Cordinorm comp.10 mg N10x3

Код товара: 49364
Доза: 10
Количество доз: 30
Производитель: Actavis Group (prod.: Emcure Pharmaceuticals Ltd., India)
Страна: Исландия
Форма: р-р д/ин.


CORDINORM

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Cordinorm

DCI-ul substanţei active

Bisoprololum

COMPOZIŢIA

Comprimate 2,5 mg
1 comprimat conţine:

substanţă activă: bisoprolol fumarat 2,5 mg;

excipienţi:
lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu, crospovidonă tip B.
Comprimate 5 mg
1 comprimat conţine:

substanţă activă: bisoprolol fumarat 5 mg;

excipienţi:
lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu, crospovidonă tip B, Yellow PB 22812 (conţine lactoză monohidrat şi oxid galben de fier (E 172)).
Comprimate 10 mg
1 comprimat conţine:

substanţă activă: bisoprolol fumarat 10 mg;

excipienţi
: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu, crospovidonă tip B, Beige PB 27215 (conţine lactoză monohidrat, oxid galben de fier (E 172), oxid roşu de fier (E172)).
FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate 2,5 mg
Comprimate de culoare albă, oblongi, cu o linie de divizare pe ambele suprafeţe şi înscripţionate cu "BI" şi "2. 5" pe o faţă, de ambele părţi ale liniei de divizare.
Comprimate 5 mg
Comprimate rotunde, convexe, de culoare galben-pal, cu linie de divizare pe una din feţe, inscripţionate cu "BI" şi "5" de ambele părţi ale liniei de divizare.
Comprimate 10 mg
Comprimate rotunde, convexe, de culoare crem, cu aspect marmorat, cu linie de divizare pe una din feţe, inscripţionate cu "BI" şi "10" de ambele părţi ale liniei de divizare.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC

Medicamente beta-blocante. Beta-blocante selective, C07AB07.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice
Bisoprolol este un beta-blocant înalt beta1-selectiv, lipsit de activi tate intrinsecă stimulatoare sau de activi tate relevantă stabilizatoare de membrană. Arată numai o mică afinitate pentru receptorii beta2 de la nivelul muşchilor netezi de la nivelul bronhiilor şi vaselor de sânge şi, de asemenea, faţa de receptorii beta2 implicaţi în mecanismele de reglare metabolică. De aceea, se anticipează ca fumaratul de bisoprolol să nu influenţeze rezistenţa căilor respiratorii şi efectele metabolice mediate beta2. Selectivitatea sa beta1 se extinde în afara intervalului de doze folosite terapeutic. Studiile clinice au demonstrat că bisoprolol poate fi utilizat în tratamentul insuficienţei sistolice simptomatice stabile. Bisoprolol poate fi utilizat la pacienţii vârstnici cu insuficienţă cardiacă cronică uşoară până la moderată. De asemenea, bisoprolol este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale. Administrarea acută de bisoprolol la pacienţii cu boală coronariană fără ICC reduce ritmul cardiac şi volumul infarctului cerebral, şi prin urmare debitul cardiac şi consumul de oxigen. Administrarea cronică scade rezistenţă periferică, iniţial mărită.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie După administrare orală, bisoprololul este absorbit aproape în totalitate (>90%) din tractul gastro-intestinal şi, datorită metabolizării sale reduse de prim pasaj la nivel hepatic de aproximativ 10%, are o biodisponibilitate absolută de aproximativ 90%.
Distribuţie Volumul aparent de distribuţie este de 3,5 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice a bisoprololului este de aproximativ 30%.
Metabolizare şi eliminare Bisoprololul este excretat din corp pe 2 căi cu eficacitate egală: 50% este metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi in activi , care sunt excretaţi pe cale renală, iar 50% este excretată sub formă nemetabolizată pe cale renală. De aceea, nu este, de regulă, necesară ajustarea dozei de bisoprolol la pacienţii cu tulburări uşoare sau moderate ale funcţiei hepatice sau renale. Clearance-ul total al medicamentului este de aproximativ 15 l/oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 10-12 ore. Cinetica bisoprololului este liniară şi independentă de vârstă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică în stadiu III NYHA, concentraţiile plasmatice de bisoprolol sunt mai mari, iar timpul de înjumătăţire este prelungit comparativ cu voluntarii sănătoşi. Concentraţiile plasmatice maxime la echilibru sunt 64±21 ng/m pentru o doză zilnică de 10 mg, iar timpul de înjumătăţire este de 17±5 ore.
INDICAŢII TERAPEUTICE

- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile, cu funcţie ventriculară stângă sistolică redusă, în asociere cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) şi diuretice, şi în mod opţional glicozide cardiotonice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Doze

Tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale cronice stabile Adulţi Doza trebuie individualizată pentru fiecare pacient. Se recomandă începerea tratamentului cu o doză zilnică de 5 mg. Doza zilnică recomandată este de 10 mg zilnic, în priză unică. Doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 20 ml/min) doza zilnică nu trebuie să depăşească 10 mg. Aceasta poate fi, eventual, divizată în 2 prize.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă Nu este necesară ajustarea dozei, dar este necesară monitorizarea atentă.
Vârstnici &În mod normal nu este recomandată ajustarea dozei. Este recomandat ca tratamentul să fie iniţiat cu cea mai mică doză posibilă.
Copii şi adolescenţi

Nu există experienţă clinică privind utilizarea bisoprololului la copii şi adolescenţi, prin urmare folosirea lui la copii şi adolescenţi nu este recomandată.
&Întreruperea tratamentului

Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc (vezi capitolul "Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare"). Doza trebuie scăzută progresiv, prin înjumătăţire la fiecare săptămână.

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile Se recomandă ca medicul curant să aibă experienţă în managementul insuficienţei cardiace cronice. Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile constă dintr-un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, un beta-blocant, un diuretic şi atunci când este necesar un glicozid cardiotonic. Pacienţii trebuie să fie stabilizaţi (să nu aibă insuficienţă cardiacă acută) la iniţierea tratamentului cu bisoprolol. Accentuarea tranzitorie a insuficienţei cardiace, hipotensiunea sau bradicardia pot fi întâlnite pe durata perioadei de iniţiere şi ulterior.
Faza de titrare Tratamentul cu bisoprolol al insuficienţei cardiace cronice stabile necesită o fază de titrare. Tratamentul va fi iniţiat cu o doză minimă, care va fi crescută progresiv, conform următoarei scheme:

- 1,25 mg/zi în prima săptămână, iar dacă este bine tolerat

- 2,5 mg o dată pe zi următoarea săptămână, iar în cazul unei toleranţe adecvate

- 3,75 mg o dată pe zi în a treia săptămână şi dacă este bine tolerat,

- 5 mg o dată pe zi, următoarele 4 săptămâni, apoi

- 7,5 mg o dată pe zi încă 4 săptămâni şi dacă este bine tolerat, doza se poate creşte la

- 10 mg o dată pe zi, pentru tratamentul de întreţinere.
Doza zilnică maximă recomandată este de 10 mg. Monitorizarea semnelor vitale (frecvenţă cardiacă, tensiune arterială) şi supravegherea accentuării simptomelor insuficienţei cardiace sunt recomandate pe durata perioadei de titrare a dozei. &Încă din prima zi de administrare pot să apară simptome.
Modificarea tratamentului Dacă doza maximă eficientă nu este bine tolerată, poate fi avută în vedere o reducere a acesteia. &În cazul apariţiei unei agravări a insuficienţei cardiace, a hipotensiunii sau bradicardiei, se poate avea în vedere modificarea medicaţiei asociate. Poate fi uneori necesară scăderea dozei de bisoprolol sau chiar oprirea administrării acestuia. Reintroducerea sau creşterea dozei de bisoprolol poate fi avută în vedere după stabilizarea funcţiei cardiace. &În situaţia în care se are în vedere întreruperea tratamentului, reducerea dozei se va face tot progresiv, deoarece o oprire bruscă a tratamentului poate conduce la alterarea stării pacientului.
Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală sau hepatică Nu există informaţii cu privire la farmacocinetica bisoprololului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică şi disfuncţie renală sau hepatică. Creşterea dozei la această categorie de pacienţi trebuie făcută cu precauţie suplimentară.
Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi Nu există experienţă clinică privind administrarea de bisoprolol la copii şi adolescenţi; de aceea, nu poate fi recomandat pentru tratamentul acestora.
Mod de administrare Cordinorm trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu o cantitate de lichid şi nu trebuie mestecate.
REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa Foarte frecvente (>1/10)

