Варфарин, табл.3мг N30

Код товара: 16371
Доза: 3
Количество доз: 30
Производитель: Orion Corporation
Страна: Finlanda
Форма: табл
Наличие: достаточно
62 10 леев
(-10%)
55 98 леев
Выгода:
5 пунктов лояльности
Бесплатная доставка
Искать в аптеках



WARFARIN

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Warfarin Orion

DCI-ul substanţei active

Warfarinum

COMPOZIŢIA

1 comprimat conţine:

substanţa activă: warfarină sodică 3 mg sau 5 mg;

excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, gelatină, stearat de magneziu, indigocarmin E 132 (comprimate 3 mg) sau eritrozină E127 (comprimate 5 mg).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate 3 mg: comprimate rotunde cu suprafaţă plată, cu incizie şi margini teşite, de culoare azurie-deschisă, cu posibile incluziuni. Pe o suprafaţă este imprimat "ORN 17".

Comprimate 5 mg: comprimate rotunde cu suprafaţă plată, cu incizie şi margini teşite, de culoare roză, cu posibile incluziuni. Pe o suprafaţă este imprimat "ORN 18".

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antitrombotice. Antagonişti ai vitaminei K, B01A A03.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţile farmacodinamice

Warfarina sau 4-hidroxicumarina este un anticoagulant, care blochează sinteza dependentă de vitamina K a factorilor de coagulare sanguină. Izomerul S al warfarinei după activi tate depăşeşte de circa 5 ori izomerul R. Eficacitatea sa este determinată de capacitatea warfarinei de a bloca acţiunea vitaminei K asupra sintezei factorilor de coagulare sanguină II, , VII, IX şi X. În dozele terapeutice warfarina reduce viteza sintezei factorilor de coagulare cu 30-50% şi de asemenea le reduce activi tatea lor biologică. Efectul total survine la a 2-7-a zi (în acest timp factorii de coagulare, care deja circulă în sânge, se elimină din organism).

Proprietăţile farmacocinetice

După administrarea orală biodisponibilitatea warfarinei e mai mare de 90% şi concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 1,2 ore. Consumul concomitent de alimente încetineşte absorbţia, dar nu o reduce cantitativ, datorită circuitului enterohepatic. Warfarina se cuplează practic complet cu albumina serică, fracţia liberă variază de la 0,5 % până la 3 %. Volumul de distribuţie constituie curca 0,14 l/kg. Warfarina penetrează placenta, dar nu trece în laptele matern. Warfarina se metabolizează în ficat de către izoenzima CYP2C9 (S-warfarina), CYP1A2 şi CYP3A4 (R-warfarina) până la metaboiţi in activi , care se elimină cu urina. Timpul de înjumătăţire al S-warfarinei constituie 18-35 ore, al R-warfarinei-de la 20 până la 70 ore.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Tratamentul şi profilaxia trombozei venelor profunde şi emboliei arterei pulmonare. Profilaxia secundară a infarctului miocardic şi profilaxia complicaţiilor tromboembolice (accident vascular cerebral sau embolie sistemică) după infarct miocardic. Profilaxia complicaţiilor tromboembolice la pacienţii cu fibrilaţie atrială, afectarea valvelor cardiace sau cu protezarea valvelor cardiace. Profilaxia atacurilor ischemice tranzitorii şi accident vascular cerebral sau embolie sistemică.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Nivelul scontat al INR (International Normalised Ratio) pentru teraia anticoagulantă orală:

