferică.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere înceţoşată.
Rare: tulburări de vedere.
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: tinitus.
Foarte rare: surditate.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: durere faringolaringeală, epistaxis.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: constipaţie, flatulenţă, dispepsie, greaţă, diaree.
Mai puţin frecvente: vărsături, durere abdominală superioară şi inferioară, eructaţii, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: hepatită.
Rare: colestază.
Foarte rare: insuficienţă hepatică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, prurit, alopecie.
Rare: edem angioneurotic, dermatită buloasă (incluzând eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: mialgie, artralgie, durere la nivelul extremităţilor, spasme musculare, edeme articulare, dorsalgie.
Mai puţin frecvente:
durere cervicală, fatigabilitate musculară.
Rare: miopatie, miozită, rabdomioliză, tendonopatie, uneori complicată cu ruptură de tendon.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: indispoziţie, astenie, durere toracică, edeme periferice, fatigabilitate, febră.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, creşterea concentraţiilor plasmatice ale creatinkinazei.
Mai puţin frecvente: leucociturie.
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, la pacienţii trataţi cu atorvastatină au fost observate creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor hepatice. De obicei, acestea au fost uşoare, tranzitorii şi nu au necesitat întreruperea tratamentului. Creşteri semnificative clinic (>3 ori limita superioară a valorii normale) ale transaminazelor serice au fost observate la 0,8% din pacienţii trataţi cu atorvastatină. Aceste creşteri au fost proporţionale cu doza şi au fost reversibile la toţi pacienţii. Similar cu rezultatele studiilor clinice ale altor inhibitori de HMG-CoA-reductază, la 2,5% din pacienţii trataţi cu atorvastatină s-a produs creşterea de mai mult de 3 ori peste limita superioară a valorilor normale ale creatinfosfokinazei (CPK). La 0,4% din pacienţii trataţi cu atorvastatină creşterea a fost de mai mult de 10 ori peste limita superioară a valorilor normale.
Reacţii adverse raportate la utilizarea statinelor:
- Disfuncţie sexuală.
- Depresie.
- Cazuri excepţional de rare de pneumonie interstiţială, în special în tratamentul de lungă durată.
- Diabet zaharat: frecvenţa depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemia în condiţii de repaus alimentar ≥5,6 mmol/l, IMC>30 kg/m2, hipertrigliceridemie, antecedente de hipertensiune arterială).
Copii şi adolescenţi
Datele cu privire la siguranţa utilizării atorvastatinei provin de la 249 pacienţi copii şi adolescenţi, dintre care 7 pacienţi cu vârsta sub 6 ani, 14 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani şi 228 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani. Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: durere abdominală Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere a concentraţiilor plasmatice ale alanin-aminotransferazei, creştere a concentraţiilor plasmatice ale creatinkinazei.
Având la bază datele disponibile, se aşteaptă ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi să fie aceleaşi ca la adulţi. La copii şi adolescenţi nu există suficiente date de siguranţă pe termen îndelungat.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii acestui medicament;
- afecţiuni hepatice active sau cu creşteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice, care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale;
- sarcina;
- perioada de alăptare;
- femeile aflate la vârsta fertilă şi care nu utilizează metode adecvate de contracepţie.
SUPRADOZAJ
Tratament: Antidot specific nu există, se efectuează terapie simptomatică. Trebuie monitorizate testele hepatice şi valorile plasmatice ale CK. Datorită legării în proporţie mare a substanţei de proteinele plasmatice, nu se aşteaptă ca hemodializa să determine o creştere semnificativă a clearance-ului atorvastatinei.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Efecte hepatice
Trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice înainte de începerea tratamentului şi apoi periodic pe durata tratamentului. Dacă în timpul tratamentului se constată simptome severe ale unei afecţiuni hepatice şi/sau hiperbilirubinemie sau icter, e necesar de întrerupt administrarea statinelor. Dacă nu a fost stabilită altă cauză a dezvoltării afecţiunii hepatice severe, administrarea statinelor nu se va relua. Atorvasterol trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care consumă cantităţi considerabile de alcool etilic şi/sau la cei cu afecţiuni hepatice în antecedente.
Profilaxia accidentelor vasculare cerebrale prin reducerea semnificativă a valorilor colesterolului
Într-un studiu retrospectiv referitor la accidente vasculare cerebrale la pacienţii fără boală coronariană (BC), care au prezentat recent un accident vascular cerebral sau un accident vascular ischemic tranzitoriu (AVIT), s-a observat o incidenţă mai mare a accidentelor vasculare cerebrale hemoragice la pacienţii în tratament cu atorvastatină 80 mg, comparativ cu pacienţii cu placebo. Creşterea riscului a fost mai mare la pacienţii cu antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau cu un infarct lacunar cerebral. La pacienţii cu antecedente de accident vascular cerebral hemoragic sau cu un infarct lacunar cerebral, raportul risc/beneficiu în cazul tratamentului cu atorvastatină 80 mg nu este stabilit; de aceea înainte de iniţierea tratamentului trebuie luat în considerare riscul potenţial al accidentului vascular cerebral hemoragic.