Frecvente (>1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)

Rare (>1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Investigaţii diagnostice: rare: creşterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, ale enzimelor hepatcie (ALAT, ASAT).
Tulburări cardiace
: foarte frecvente: bradicardie (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică); frecvente: agravarea insuficienţei cardiace preexistente (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică); mai puţin frecvente: tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei cardiace preexistente (la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală), bradicardie (la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală).
Tulburări ale sistemului nervos central
: frecvente: ameţeli*, cefalee*;rare: sincopă.
Tulburări oculare
: rare: reducerea secreţiei lacrimale (trebuie avută în vedere de pacienţii care utilizează lentile de contact); foarte rare: conjunctivită.
Tulburări acustice şi vestibulare
: rare: tulburări ale auzului.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
: mai puţin frecvente: bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau antecedente de boală obstructivă a căilor respiratorii; rare: rinită alergică.
Tulburări gastro-intestinale:
frecvente: simptome gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
rare: reacţii de hipersensibilitate cum sunt prurit, hiperemie facială tranzitorie, erupţie cutanată tranzitorie; foarte rare: alopecie; beta-blocantele pot produce sau agrava psoriazisul sau pot determina erupţie cutanată asemănătoare celei psoriazice.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
: mai puţin frecvente: diminuarea forţei musculare, crampe musculare.
Tulburări vasculare: frecvente:
senzaţie de răceală sau amorţeală la nivelul extremităţilor, hipotensiune arterială în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
: frecvente: astenie (la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică), fatigabilitate*; mai puţin frecvente: astenie (la pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală).
Tulburări hepatobiliare
: rare: hepatită. Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: rare: tulburări ale potenţei.
Tulburări psihice
: mai puţin frecvente: depresie, tulburări ale somnului; rare: coşmaruri, halucinaţii.
Aplicabil doar în cazul hipertensiunii arteriale sau anginei pectorale: *aceste simptome apar în special la începutul tratamentului. Ele sunt, în general, uşoare şi se remit în decurs de 1-2 săptămâni.
CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare din excipienţi.
- Insuficienţă cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare ce necesită tratament inotrop administrat intravenos.
- Şoc cardiogen.
- Bloc AV de gradul II sau III (fără pacemaker).
- Sindromul de nod sinusal bolnav.
- Bloc sinoatrial.
- Bradicardie simptomatică.
- Hipotensiune arterială simptomatică.
- Astm bronşic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă.
- Forme severe de arteriopatie obliterantă periferică sau forme severe de sindrom Raynaud.
- Acidoză metabolică.
- Feocromocitom netratat (vezi capitolul "Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare").
SUPRADOZAJ