Profilaxia complicatiilor tromboembolice la pacienţii cu valve cardiace protezate: INR 2,5-3,5. Alte indicaţii: INR 2,0-3,0. Adulţi: pacienţii cu greutate normală şi INR spontan sub 1,2 se indică 10 mg warfarină timp de trei zile consecutive. Ulterior doza se calculează în conformitate cu tabelul de mai jos, bazat pe determinarea INR la a patra zi. "In open care" şi la pacienţii cu deficit ereditar de proteină C sau S doza iniţială recomandată este de 5 mg warfarină timp de trei zile consecutive. Ulterior doza se calculează în conformitate cu tabelul de mai jos, bazat pe determinarea INR la a patra zi. Pentru pacienţii vârstnici, pacienţii cu greutate corporală mică, cu INR spontan peste 1,2 sau cu boli concomitente, sau trataţi cu medicamente care afectează eficacitatea terapiei anticoagulante, doza iniţială recomandată este de 5 mg warfarină timp de două zile consecutive.

Determinarea INR se efectuează zilnic, atâta timp până când nu se atinge nivelul scontat stabil, care de obicei se stabileşte la a 5-6-a zi de tratament. Ulterior INR se determină săptămânal, ajungând la un interval de 4 săptămâni. În cazul unor devieri mari ale nivelurilor INR sau la pacienţii cu afecţiuni hepatice sau maladii care afectează absorbţia vitamina K, intervalele de determinare pot fi mai mici de 4 săptămâni. Indicarea medicamentelor noi sau anularea celor administrate anterior necesită determinări suplimentare ale INR. La administrarea îndelungată ajustarea se efectuează până la doza săptămânală de warfarină, în conformitate cu tabelul de mai sus. Dacă doza impune ajustare, determinarea următoare a INR se va efectua peste 1 sau 2 săptămâni după ajustare. Ulterior determinările se prelungesc până la atingerea intervalelor de 4 săptămâni.

Copii: terapia cu anticoagulante la copii se efectuează sub supravegherea medicilor pediatri.

Intervenţii chirurgicale planice:

tratamentul anticoagulant pre-, peri- şi postoperator se desfăşoară după cum este indicat mai jos. De determinat INR cu o săptămână înainte de intervenţia chirurgicală. De întrerupt administrarea warfarinei cu 1-5 zile înainte de intervenţia chirurgicala. În cazul pacienţilor cu risc crescut de tromboză profilactic se administrează subcutanat heparină cu masă moleculară joasă. Durata pauzei în administrarea warfarinei depinde de INR. Administrarea warfarinei se întrerupe: - cu 5 zile înaintea intervenţiei chirurgicale, dacă INR > 4,0; - cu 3 zile înaintea intervenţiei chirurgicale, dacă INR = de la 3,0 până la 4,0; - cu 2 zile înaintea intervenţiei chirurgicale, dacă INR = de la 2,0 până la 3,0. De determinat INR seara înainte de operaţie şi de administrat 0,5-1,0 mg vitamina K1 oral sau intravenos, dacă INR > 1,8. E necesar de luat în considerare necesitatea perfuziei de heparină nefracţionată sau administrarea profilactică a heparinei cu masă moleculară joasă în ziua intervenţiei chirurgicale. De prelungit administrarea subcutanată a heparinei cu masă moleculară joasă timp de 5-7 zile după intervenţia chirurgicală, cu reluarea administrării concomitente a warfarinei. De prelungit administrarea warfarinei în doza de întreţinere uzuală în aceeaşi zi seara după intervenţii chirurgicale minore şi în ziua când pacientul începe să primească alimentaţie enterală după intervenţii chirurgicale majore.

REACŢII ADVERSE

Frecvenţa apariţiei reacţiilor adverse:

- foarte frecvente (>1/10)

- frecvente (>1/100 şi <1/10)

- mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

- rare (>1/10000 şi <1/1000)

- foarte rare (<1/10000)

- cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări hematologice şi limfatice

Frecvente: hemoragie.

Mai puţin frecvente: anemie.

Rare: necroză cumarinică, sindromul degetelor purpurii, eozinofilie.

Foarte rare: vasculită.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

Foarte rare: calcificarea traheii.