Efecte asupra musculaturii scheletice
Atorvastatina, similar altor inhibitori ai HMG-CoA-reductazei, poate afecta rareori musculatura scheletică şi determina mialgie, miozită şi miopatie, care pot evolua către rabdomioliză, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, caracterizată prin creşteri marcate ale valorilor creatinkinazei (CK) (> 10 ori de limita superioară a normei), mioglobinemie şi mioglobinurie care pot duce la insuficienţă renală.
Înainte de tratament
Atorvastatina trebuie recomandată cu precauţie pacienţilor cu factori predispozanţi pentru rabdomioliză. Concentraţia de CK trebuie determinată înaintea iniţierii tratamentului cu statine în următoarele situaţii:
- insuficienţă renală;
- hipotiroidism;
- antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare;
- antecedente de toxicitate musculară indusă de o statină sau de un fibrat;
- antecedente de afecţiuni hepatice şi/sau în cazul abuzului de alcool;
- la persoanele vârstnice (cu vârsta peste 70 de ani) necesitatea acestei determinări trebuie luată în considerare în funcţie de prezenţa altor factori predispozanţi pentru rabdomioliză;
- situaţii în care pot apărea creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice, cum sunt interacţiuni cu alte medicamente sau alte forme de interacţiune şi grupuri speciale de pacienţi, incluzând subgrupuri genetice.
În aceste situaţii trebuie evaluate riscurile posibile ale tratamentului faţă de beneficiile urmărite, recomandându-se monitorizarea clinică a pacienţilor. Dacă valorile iniţiale ale CK sunt semnificativ crescute (>5 ori LSVN (limita superioară a valorilor normale), tratamentul nu trebuie iniţiat.
Determinarea creatinkinazei
Creatinkinaza (CK) nu trebuie determinată după un efort fizic intens sau în prezenţa oricărei alte cauze posibile de creştere a CK, deoarece interpretarea rezultatelor este dificilă. În cazul în care concentraţia de CK este semnificativ mai mare decât valorile normale (>5 ori LSVN), determinarea trebuie repetată după 5-7 zile, pentru confirmarea rezultatelor.
În timpul tratamentului
- Pacienţii trebuie informaţi despre necesitatea raportării imediate a durerilor musculare, crampelor sau senzaţiei de slăbiciune musculară, mai ales dacă aceste simptome sunt însoţite de afectarea stării generale sau febră.
- Dacă aceste simptome apar în timpul tratamentului cu atorvastatină, trebuie determinate valorile CK. Dacă aceste valori sunt semnificativ crescute (>5 ori LSVN), tratamentul trebuie întrerupt.
- Dacă simptomele musculare sunt severe şi determină disconfort zilnic, chiar dacă valorile CK sunt crescute ≤ 5 x LSVN, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
- Dacă simptomele dispar şi valorile CK revin la normal, poate fi luată în considerare reînceperea tratamentului cu atorvastatină sau iniţierea unui tratament alternativ cu o altă statină, cu utilizarea dozelor minime şi monitorizarea atentă a pacientului.
- Tratamentul cu atorvastatină trebuie întrerupt în cazul creşterii clinic semnificative a concentraţiei CK (>10 x LSVN) sau dacă se suspectează sau se confirmă rabdomioliza.
Tratament concomitent cu alte medicamente
Riscul de rabdomioliză creşte atunci când atorvastatina este administrată concomitent cu anumite medicamente care pot creşte nivelul concentraţiei plasmatice de atorvastatinặ, cum sunt inhibitorii puternici ai CYP3A4 sau ai proteinelor de transport (de exemplu, ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol şi inhibitorii de proteazặ HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir etc. ). Riscul de miopatie este, de asemenea, crescut la utilizarea concomitentă cu gemfibrozil şi alte derivate de acid fibric, eritromicină, niacină şi ezetimib. Dacă este posibil, în locul acestor medicamente se recomandă tratamente alternative (fără interacţiuni). În cazul în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatina este necesară, trebuie evaluat cu atenţie raportul risc/beneficiu. La pacienţii în tratament cu medicamente, care cresc concentraţia plasmatică a atorvastatinei, se recomandă o doză maximă mai scăzută de atorvastatină. În plus, în cazul utilizării inhibitorilor potenţi ai CYP3A4, trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică de atorvastatină şi se recomandă monitorizarea clinică adecvată a acestor pacienţi. Administrarea concomitentă de atorvastatină şi acid fusidic nu este recomandată, ca urmare întreruperea temporară a administrării de atorvastatină poate fi luată în considerare în timpul terapiei cu acid fusidic.