Simptome Cele mai frecvente semne ale supradozajului cu
β-blocante sunt bradicardia, hipotensiunea arterială, bronhospasmul, insuficienţa cardiacă acută şi hipoglicemia. Experienţa clinică referitoare la supradozajul cu bisoprolol este limitată deoarece au fost raportate puţine cazuri. Au fost observate bradicardia şi/sau hipotensiunea arterială. Toţi pacienţii au fost recuperaţi. Există o largă variabilitate interindividuală a sensibilităţii la administrarea unei doze unice mari de bisoprolol şi este probabil ca pacienţii cu insuficienţa cardiacă să fie foarte sensibili.
Tratament &În general, dacă apare supradozajul, se recomandă întreruperea tratamentului cu bisoprolol şi instituirea tratamentului de susţinere şi simptomatic. Pe baza acţiunilor farmacologice aşteptate şi recomandărilor făcute pentru alte
βblocante, următoarele măsuri de ordin general pot fi considerate corecte din punct de vedere clinic.
Bradicardie: se recomandă administrarea intravenoasă de atropină. Dacă răspunsul terapeutic este inadecvat, poate fi administrată, cu prudenţă, isoprenalină sau alt medicament cu proprietăţi inotrop pozitive. &În unele cazuri poate fi necesară inserarea transvenoasă a unui pacemaker.
Hipotensiune arterială: se administrează intravenos lichide şi medicamente vasopresoare. Poate fi utilă administrarea intravenoasă de glucagon.
Bloc AV (de gradul II sau III): pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi trebuie să li se administreze isoprenalină în perfuzie sau trebuie să li se insereze transvenos un pacemaker temporar.
Agravarea acută a insuficienţei cardiace: se recomandă administrarea intravenoasă de diuretice, medicamente inotrop pozitive, medicamente vasodilatatoare.
Bronhospasm: administrarea de medicamente bronhodilatatoare precum: isoprenalina, medicamentele β2-simpatomimetice şi/sau aminofilina.
Hipoglicemie: administrarea intravenoasă de glucoză. Puţinele date disponibile sugerează că bisoprololul este greu dializabil.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Atenţionări Aplicabil doar în cazul insuficienţei cardiace cronice Tratamentul cu bisoprolol al insuficienţei cardiace cronice stabile trebuie iniţiat cu o fază specială de titrare.
Aplicabil tuturor indicaţiilor terapeutice Terapia cu bisoprolol nu trebuie întreruptă brusc, în special la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, deoarece acest lucru poate duce la agravarea tranzitorie a afecţiunii cardiace.
Precauţii Aplicabil doar în cazul insuficienţei cardiace cronice Iniţierea şi oprirea tratamentului cu bisoprolol al insuficienţei cardiace cronice stabile necesită monitorizare periodică. Nu există experienţă terapeutică privind tratamentul cu bisoprolol al insuficienţei cardiace la pacienţii cu următoarele boli şi afecţiuni:

- diabet zaharat insulin-dependent (de tip I)

- funcţie renală sever afectată

- funcţie hepatică sever afectată

- cardiomiopatie restrictivă

- boală cardiacă congenitală

- boală valvulară organică semnificativă hemodinamic

- infarct miocardic în ultimele 3 luni

Aplicabil tuturor indicaţiilor terapeutice Bisoprolol trebuie folosit cu prudenţă în următoarele situaţii:

- diabet zaharat cu fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei; simptomele hipoglicemiei (de exemplu: tahicardie, palpitaţii sau diaforeză) pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol,

- restricţii alimentare stricte,

- tratamente concomitente pentru desensibilizare. Similar altor
β-blocante, bisoprololul poate potenţa atât sensibilitatea faţă de alergeni cât şi severitatea reacţiilor anafilactice. Tratamentul cu adrenalină este posibil să nu aibă în toate cazurile efectul terapeutic aşteptat,