Tulburări gastrointestinale

Frecvente: greţuri, vomă, diaree, dureri abdominale. Tulburări hepatobiliare Foarte rare: creşterea reversibilă a nivelurilor enzimelor hepatice, hepatită colestatică, icter.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Foarte rare: alopecie reversibilă, erupţii, eczemă, urticarie, necroză cutanată.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Foarte rare: nefrită, litiază renală, necroză tubulară. Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare: priapism. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Foarte rare: reaţii alergice (de obicei erupţii), prurit.

În perioada postmarketing au fost raportate următoarele reacţii adverse: febră, hematom subdural, hemotorax, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, sângerări rectale, vărsături cu sânge, pancreatită, melenă, purpură, edem cutanat eritematos, ce duce la echimoze, infarct şi necroză cutanată, hematurie, scăderea hematocritului. Cel mai frecvent (de la 1% la 10%) s-a raportat aşa reacţie adversă ca hemoragia, care apare la aproximativ 8 % din pacienţii care administrează anual warfarină. Hemoragii moderate apar anual la 6 %, hemoragii severe-la 1 % şi fatale-la 0,25 % din pacienţi. Cel mai frecvent factor de risc pentru apariţia hemoragiei intracraniene este hipertensiunea arterială netratate sau necontrolată. Riscul hemoragiei creşte, dacă INR e semnificativ mai înalt decât nivelul scontat. Dacă hemoragia a început la INR, situat în limitele nivelului scontat, aceasta înseamnă existenţa unor alte condiţii concomitente, care necesită să fie examinate. Necroza cumarină este o complicaţie rară (<0,1 %), a tratamentului cu warfarină. Necroza de obicei, începe cu tumefierea pielii de la nivelul extremităţilor inferioare sau fese, care se întunecă, dar poate apărea şi în alte locuri. Mai târziu aceste leziuni devin necrotice. 90 % dintre pacienţi sunt femei. Leziunile sunt observate de la a 3-a până la a 10-a zi de administrare şi etiologia admite deficitul proteinei C sau S antitrombotice. Deficitul congenital al acestor proteine poate fi cauza complicaţiilor. Din acest motiv terapia cu warfarină trebuie iniţiată concomitent cu administrarea heparinei şi în doze iniţiale mici. Dacă apare o complicaţie, warfarina se sistează şi se prelungeşte administrarea heparinei până la vindecarea sau cicatrizarea leziunilor. Sindromul degetelor purpurii este o complicaţie rară la administrarea warfarinei. Aceasta este caracteristic pentru pacienţii de sex masculin cu ateroscleroză. Se admite că warfarina poate provoca hemoragii din plăcile ateromatoase, care duc la microembolii. Există leziuni simetrice purpurii ale pielii degetelor şi tălpilor, însoţite de durere arzătoare. Administrarea warfarinei trebuie întreruptă şi leziunile cutanate de obicei treptat dispar.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la warfarină sau la oricare dintre excipienţi, hemoragie acută, predispoziţie la hemoragii (boala Willebrand, hemofilie, trombocitopenie, afectarea funcţiei trombocitelor), pentru a evita riscul hemoragiilor severe pe durata a 72 ore după intervenţii chirurgicale majore, pe durata a 48 ore în perioada postpartum, insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică severă şi ciroză hepatică, hipertensiune arterială netratată sau necontrolată, hemoragie intracraniană recentă, predispunere la hemoragii intracraniene, de exemplu anevrism al arterelor cerebrale, anevrismul aortei, tendinţă spre căderi, puncţie lombară, intervenţii chirurgicale pe sistemului nervos central sau oftalmologice, hemoragii gastrointestinal sau renale şi complicaţiile lor, diverticuloza sau tumori maligne, varice esofagiene, endocardită infecţioasă, pericardită exsudativă, dementă, psihoze, alcoolism, precum şi alte situaţii în care compleanţa poate fi insuficientă şi terapia cu anticoagulante nu poate fi efectuată suficient de sigur.