Pneumonie interstiţială
În timpul utilizării unor statine, în special în tratamentul de lungă durată, au fost raportate cazuri excepţional de rare de pneumonie interstiţială. Simptomele prezentate pot include dispnee, tuse neproductivă şi alterarea stării generale (fatigabilitate, pierderea greutăţii corporale şi hipertermie). Dacă se suspectează că un pacient a dezvoltat o pneumonie interstiţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
Unele dovezi clinice sugerează că statinele posedă un efect de creştere a glicemiei şi la unii pacienţi cu risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat pot determina un nivel al hiperglicemiei, care să necesite tratament ca şi în cazul diabetului zaharat confirmat. Cu toate acestea, beneficiul tratamentului cu statine depăşeşte acest risc şi, în consecinţă, nu necesită întreruperea tratamentului cu statine. Pacienţii cu factori de risc (glicemia în condiţii de repaus alimentar 5,6-6,9 mmol/l, IMC>30 kg/m2, hipertrigliceridemie, hipertensiune arterială) trebuie să fie monitorizaţi atât clinic, cât şi biochimic conform ghidurilor de la nivel naţional.
Utilizare la copii
Siguranţa utilizării atorvastatinei la copii nu este determinată.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Femei cu potenţial fertil
Femeile cu potenţial fertil trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate în timpul tratamentului.
Sarcina
Atorvasterol este contraindicat în timpul sarcinii. Siguranţa administrării de atorvastatină în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Nu au fost efectuate studii clinice controlate cu atorvastatină la femeile însărcinate. Au fost raportate rareori anomalii congenitale după expunerea intrauterină la inhibitorii de HMG-CoA reductază. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere. Tratamentul cu atorvastatină al mamei poate determina la făt scăderea concentraţiei plasmatice a mevalonatului, care este un precursor al biosintezei de colesterol. Ateroscleroza este un proces cronic, de aceea întreruperea medicamentelor hipolipemiante în timpul sarcinii ar trebui să aibă un impact redus asupra riscului pe termen lung asociat hipercolesterolemiei primare. Din aceste cauze Atorvasterol nu trebuie utilizat la femei însărcinate, femei care încearcă să devină însărcinate sau femei care cred că sunt însărcinate. Dacă pe durata tratamentului survine sarcina, Atorvasterol trebuie întrerupt, iar femeia preîntâmpinată despre riscul posibil pentru făt.
Alăptarea
Nu se ştie dacă atorvastatina se excretă în laptele uman. Din cauza potenţialului apariţiei reacţiilor adverse la sugari, la necesitatea administrării atorvastatinei în perioada de lactaţie e necesar de întrerupt alăptarea la sân.
Fertilitatea
Atorvastatina nu influenţează asupra fertilităţii masculine sau feminine.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Atorvastatina prezintă o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de conducere a vehiculelor sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra atorvastatinei
Atorvastatina este metabolizată de izoenzima 3A4 a citocromului P450 (CYP3A4) şi este substrat al proteinelor de transport,de exemplu, proteina de transport a captării hepatocitare OATP1B1. Administrarea concomitentă de medicamente care inhibă CYP3A4 sau proteinele de transport poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de atorvastatină şi creşterea riscului de miopatie. De asemenea, riscul poate creşte şi la administrarea concomitentă de atorvastatină cu alte medicamente cu potenţial de inducere a miopatiei, cum sunt derivatele acidului fibric şi ezetimib.
Inhibitori ai CYP3A4
S-a demonstrat că inhibitorii puternici ai CYP3A4 determină creşterea semnificativă a concentraţiilor atorvastatinei. Dacă este posibil, administrarea concomitentă de inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ciclosporină, telitromicină, claritromicină, delavirdină, stiripentol, ketoconazol, voriconazol, itraconazol, posaconazol şi inhibitorii proteazei HIV, incluzând ritonavir, lopinavir, atazanavir, indinavir, darunavir, etc. ) trebuie evitată. În cazurile în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atorvastatină nu poate fi evitată, trebuie luate în considerare administrarea unor doze iniţiale şi doze maxime de atorvastatină mai scăzute şi monitorizarea clinică adecvată a pacientului. Inhibitorii moderaţi ai CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, diltiazem, verapamil şi fluconazol) pot determina creşterea concentraţiei plasmatice a atorvastatinei. În cazul utilizării concomitente a eritromicinei cu statine, a fost observată creşterea riscului de miopatie. Nu au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă pentru amiodaronă sau verapamil şi atorvastatină. Se ştie că atât amiodarona, cât şi verapamilul inhibă activi tatea CYP3A4, iar administrarea concomitentă de atorvastatină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei. De aceea, trebuie luată în considerare scăderea dozei maxime de atorvastatină şi monitorizarea clinică adecvată a pacientului, în cazul utilizării concomitente cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4. După iniţierea terapiei sau după ajustarea dozei inhibitorului enzimatic se recomandă monitorizare clinică adecvată.