- bloc AV de gradul I,

- angină Prinzmetal,

- pacienţi cu arteriopatie obliterantă periferică, deoarece, mai ales la începutul tratamentului, poate să apară agravarea simptomelor. Pacienţilor cu psoriasis sau antecedente trebuie să li se administreze beta-blocante (de exemplu, bisoprolol) doar după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu. Simptomele tireotoxicozei pot fi mascate de tratamentul cu bisoprolol. La pacienţii cu feocromocitom, bisoprololul nu trebuie administrat decât după blocarea receptorilor alfa. La pacienţii supuşi anesteziei generale, blocarea beta-adrenergică reduce incidenţa aritmiilor şi ischemiei miocardice în timpul inducţiei şi intubaţiei şi în perioada postoperatorie. Se recomandă continuarea perioperator a blocării beta-adrenergice. Medicul anestezist trebuie să ia cunoştinţă de blocul beta-adrenergic, datorită potenţialelor interacţiuni cu alte medicamente, care determină bradiaritmie, atenuarea tahicardiei reflexe şi scăderea abilităţii reflexe de a compensa hemoragiile. Dacă se consideră necesară întreruperea tratamentului cu beta-blocant înainte de operaţie, aceasta trebuie să se facă gradual şi să fie completă cu 48 de ore înainte de anestezie. &În astmul bronşic sau alte boli pulmonare obstructive cronice, care pot determina apariţia simptomelor, se recomandă tratament concomitent bronhodilatator. Ocazional o creştere a rezistenţei căilor aeriene poate să apară la pacienţii cu astm bronşic, de aceea doza de beta2-simpatomimetice ar putea fi crescută. Acest produs medicamentos conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptarea Sarcină Bisoprolol are efecte farmacologice care pot determina efecte dăunătoare asupra sarcinii şi/sau fătului/nou-născutului. &În general, blocantele receptorilor
βadrenergici reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârzierea creşterii, moarte intrauterină, avort spontan sau travaliu precoce. Reacţiile adverse (de exemplu: bradicardie, hipoglicemie) pot să apară şi la făt sau nou-născut. Dacă este necesar tratamentul cu blocante ale receptorilor β-adrenergici, este de preferat utilizarea blocantelor selective ale receptorilor β1-adrenergici. Administrarea bisoprololului nu este recomandată în perioada de sarcină, decât dacă este neapărat necesară. Dacă tratamentul este considerat necesar, se recomandă monitorizarea fluxului sanguin utero-placentar şi a creşterii fetale. &În cazul în care apar efecte dăunătoare asupra sarcinii sau fătului trebuie avută în vedere utilizarea unui alt tip de tratament. Nou-născutul trebuie monitorizat cu atenţie. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardia sunt de aşteptat să devină manifeste în decursul primelor 3 zile de viaţa extrauterină.
Alăptare La om nu există date referitoare la excreţia bisoprololului în lapte sau la siguranţa expunerii sugarilor la acţiunea bisoprololului. De aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul administrării de bisoprolol.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje &Într-un studiu efectuat la pacienţi cu boală coronariană, bisoprololul nu a afectat capacitatea de a conduce vehicule. Totuşi, datorită variaţiilor individuale ale răspunsului la tratament, un efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu poate fi exclus. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea medicaţiei precum şi în cazul consumului de alcool etilic.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Asocieri nerecomandate

Aplicabil doar în cazul insuficienţei cardiace cronice Antiaritmice de clasa I (chinidină, lidocaină, disopiramidă, fenitoină, flecainidă, propafenonă): efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară şi efectele ionotropice negative pot fi potenţate.
Aplicabil tuturor indicaţiilor terapeutice Blocantele canalelor de calciu de tipul verapamil şi într-o mai mica măsură diltiazem Efect negativ asupra contractilităţii şi conducerii atrio-ventriculare. Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente betablocante poate determina hipotensiune arterială accentuată şi bloc atrio-ventricular.
Medicamente antihipertensive cu acţiune centrală (de exemplu clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină) Folosirea concomitentă a antihipertensivelor cu acţiune centrală poate scădea mai mult tonusul simpatic central şi poate astfel determina scăderea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac şi vasodilataţie. &Întreruperea bruscă, în special dacă se face înainte întreruperii beta-blocantului, poate creşte riscul de "hipertensiune de rebound".
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie

Aplicabil doar în cazul hipertensiunii arteriale sau anginei pectorale Antiaritmice de clasa I (cum sunt chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propafenonă) Efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară poate fi potenţat, iar efectul negativ inotropic crescut.
Aplicabil tuturor indicaţiilor terapeutice Blocantele canalelor de calciu de tipul dihidropiridinei (de exemplu felodipină şi amlodipină) Folosirea concomitentă poate creşte riscul de hipotensiune arterială, şi nu poate fi exclusă o creştere a riscului de deteriorare suplimentară a funcţiei de ejecţie ventriculară la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Antiaritmice de clasa III (de exemplu amiodaronă) Poate fi crescut efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară.
Medicamente parasimpatomimetice Folosirea concomitentă poate creşte timpul de conducere atrio-ventriculară şi riscul de bradicardie. Beta-blocante topice (de exemplu picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului) pot potenţa efectele sistemice ale bisoprololului.
Beta-blocantele de uz local (de exemplu picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului) pot accentua efectele sistemice ale bisoprololului. Insulină şi antidiabetice orale Creşte efectul hipoglicemiant. Blocarea beta-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.
Medicamente anestezice Atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune (pentru informaţii suplimentare despre anestezia generală vezi capitolul "Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare").
Glicozide digitalice Cresc timpul de conducere atrio-ventriculară, reducând frecvenţa cadiacă.
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) AINS poate reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.
Beta-simpatomimetice (de exemplu isoprenalină, dobutamidă) Asocierea cu bisoprolol poate reduce efectul celor 2 medicamente.
Simpatomimetice care activează atât receptorilor beta cât şi alfa adrenergici (de exemplu norepinefrină, epinefrină) Asocierea cu bisoprolol poate demasca efectele vasoconstrictoare mediate prin alfa adrenoreceptori ale acestor medicamente care determină creşterea tensiunii arteriale şi excerbarea claudicaţiei intermitente. Se consideră că aceste interacţiuni apar mai degrabă cu beta-blocantele neselective. Folosirea concomitentă de antihipertensive ca de altfel şi alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) pot creşte riscul de hipotensiune arterială.
Asocieri care trebuie avute în vedere