SUPRADOZAJ

Simptome:

hemoragii.

Tratament: în caz de supradozaj treptat de obicei e suficient de întrerupt administrarea preparatului pentru a atinge nivelul scontat al INR. În supradozajul acut nu se recomandă golirea stomacului din cauza riscului de sângerare. Repetat se indică cărbune activat pentru a preveni absorbţia şi circuitul entero-hepatic al warfarinei. La indicarea cărbunelui activat, vitamina K, care pot fi necesară mai târziu, va fi administră parenteral (intravenos). În caz de sângerare acţiunea warfarinei poate fi întreruptă prin administrarea de vitamina K, concentratul factorului de coagulare sau plasmei proaspăt congelate. Dacă anticoagulante orale sunt indicate în viitor, e necesar de evitat dozele mari de vitamina K, ce depăşesc 10 mg, deoarece pacienţii devin rezistenţi la warfarină timp de două săptămâni.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

În cazul necesităţii unui efect antitrombotic rapid se recomandă de iniţiat tratamentul cu heparina. Ulterior administrarea heparinei se prelungeşte concomitent tratamentul cu warfarina timp de 5-7 zile până când INR nu se va menţine la nivelul scontat cel puţin două zile. În timpul administrării anticoagulantelor orale cel mai frecvent se raportează aşa reacţie adversă, ca hemoragia. Warfarină se va indica cu precauţie la pacienţii, care prezintă risc de sângerare gravă (de exemplu, la administrarea concomitentă de AINS, după accident vascular cerebral ischemic recent suportat, endocardită bacteriană, hemoragie gastrointestinală). Factori de risc majori de apariţie a hemoragiei sunt nivelul ridicat de anticoagulare (INR > 4,0), vârsta peste 65 de ani, INR instabil, hemoragie gastrointestinală recent suportată, hipertensiune arterială necontrolată, boli cerebrovasculare, afecţiuni cardiace severe, tendinţă de a cădea, anemie, tumori maligne, traumatisme, insuficienţă renală, utilizarea concomitentă a altor medicamente. Toţi pacienţii care administrează warfarină trebuie să determine cu regularitate INR. Pacienţii cu risc crescut de sângerare necesită o determinare mai frecventă a INR, o selectare mai atentă a dozei pentru a atinge INR scontat şi o durată mai scurtă a tratamentului. Pacienţii trebuie să fie preîntâmpinaţi despre măsurile de minimizare a riscului de sângerare, la fel şi despre necesitatea de a informa imediat medicul despre apariţia şi simptomele de sângerare. Extrem de important este determinarea INR, consultaţia medicală, precum şi reducerea dozei sau întreruperea medicamentului. În caz de INR ridicat sau se deduce doza, sau se întrerupe tratamentul cu warfarină. Uneori este necesar să se continue tratamentul cu anticoagulante. INR e necesar de determinat timp de 2-3 zile, pentru a ne asigura că el a scăzut. Alte medicamente antiplachetare se vor utiliza cu o prudenţă deosebită din cauza riscului crescut de sângerare. O condiţie obligatorie a terapiei cu warfarină este respectarea strictă a dozei prescrise. Sângerarea poate indica supradozarea warfarinei. Sângerarea neaşteptată la doza terapeutică trebuie să fie investigată şi INR trebuie să fie verificat. Terapia anticoagulantă după accidentul vascular cerebral ischemic sporeşte riscul de hemoragie cerebrală secundare. La pacienţii cu fibrilaţie atrială tratament prelungit cu warfarină este benefic, dar riscul de embolie repetată precoce este scăzut şi, astfel, o pauză în tratamentul după accident vascular cerebral ischemic este justificată. Tratamentul cu warfarină se va relua peste 2-14 zile după accidentul vascular cerebral, în funcţie de mărimea infarctului şi tensiunea arterială. La pacienţii cu accident vascular cerebral prin embolie sau hipertensiune arterială necontrolată tratamentul cu warfarină trebuie întrerupt pentru 14 zile. Înainte de operaţie, în cazul în care nu există nici un risc de sângerare gravă, intervenţia chirurgicală poate fi efectuată la un INR < 2,5. Înainte de operaţie, în cazul în care există un risc de sângerare gravă, administrarea warfarinei se va întrerupe cu de 3 zile înainte de intervenţia chirurgicală. La necesitatea prelungirii tratamentul anticoagulant, de exemplu în tromboembolism, care pune în pericol viaţa, INR trebuie să fie scăzut până la < 2,5 şi de început terapia cu heparină. Dacă intervenţia chirurgicală este necesară şi administrarea warfarinei nu poate fi întreruptă cu 3 zile înainte de operaţie, sistarea terapiei anticoagulante