Inductori ai CYP3A4
Administrarea concomitentă de atorvastatină şi inductori ai enzimelor citocromului P450 3A (de exemplu efavirenz, rifampicină, sunătoare) poate determina reducerea variabilă a concentraţiilor plasmatice ale atorvastatinei. Din cauza mecanismului dual de interacţiune al rifampicinei, (inductor al enzimelor citocromului P450 3A şi inhibarea transportului captării hepatocitare OATP1B1), administrarea concomitentă de atorvastatină şi rifampicină nu este contraindicată, deoarece amânarea administrării de atorvastatină după utilizarea rifampicinei a fost asociată cu o reducere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de atorvastatină. Efectul rifampicinei asupra concentraţiei atorvastatinei la nivel hepatocitar este, totuşi, necunoscut şi, dacă administrarea concomitentă este necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Inhibitori ai proteinelor de transport
Inhibitorii proteinelor de transport (de exemplu, ciclosporina) pot creşte concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei. Dacă administrarea concomitentă este necesară, se recomandă reducerea dozei şi monitorizarea pacienţilor.
Gemfibrozil / derivaţi de acid fibric
Utilizarea în monoterapie a fibraţilor este asociată ocazional cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate creşte la utilizarea concomitentă a derivatelor acidului fibric cu atorvastatină. Dacă administrarea concomitentă este necesară, trebuie utilizată doza minimă eficace de atorvastatină, iar pacienţii trebuie monitorizaţi adecvat.
Ezetimib
Utilizarea în monoterapie a ezetimibului este asociată cu evenimente adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Riscul acestor evenimente poate creşte la utilizarea concomitentă de ezetimib şi atorvastatină. Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienţilor, care administrează concomitant ezetimib şi atorvastatină.
Colestipol
Concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei şi ale metaboliţilor săi activi au scăzut (cu aproximativ 25%) la administrarea concomitentă de colestipol şi atorvastatină. Totuşi, efectul hipolipemiant a fost mai mare la administrarea asociată de colestipol şi atorvastatină, comparativ cu administrarea în monoterapie a fiecărui medicament.
Acid fusidic
Similar altor statine, după punerea pe piaţă a medicamentului, în cazul utilizării concomitente de atorvastatină cu acid fusidic au fost raportate reacţii adverse musculare, incluzând rabdomioliză. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu atorvastatină.
Efectul atorvastatinei asupra altor medicamente
Digoxină
În cazul administrării dozelor reptate de digoxină şi atorvastatină 10 mg, valoarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei la starea de echilibru au crescut uşor. Pacienţii care fac tratament cu digoxină trebuie monitorizaţi adecvat.
Contraceptive orale
Administrarea concomitentă de atorvastatină şi contraceptive orale a determinat creşterea concentraţiei de noretisteronă şi etinilestradiol.
Warfarină
În studiile clinice efectuate la pacienţi care urmează tratament cronic cu warfarină, administrarea concomitentă de atorvastatină 80 mg pe zi a determinat o scădere minoră, de aproximativ 1,7 secunde a timpului de protrombină în perioada primelor 4 zile de tratament, după care acesta a revenit la normal, după 15 zile de tratament cu atorvastatină. Cu toate că interacţiunile semnificative clinic au fost raportate numai în foarte rare cazuri la pacienţii trataţi cu anticoagulante, timpul de protrombină trebuie determinat înaintea iniţierii tratamentului cu atorvastatină şi suficient de frecvent în timpul tratamentului, pentru a preveni apariţia tulburărilor semnificative ale acestuia. După stabilizarea timpului de protrombină, ulterior, acesta poate fi monitorizat la intervalele recomandate de obicei pentru pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice. Dacă doza de atorvastatină este modificată sau tratamentul întrerupt, trebuie aplicată aceeaşi procedură. Tratamentul cu atorvastatină nu a fost asociat cu hemoragii sau modificări ale timpului de protrombină la pacienţii care nu utilizează anticoagulante.
Copii
Studii de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi. Nivelul interacţiunilor la copii rămâne necunoscut. În cazul copiilor trebuie luate în considerare interacţiunile menţionate la adulţi.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 10 mg, 20 mg, 40 mg.
Câte 10 comprimate în blister.
Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL
Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Uzina farmaceutică POLPHARMA S. A, Polonia
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORILOR
Uzina farmaceutică Polpharma SA, Polonia
ul. Pelplinska 19, 83-200 Starogard Gdanski
Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.