Meflochină: creşterea riscului de bradicardie.
Inhibitori de monoaminoxidază (cu excepţia IMAO-B): cresc efectul hipotensiv al beta-blocantelor dar şi riscul de apariţie a crizei hipertensive.
Rifampicină: reducere uşoară a timpului de înjumătăţire al bisoprololului posibil datorită inducţiei enzimelor hepatice de metabolizare a medicamentului. &În mod normal nu sunt necesare modificări ale dozelor.
Derivaţi de ergotamină: exacerbări ale afecţiunilor circulatorii periferice.
PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate 2,5 mg Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
Comprimate 5 mg şi 10 mg Câte 10 comprimate în blister, câte 3, 5 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
PĂSTRARE

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.
DEŢINĂTORUL CERTIFICATULUI DE &ÎNREGISTRARE

Actavis Group PTC ehf. , Islanda.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

Niche Generics Limited, Irlanda.
Unit 5, 151 Baldoyle Industrial Estate, Dublin 13



Unichem Laboratories Ltd, India

Plot 17&18 Pilerne Ind. Estate Pilerne, Bardez, Goa, IN
403511

Внимание! Не используйте информацию, представленную на этих страницах в целях диагностирования или устранения любых проблем со здоровьем, лечения болезней, или самостоятельной замены медикаментов назначенных профессиональными медицинскими работниками. Любая информация на этом сайте публикуется в информативных целях и может содержать ошибки. Просим вас руководствоваться только информацией из проспекта! Изредка информация на странице может содержать неточности: фотография несёт информативный характер и может быть изменена производителем без уведомления или содержать ошибки.

Просмотреть полное описание
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 594
Код товара: 42229
Цена товара в пунктах: 377
Код товара: 62773
Цена товара в пунктах: 869
Код товара: 42139
NEW
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 435
Код товара: 64096
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 336
Код товара: 61770
Цена товара в пунктах: 437
Код товара: 40605
Цена товара в пунктах: 752
Код товара: 62662
Цена товара в пунктах: 464
Код товара: 62765
Топ сезона
NEW
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 498
Код товара: 63934
Акция
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 137
Код товара: 62847
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 660
Код товара: 63761
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 459
Код товара: 63697
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 528
Код товара: 63511
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 760
Код товара: 63625
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 971
Код товара: 62178
Акции
Акция
Цена товара в пунктах: 786
Код товара: 52089
Акция
Цена товара в пунктах: 448
Код товара: 61708
Акция
Цена товара в пунктах: 511
Код товара: 63481
Акция
Цена товара в пунктах: 255
Код товара: 61836
Акция
Цена товара в пунктах: 624
Код товара: 61825
Рекомендуем
Топ сезона
Цена товара в пунктах: 826
Код товара: 62436
Цена товара в пунктах: 113
Код товара: 60982
Цена товара в пунктах: 1193
Код товара: 59593
Цена товара в пунктах: 561
Код товара: 48651
Цена товара в пунктах: 527
Код товара: 57540
Цена товара в пунктах: 989
Код товара: 62281
Просмотренные товары
Vergeturile - ce sunt si din ce cauza apar?
Vergeturile apar atunci cand pielea este afectata de intinderea prea rapida. Mai exact, cand stratul de mijloc al pielii (dermul) se intinde foarte mult, fibrele de colagen se rup, fapt care duce la aparitia vergeturilor.