se va efectua cu ajutorul dozelor mici de vitamina K. Reluarea tratamentului cu warfarină depinde de riscul de sângerare postoperatorie. Tratamentul cu warfarină nu trebuie oprit înainte de procedurile dentare de rutină, cum ar fi extracţia dentară. Tratamentul pacienţilor cu ulcer gastric peptic se va efectua cu o precauţie deosebită, având în vedere riscul crescut de sângerare. Aceşti pacienţi trebuie examinaţi în mod regulat şi să fie informaţi cu privire la modul în care să recunoască sângerare, şi, în caz de sângerare, ce măsuri ar trebui luate. Pacienţii care suferă de alcoolism, la fel pacienţii cu demenţă pot să nu fie capabili să respecte regimul necesar de administrare a warfarinei. În cazul consumului unei cantităţi mari de alcool creşte riscul de hipotrombinemie şi sângerare. Rezistenta la warfarină este foarte rară. Astfel de pacienţi pentru a obţine un efect terapeutic necesită 5-20 doze uzuale de warfarină. Dacă warfarina nu este suficient de eficientă, e necesar de stabilit alte cauze mai veridice: lipsa administrării preparatului, interacţiuni cu alte medicamente sau produse alimentare, precum şi erorile de laborator. La pacienţii cu insuficienţă ereditară de proteină antitrombotică C la începutul tratamentului cu warfarină există un risc de dezvoltare a necrozei pielii . La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat fără doză de încărcare de warfarină, chiar dacă pacientul administrează heparină. Pacienţilor cu insuficienţă ereditară de proteină antitrombotică S de asemenea se recomandă de a iniţia terapia cu warfarină lent. Tratamentul pacienţilor vârstnici trebuie efectuată cu o precauţie deosebită. Este necesar de asigurat despre capacitatea pacientului de a respecta regulile stricte de administrare a preparatului. Metabolismul hepatic, precum şi sinteza factorilor de coagulare la persoanele vârstnice sunt reduse. Ca consecinţă uşor poate surveni efectul excesiv al warfarinei. Tratamentul trebuie iniţiat cu precauţie. E necesar de luat în consideraţie medicamentele administrate concomitent, pentru a evita interacţiunile nefaste. Multe medicamente şi alimente interacţionează cu warfarina şi afectează timpul de protrombină. Administrarea oricăror altor medicamente, inclusiv medicamentele eliberate fără prescripţie medicală OTC, sunt un motiv de intensificare a monitorizării nivelului de INR. E necesar de preîntâmpinat pacienţii despre necesitatea de a informa medicul înainte de administrarea oricărui medicament, inclusiv remedii pe bază de plante şi vitamine. Hipertiroidismul, febra şi insuficienţa cardiacă decompensată poate intensifica efectul warfarinei. În caz de hipotiroidism efectul warfarinei poate fi redus. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată efectul warfarinei creşte. În caz de insuficienţă renală sau sindrom nefrotic creşte nivelul fracţiei libere a warfarinei în plasmă, care, în funcţie de afecţiunile concomitente, pot spori sau reduce efectul warfarinei. În toate aceste cazuri este necesară monitorizarea stării clinice a pacientului şi nivelului de INR. Pacienţii cu mutaţia genei, care codifică enzima CYP2C9, au un timp de înjumătăţire mai prelungit al warfarinei. Astfel de pacienţi necesită doze mai mici de preparat, deoarece la administrarea dozelor terapeutice uzuale creşte riscul de sângerare. Influenţa unor factori, cum ar fi pierderea în greutate, boli acute şi renunţarea la fumat poate intensifica efectul warfarinei, astfel poate fi necesară reducerea dozei. Creşterea în greutate, diareea, greaţa şi voma, invers, reduce efectul warfarinei, astfel poate fi necesară creşterea dozei. E necesar de evitat administrarea concomitentă cu sucul de răchiţele şi alte alimente care conţin răchiţele, deoarece ele sporesc semnificativ efectul warfarinei. Pe durata terapiei cu warfarină consumul vitaminei K cu alimentele trebuie să rămână neschimbat. Cea mai mare cantitate de vitamina K se află în legumele verzi şi verdeţuri, aşa ca: frunze de ceai (dar nu în infuzie), amarant, avocado, andive, mazăre, chayote, varză, ceapa verde, kiwi, coriandru, coajă de castravete (dar nu castravete fără coajă), salată verde, ridiche neagră, frunze de mentă, ulei de măsline, broccoli, pătrunjel, spanac, fistic, alge roşii, ceapă, varză de Brussels, frunze de muştar, boabe de soia, ulei de soia, măcriş de baltă. Comprimatele conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Copii.

Terapia anticoagulantă la copii se efectuează sub supravegherea medicilor pediatric.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Warfarina traversează placenta. Terapia cu warfarină la femeile însărcinate poate provoca embriopatie warfarinică (hipoplazie şi condrodisplazie nazală) în cazul în care warfarină se administrează în perioada de organogeneză (de la a 6-a până la a 12-a săptămână) şi chiar după aceasta ea poate fi cauza tulburărilor în dezvoltarea sistemului nervos central. Warfarina poate provoca hemoragii fetale, îndeosebi la sfârşitul sarcinii şi în timpul naşterii. Embriopatia warfarinică se întâlneşte în 4-6 % din cazuri dacă warfarina este utilizată în timpul sarcinii şi probabilitatea apariţiei ei creşte la administrarea dozei zilnice de peste 5 mg. Astfel, warfarina este contraindicată în timpul sarcinii. Riscul administrării warfarinei pentru făt trebuie evaluat cu atenţie în raport cu riscul pentru mamă în cazul de neadministrare a warfarinei. Terapia antitrombotică în timpul sarcinii trebuie să se efectueze sub supravegherea minuţioasă a specialiştilor respectivi. Warfarina nu trece în laptele matern, de aceea alăptarea poate fi continuată în timpul tratamentului cu warfarină.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Warfarina nu influenţează negativ asupra capacităţii de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Remediile antitrombotice sau hemostatice la administrare concomitentă pot spori efectul farmacologic al warfarinei, crescând riscul de sângerare. Streptokinaza şi alteplaza sunt contraindicate la pacienţii, care administrează warfarină. La administrarea warfarinei e nescesar de evitat administrarea inhibitorilor de trombină, heparinelor nefracţionate şi derivaţilor lor, heparinelor cu masa moleculară joasă, fondaparinei, rivaroxabanului, antagoniştilor receptorilor de glicoproteină IIb/IIIa, prostaciclinei, inhibitorilor recaptării serotoninei, erlotinibului, metilfenidatului, contraceptivelelor orale. Dacă acest lucru nu este posibil, aceste medicamente trebuie indicate cu precauţie sub monitorizare clinică şi de laborator minuţioasă. Absorbţia şi circuitul enterohepatic al warfarinei se pot modifica sub influenţa unor medicamente, de exemplu al colestiraminei. E posibilă atât inducerea (remedii antiepileptice sau antituberculoase), cât şi inhibiţia (amiodarona sau metronidazolul) efectului warfarinei. În unele cazuri încetarea inducerii sau inhibării enzimelor hepatice de asemenea poate modifica echilibrul terapiei cu warfarină. Unele medicamente pot deplasa warfarina din complexul cu proteinele plasmatice, ceea ce măreşte fracţia liberă şi, ca urmare, metabolismul şi excreţia warfarinei creşte, rezultând în reducerea efectului (cu excepţia pacienţilor cu afecţiuni hepatice). Interacţiunea farmacodinamică se observă la administrarea concomitentă cu medicamente care influenţează trombocitele (acidul acetilsalicilic, clopidogrelul, ticlopidina, dipiridamolul şi majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene). Hemostaza primară şi secundară poate provoca pacientului predispunere la hemoragii masive. Peniciline în doze mari au acelaşi efect. Anabolicele steroide azapropazona, eritromicina şi unele cefalosporine reduc în mod direct nivelurile factorilor de coagulare dependenţi de vitamina K şi intensifică efectul warfarinei. Administrarea vitaminei K cu alimentele reduce efectul warfarinei. Micşorarea absorbţiei vitaminei K, determinată, de exemplu, de diaree, poate potenţa efectul warfarinei. Pacienţii care primesc o cantitate insuficientă de alimente, care conţin vitamina K, depind de vitamina K2, care este produsă de către microflora intestinală. La aceşti pacienţi majoritatea antibioticelor pot reduce capacitatea microflorei intestinale de a produce vitamina K2, ceea ce duce la intensificarea efectului warfarinei. În alcoolism asociat cu afecţiuni hepatice are loc potenţarea acţiunii warfarinei. Chinina, care se conţine în apa "Tonic", de asemenea poate creşte efectul warfarinei. Lactuloza poate potenţa efectul warfarinei la administrare îndelungată.

La necesitatea unei analgezii temporare, pacienţilor care administrează warfarină se recomandă de indicat paracetamol sau opioide. Warfarina poate creşte efectele antidiabeticelor orale, derivaţi de sulfoniluree.

Următoarele medicamente modifică efectul warfarinei:

Intensificarea efectului: alopurinol, amiodaronă, amoxicilină, argatroban, acid acetilsalicilic, azapropazonă, azitromicină, vitamina A, bezafibrat, dextropropoxifen, digoxină, disulfiram, doxiciclină, eritromicină, etopozidă, vitamina E, fenofibrat, fenilbutazonă, feprazon, fluconazol, fluorouracil, flutamidă, fluvastatină, fluvoxamină, gatifloxacină, gemfibrozil, grepafloxacină, ifosfamidă, vaccin antigripal, alfa-şi beta-interferon, izoniazidă, itraconazol, capecitabină, carboăuridin, cefamandol, cefalexină, cefmetazol, cefmenoxim, cefperazon, cefuroxim, ketoconazol, chinidină, chinină, claritromicină, clofibrat, cloralhidrat, codeină, latamoxef, leflunomidă, lepirudină, levofloxacină, lovastatină, metolazon, metotrexat, metronidazol, miconazol (la fel sub formă de gel oral), moxsalatam, moxifloxacină, acid nalidixic, norfloxacină, ofloxacină, oxifenbutazon, omeprazol, paracetamol (efectul este evident după 1-2 săptămâni de utilizare continuă), proguanil, propafenonă, propranolol, rofecoxib, roxitromicină, celecoxib, cimetidină, simvastatină, ciprofloxacină, sulfafenazol, sulfafurazol, sulfametizol, sulfametoxazol-trimetoprim, sulfinpirazonă, sulfofenur, sulindac, hormoni steroizi (anabolici sau androgeni), ciclofosfamidă, tamoxifen, tegafur, tetraciclină, tolmentin, tramadol, trastuzumab, troglitazon, zafirlukast, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (aşa ca ibuprofen, ketoprofen, naproxen, diclofenac, indometacină şi piroxicam), (dextro)tiroxina, valproat. Reducerea efectului: azatioprină, (barbiturice), vitamina C, dicloxacilină, disopiramidă, fenobarbital, griseofulvină, carbamazepinaă cloxacilină, clortalidonă, clordiazepoxid, mercaptopurină, mesalazină, mitotan, nafcilină, nevirapină, primidonă, rifampicină, ciclosporină, spironolactonă, trazodonă. Tratamentul cu medicamente de origine vegetală la fel pot intensifica efectul warfarinei, de exemplu extractul de Ginkgo biloba, extractul de usturoi (Allium sativum), medicamente Dong Quai (Angelica sinensis, conţine cumarină), extract de papaya (Carica papaya) sau Danshen (Salvia miltiorrhiza), sau reduce efectul, de exemplu ginseng (Panax spp. ) sau extractul de sunătoare (Hypericum perforatum). Acest lucru este cauzat de capacitatea sunătorii de a induce enzimele, ce metabolizează medicamente. Prin urmare, medicamentele de origine vegetală, care conţin sunătoare, nu se recomandă de administrat concomitent cu warfarina. Efectul se poate prelungi timp de 2 săptămâni după sistarea administrării preparatelor vegetale. În cazul în care pacientul deja administrează extract de sunătoare, este necesar de determinat nivelul de INR şi sistat administrarea extractului de sunătoare. Deoarece INR poate creşte la sistarea extractului de sunătoare, el trebuie să fie monitorizat minuţios. Poate fi necesară ajustarea dozei de warfarină.

PREZENTARE, AMBALAJ Comprimate 3 mg şi 5 mg. Câte 30 sau 100 comprimate în flacoane, câte 1 flacon împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura 15-25 °C.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE

Orion Corporation, Finlanda

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Orion Corporation Orion Pharma, Finlanda

Orionintie 1, 02200 ESPOO

Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.

Просмотреть полное описание
Товар есть в наличии в аптеках отмеченных буквой , а в аптеках, отмеченных , нет в наличий.
Топ сезона
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 3
Код товара: 10001
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 31
Код товара: 51208
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54882
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54881
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 519
Код товара: 46409
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 361
Код товара: 47066
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 818
Код товара: 46562
Топ сезона
Код товара: 57962
Топ сезона
Код товара: 49186
Акции
Акция
Цена товара в пунктах: 1242
Код товара: 57655
Акция
Цена товара в пунктах: 428
Код товара: 55111
Акция
Цена товара в пунктах: 550
Код товара: 49829
Акция
Цена товара в пунктах: 380
Код товара: 56995
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54882
Акция
Цена товара в пунктах: 439
Код товара: 49833
Акция
Цена товара в пунктах: 2016
Код товара: 51944
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 295
Код товара: 55536
Акция
Цена товара в пунктах: 496
Код товара: 57477
Акция
Цена товара в пунктах: 6719
Код товара: 58043
Акция
Цена товара в пунктах: 244
Код товара: 58019
Акция
Цена товара в пунктах: 887
Код товара: 48647
Акция
Цена товара в пунктах: 2358
Код товара: 58042
Рекомендуем
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 894
Код товара: 55371
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54881
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 472
Код товара: 57540
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 391
Код товара: 56016
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 374
Код товара: 58601
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 231
Код товара: 54880
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 361
Код товара: 53289
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 331
Код товара: 38805
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 676
Код товара: 58538
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 363
Код товара: 48651
Просмотренные товары
Beneficiile susținute științific ale consumului de anghinare
Anghinarea este o planta care este intrebuintata atat in scop medicinal, cat si ca ingredient, in numeroase retete de salate.